| DanionM a întrebat:

,,Am fost multă vreme îndrăgostit de tristeţe, deci în stare de păcat. Căci tristeţea este un păcat împotriva speranţei. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristeţea exact asta este." (-Emil Cioran-)

Ce îl împiedică pe un om să,, îmbrăţişeze" bucuria vieţii veşnice?

Răspuns Câştigător
| cristi202 a răspuns:

Exista doua feluri de bucurii, cea pomenita de tine, a vietii vesnice, care e mai linistita, mai durabila, mai profunda, sau cea pe care o poti gasi in lume, care o dau maruntisurile acestei lumi, si care e zgomotoasa, vremelnica, superficiala. Problema e ca noi tindem sa ne uitam la ce sare mai degraba in ochi, la zgomotul produs de bucuria lucrurilor vremelnice, decit la profunzimea (uneori greu de detectat) a bucuriei ce transpare dincolo chiar si de necazurile ce le ai in lume, pentru ca se afla ancorata dincolo de orice lucru din aceasta lume.

5 răspunsuri:
| besleaganicolaecosmin a răspuns:

Pacatele si patimile

| Rebelicious a răspuns:

Buna!
Dupa parerea mea (of course), de mici suntem invatati ca daca vom face anumite lucruri vom fi mai tarziu asezati la casa lor etc. Este o "masinarie", sa ii spun asa.
Si toata lumea face la fel. Toti tintesc spre mai sus. Si mai apare cate unul care face ceva diferit, si cum toti vor alte chestii, ne gandim doar la ce are altul.
Aici este vorba despre invidia omenirii, cum se spune "Daca mi-a murit capra mea, sa moara si a vecinului."
De aceea religia este sustinuta, in general. Pentru ca iti alegi propriul drum si esti sustinut.
Cat despre "imbratisarea tristetii", atunci depresia ajunge de la una momentana la un stil de viata.
Paste fericit!

| CristiB93 a răspuns:

Din pacate si eu sunt cam indragostit de tristete, dar nu stiam ca a fi trist este de fapt pacat, imi pare rau ca este asa, dar doar eu sunt devina din cauza patimilor, ele sunt cele care il impiedica pe om si il lipseste de bucuria vesnica.

Răspuns utilizator avertizat
| robroy a răspuns:

Necredinta,din nou, si eu mai cad pe ganduri si ma cuprind necazurile, dar vorbesc cu Dumnezeu la propriu in gand si simt cum ma linistete, si imi vin solutile de care am nevoie.