Ce carte v-a dat cele mai intense trăiri și v-a ținut deschis apetitul pentru ea pe tot parcursul sau, din contră, l-a închis după primele pagini, dar n-ați putut renunța la ea așa cum un drogat nu poate renunța la iarba sa?

Fluturi -Irina Binder Vol.1 si 2!
Este o carte minunata, stateam pana seara tarziu ca sa o citesc, nu o lasam din mana pana adormeam ! Daca va plac cartile in care o persoana isi povesteste trairile si da "teorii" despre viata si sentimente va recomand cartea cu incredere! E minunata!

Mi-ai furat cartea

Invitatie la vals - Mihail Drumes, Mandrie si Prejudecata - Jane Austen, P.S I love you -Cecelia Ahern

Crima si pedeapsa e foarte tare, personajul principal trece prin multe emotii, te oboseste, dar totusi vrei sa stii cum se termina

Ochiul de nabokov niste scrisori de miller care m-au facut sa plang moarte la venetia de mann venus in furs de masoch si rimbaud. uneori nu suport cartile care arunca cu carti dupa tine, arendt, yallom, comentarii super fenomenologice de fapt nu ma intereseaza nimic din ce nu implica iubirea

Guillaume Musso ''Parce Que Je T'aime'' o carte ce m-a marcat profund. O ador.
Nu imi place sa descriu, sa povestesc despre ea doar va recomand sa o cititi. Alegerea iti apartine.

Bernard Werber- Furnicile
dupa prima carte am mancat celelalte doua volume. Stil mai S.F. dar inspirant.

Pentru mine, toate operele lui Dostoievski m-au facut sa fiu extrem de interesata in a le citi cat mai repede si chiar a le reciti. Nu pot sa separ o carte de cealalta, pur si simplu, e un "gigant" in literatura si sper ca va ramane mereu asa, cel putin pentru mine nu se va schimba acest top.
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu m-a facut de multe ori sa o inchid... naratorul-personaj este prea plin de sine, prea laudaros si antipatic.
Dar in cazul tau, care opere ar fi?

"Insemnari din subterana" de F. M. Dostoievski, "Colectionarul" de John Fowles, "Cimitirul animalelor" de Stephen King, "Shining" de Stephen King, "Amurgul gandurilor" de Emil Cioran. Mai sunt si altele, desigur.

„Magicianul" de Fowles, pentru stările dominate de frustrare și confuzie, ură chiar, curiozitate, dezamăgire profundă (sentimentul că știu „secretul", în următoarea secundă adeverindu-se că, de fapt, nu știu nimic), provocate cu atât de multă ingeniozitate, care mi s-au perindat prin minte pe tot parcursul cărții, prelungindu-se chiar și după ce am închis-o și aruncat-o cât colo.

Intr-adevar? Si eu am aceasta carte chiar la indemana. Am fost deseori indemnata sa o citesc, dar nu imi gaseam timpul sa termin celelalte lecturi incepute. Multumesc pentru parerea ta!