Imi puteti spune ce trebuie sa faca mama mea pentru a imi schimba numele de familie(al tatalui) in numele ei si cat ar costa? Am 14 ani, parintii mei sunt divortati si amandoi sunt de acord cu schimbarea numelui.
Dau funda

Ce trebuie si cum trebuie facut(cu exceptia adresei primariei Oradea), inclusiv costurile le gasesti in chenarele marcate cu galben din link-ul :http://www.evp-oradea.ro/evp5/index.php?id_pag=58&li=1&gog=1

p.s. Procedura, actele necesare dar si costurile sunt aceleasi la orice primarie din Ro.

Bună!

Schimbarea numelui/prenumelui se poate face pe cale administrativă conform O.G. nr. 41/2003!


Se poate solicita schimbarea numelui în baza Art. 4 ( Cap. II ) alin. (2) şi (3) din Ordonanţa nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice ( Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 68 din 02.02. 2003 )!


"CAPITOLUL II
Schimbarea numelui pe cale administrativă

Art. 4
(1)Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2)Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b) 1 când persoana în cauză a folosit în mod permanent, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

k) când prenumele purtat este specific sexului opus;

l) 1 când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
...
Art. 6. - (1) Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă va depune o cerere la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare serviciu public, aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.

(2) Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) şi să fie însoţită de următoarele acte:

a) copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;

b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;

c) consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;

d) copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în cazurile prevăzute de art. 7;

e) orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale." - SURSA :
http://lege5.ro/......lor-fizice


"Procedura:
Cererea de schimbare a numelui, trebuie să fie întemeiată (cu unul din motivele descrise mai sus) şi se depune la Serviciul de Stare Civilă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul.
Pentru cetăţeanul român cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.) cererea se depune la primăria ultimului domiciliu avut în ţară, iar dacă nu a avut niciodată domiciliul în România - la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.

Cererea de schimbare a numelui trebuie însoţită de următoarele acte:

Copii legalizate de pe certificatele de stare civilă;
Un exemplar al Monitorului Oficial al României, partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an*
Consimţământul dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul numelui de familie comun, purtat în timpul căsătoriei sau al celuilalt părinte în cazul schimbării numelui şi/sau a prenumelui pentru copilul minor;
Cazierul judiciar al solicitantului;
Cazierul fiscal al solicitantului - de la Administraţia financiară, iar pentru persoanele cu statut de cetăţean român cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.) se va solicita o declaraţie dată în formă autentică pe propria răspundere, din care să rezulte dacă au sau nu datorii faţă de statul român.
Copii acte de identitate ale solicitantului respectiv persoanelor care-şi dau consimţământul.

*Cererea de schimbare a numelui se publică în M.O. al României, Partea a III-a prin grija şi pe cheltuiala petiţionarului.

Cererea tip, necesară publicării în Monitorul Oficial, se obţine de la Serviciul de Stare Civilă şi va fi vizată de ofiţerul stării civile.
(cererea vizată şi însoţită de copii ale certificatelor de stare civilă şi cărţii de identitate se trimite, fie direct - prin poştă, fie prin intermediar la R.A. Monitorul Oficial)

În termen de 30 de zile de la publicarea extrasului în M.O. orice persoană interesată poate face opoziţie la aceste cereri, mai puţin în situaţia în care solicitantul cere schimbarea numelui pentru expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod.

Termenul de soluţionare
- aprox. 60 de zile

Dacă cererea de schimbare a numelui a fost admisă solicitantul va fi înştiinţat, urmând ca în termen de 90 de zile să se prezinte pentru achitarea unei taxe extrajudiciare de timbru de 11 lei şi pentru depunerea certificatelor de stare civilă (naştere, căsătorie şi naştere ale copiilor minori) în original, completează cereri individuale pentru obţinerea fiecărui certificat de stare civilă cu numele/prenumele nou potrivit dispoziţiei.
După obţinerea noilor certificate de stare civilă petentul este îndrumat să se adreseze Serviciului de Evidenţă a Persoanelor în vederea obţinerii unei noi cărţi de identitate potrivit noilor certificate şi a dipoziţiei de schimbare de nume.

Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă, dispoziţia de respingere se comunică în termen de 10 zile de la emitere, direct solicitantului, care poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004." - SURSA :
http://www.spcepcv.ro/......melui-1C9A


Toate cele bune.

Buna:)
http://comunitate.desprecopii.com/forums/topic/86448-schimbare-nume/#entry
Ori cel mai indicat ar fi sa ceara parerea unui notar.ori direct la Politie la schimbat buletinnul
O zi buna:)

Parintii tai sa mearga la un notar, apoi la politie pentru schimbarea actelor!

Nu stiu, dar imi pare rau ca au divortat. Sper ca acest articol sa iti fie util.
De ce s-au despărţit mama şi tata?
„Eram acasă cu mama când tata ne-a părăsit. Aveam doar şase ani, deci nu înţelegeam ce se întâmpla. Stăteam jos şi mă uitam la televizor. O auzeam pe mama plângând şi implorându-l pe tata să nu plece. El a coborât cu o valiză în mână, s-a pus în genunchi, m-a pupat şi mi-a spus: «Tati te va iubi mereu». După asta a plecat şi nu l-am mai văzut mult timp. De atunci am rămas cu teama că şi mama va pleca." (Elaine, 19 ani)
CÂND părinţii divorţează, ai impresia că totul se prăbuşeşte în jurul tău. Divorţul poate părea o dramă care generează un şir nesfârşit de suferinţe. Deseori, acesta dă naştere unor sentimente copleşitoare: ruşine, mânie, nelinişte, teama de a fi abandonat, vinovăţie, depresie, un gol profund şi chiar dorinţa de răzbunare.
Dacă părinţii tăi s-au despărţit recent, poate că şi tu ai astfel de sentimente. Şi este absolut normal, întrucât Creatorul nostru doreşte ca un copil să fie crescut de ambii părinţi (Efeseni 6:1–3). Acum însă unul dintre ei, probabil cel la care ţineai mult, nu mai este zilnic lângă tine. Daniel, care avea şapte ani când părinţii lui s-au despărţit, spune: „Îl admiram pe tata şi mi-ar fi plăcut să locuiesc cu el. Dar am fost daţi în grija mamei".
De ce se despart unii părinţi
De multe ori, părinţii îşi ascund bine problemele, astfel că despărţirea lor îi ia prin surprindere pe copii. „Am fost şocată!", spune Rachel, ai cărei părinţi au divorţat când ea avea 15 ani. „Mereu am crezut că se iubesc!" Chiar şi atunci când părinţii se ceartă, despărţirea lor poate fi o lovitură neaşteptată.
Uneori, părinţii se despart pentru că unul dintre ei este vinovat de imoralitate sexuală. În acest caz, Dumnezeu permite ca partenerul nevinovat să divorţeze şi să se recăsătorească, dacă doreşte (Matei 19:9). Alteori, ‘mânia, strigătele şi vorbirea jignitoare’ degenerează în violenţă, ceea ce-l face pe unul dintre părinţi să se teamă nu numai pentru bunăstarea lui fizică, ci şi pentru cea a copiilor (Efeseni 4:31).
Unele cupluri se despart din motive neîntemeiate. În loc să găsească o soluţie la problemele lor, unii divorţează din motive egoiste, sub pretextul că sunt „nefericiţi" sau că „nu se mai iubesc". Acest lucru îi displace lui Dumnezeu. El „urăşte divorţul" care are la bază astfel de motive (Maleahi 2:16). Totodată, Isus a lăsat să se înţeleagă că este posibil ca unele familii să se destrame când unul dintre parteneri devine creştin (Matei 10:34–36).
Indiferent cum ar sta lucrurile, faptul că părinţii tăi au preferat să păstreze tăcerea sau să-ţi dea doar răspunsuri evazive la întrebările tale cu privire la divorţ nu înseamnă că ei nu te iubesc. Fiind copleşiţi de propria durere, probabil că le este greu să vorbească despre divorţ (Proverbele 24:10). De asemenea, s-ar putea să li se pară dificil şi jenant să-şi recunoască propriile greşeli.
Ce poţi face
Identifică lucrurile de care ţi-e teamă. Întrucât divorţul părinţilor îţi poate schimba radical viaţa, s-ar putea să fii îngrijorat pentru lucruri pe care înainte le luai ca pe ceva de la sine înţeles. Însă chiar şi în acest caz, poţi reuşi să-ţi învingi temerile dacă mai întâi le identifici. Bifează în lista de mai jos lucrul de care te temi cel mai mult sau scrie răspunsul tău la „Altele".
□ Voi fi abandonat şi de celălalt părinte.
□ Familia mea nu va avea destui bani pentru a supravieţui.
□ Şi eu sunt de vină pentru că părinţii au divorţat.
□ Dacă mă voi căsători, şi căsnicia mea se va destrăma.
□ Altele ․․․․․
Vorbeşte despre ceea ce te îngrijorează. Regele Solomon a spus că există „un timp pentru a vorbi" (Eclesiastul 3:7). Încearcă deci să găseşti momentul potrivit pentru a vorbi cu părinţii tăi despre lucrurile de care ţi-e teamă şi pe care le-ai bifat mai sus. Spune-le cât eşti de trist sau de tulburat. Probabil că îţi vor putea explica ce se întâmplă, iar aceasta te va mai linişti. Dacă părinţii tăi nu vor sau nu pot să-ţi ofere în acel moment ajutorul de care ai nevoie, ai putea lua iniţiativa de a vorbi cu un prieten matur în care ai încredere. Simplul fapt de a avea alături o persoană care să te asculte îţi poate aduce o mare alinare (Proverbele 17:17).
Mai presus de toate, nu uita că Tatăl tău ceresc, ‘Ascultătorul rugăciunii’, este mereu dispus să te asculte (Psalmul 65:2). Varsă-ţi inima înaintea lui, ‘pentru că el se interesează de tine’ (1 Petru 5:7).
Ce să nu faci
Nu nutri resentimente. „Părinţii mei au fost egoişti", spune Daniel, citat mai devreme. „Nu s-au gândit deloc la noi şi la modul în care ne va afecta ceea ce au făcut." Este normal ca Daniel să aibă astfel de sentimente. Poate că el chiar are dreptate în anumite privinţe. Dar cum ai răspunde la întrebările de mai jos? Scrie răspunsurile tale pe liniile punctate.
Ce efect poate avea asupra lui Daniel faptul că manifestă în continuare ură şi resentimente? (Citeşte Proverbele 29:22.)
De ce ar fi bine ca Daniel să încerce să-şi ierte părinţii pentru suferinţa pe care i-au provocat-o, chiar dacă nu-i va fi uşor? (Citeşte Efeseni 4:31, 32.)
Cum l-ar putea ajuta pe Daniel adevărul fundamental menţionat în Romani 3:23 să-şi privească părinţii în mod obiectiv?
Nu adopta un comportament autodistructiv. Denny îşi aminteşte: „Eram trist şi deprimat după divorţul părinţilor. Am început să am probleme la şcoală şi am rămas repetent un an. După aceea. . . am devenit bufonul clasei şi intram în tot felul de conflicte".
De ce crezi că a ales Denny să fie bufonul clasei?
Care era probabil motivul pentru care intra în tot felul de conflicte?
Dacă vrei să te răzbuni pe părinţi comportându-te urât, cum te-ar putea ajuta principiul din Galateni 6:7 să vezi lucrurile corect?
La ce te poţi aştepta în viitor
Pentru a te vindeca în urma unui traumatism fizic, cum ar fi o fractură, este nevoie de săptămâni sau chiar de luni întregi. În mod asemănător, pentru ca rănile afective să se vindece, trebuie să treacă timp. Unii specialişti sunt de părere că efectele cele mai dureroase ale divorţului dispar doar după trei ani. Poate părea o perioadă lungă, dar nu uita că trebuie să se întâmple multe lucruri pentru ca viaţa ta să-şi reia cursul normal.
Mai întâi, trebuie reorganizate treburile casnice, neglijate din cauza divorţului. În plus, şi părinţii au nevoie de timp pentru a-şi recăpăta echilibrul afectiv. Abia după aceea îţi vor putea oferi sprijinul de care ai nevoie. Iar, pe măsură ce viaţa ta va intra într-un ritm cât de cât normal, te vei simţi din ce în ce mai bine.
PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VEZI VOLUMUL II, CAPITOLUL 25
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Eşti îngrijorat deoarece unul dintre părinţii tăi s-a recăsătorit? Cum poţi face faţă situaţiei?
VERSET-CHEIE
„Este un timp. . . pentru a vindeca." (Eclesiastul 3:1, 3)
SFAT
În cazul în care părinţii tăi au divorţat, unul dintre ei sau, foarte probabil, amândoi au făcut greşeli. Încearcă să le identifici pentru a nu le repeta dacă mai târziu vei decide să te căsătoreşti (Proverbele 27:12).
ŞTIAI CĂ . . . ?
Dacă părinţii tăi au avut o căsnicie nefericită nu înseamnă că lucrurile vor sta la fel în cazul tău.
PLAN DE ACŢIUNE
Pot să discut despre temerile mele cu (scrie numele unei persoane mature cu care ţi-ar plăcea să vorbeşti) ․․․․․
În cazul în care voi simţi dorinţa de a mă răzbuna pe părinţi comportându-mă urât, mă voi putea stăpâni dacă: ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce ar putea ezita părinţii să-ţi vorbească despre divorţul lor?
● De ce este important să nu uiţi că divorţul constituie o neînţelegere între părinţi, nu între tine şi ei?
[Text generic pe pagina 32]
„După ce mama ne-a părăsit, eram deprimată şi plângeam în fiecare zi. Dar m-am rugat des, mi-am ocupat timpul ajutându-i pe alţii şi am rămas aproape de prietenii maturi. Simt că, în felul acesta, Iehova Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc situaţia." (Natalie)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 33]
Când ai braţul fracturat, procesul de vindecare este lung şi dureros; la fel stau lucrurile şi când îţi revii după divorţul părinţilor

Va duceti la primarie si la notariat...precum ca vrea sa-ti schimbe numele


Mult succes cu noul nume!