Unde as putea sa ma botez : sunt doar creștină (fără vreo religie exacta) si nici nu am o biserica pe care o frecventez fiindcă nu găsesc una care sa mi se potrivească

Prin naştere, copiii împărtăşesc starea comună a firii umane nesfinţite. Ei au o stare de despărţire de Dumnezeu, prin naşterea lor din trupul părinţilor. „Ce este născut din trup, trup este" (Ioan, 9, 6). Ca atare, ei trebuie să treacă din starea de născuţi din trup şi destinaţi pierzaniei la starea de născuţi din apă şi din duh - drum spre cetatea de lumină a împărăţiei lui Dumnezeu, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan, 3, 5).

Există eterodocşi care sunt împotriva botezării copiilor. Aceştia administrează Botezul numai adulţilor, considerând, pe de o parte, că cei ce primesc botezul trebuie să aibă în prealabil credinţă şi să facă pocăinţă iar, pe de altă parte, cei ce îl aplică trebuie mai întâi să propovăduiască credinţa şi pocăinţa şi abia după aceea să boteze. Ori, copiii n-au credinţă, n-au făcut pocăinţă şi nici nu şi-au însuşit învăţătura de credinţă, deci e fără rost Botezul. Dintru început, zic ei. Botezul se aplică numai adulţilor. In sprijinul susţinerilor lor, cei ce sunt împotriva botezului copiilor invocă o serie de texte scripturistice. Astfel, zic ei. Mântuitorul le spune Apostolilor Săi: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învătându-le să păzească toate câte am poruncit vouă" (Matei, 28, 19-20). Referitor la cel ce voieşte să primească Botezul, Mântuitorul zice: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu, 16, 16). Sf. Apostol Petru se adresează ascultătorilor săi cu următoarele cuvinte: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi harul Duhului Sfânt" (Fapt. Ap., 2, 38).

Dintr-o cercetare mai atentă a textelor invocate de eterodocşi, rezultă că altul este înţelesul lor decât cel pe care li-l atribuie ei. In activitatea lor de propovăduire a credinţei creştine, Sfinţii Apostoli se îndreptau - în primul rând - către adulţi. Şi nu puteau începe cu botezarea copiilor la iudei sau la păgâni. Multă vreme părinţii acestor copii nu fuseseră creştini, întâi trebuiau botezaţi părinţii şi abia după aceea copiii. Erau logic să se procedeze astfel. Cuvintele Mântuitorului din textul referitor la trimiterea Apostolilor la propovăduire: „învăţaţi" şi „botezându-i" exprimă acţiuni simultane pe care aceştia aveau a le îndeplini. Din text nu rezultă că ei trebuie să adopte neapărat o ordine cronologică în desfăşurarea activităţii-predică - Botez sau invers ci să determine, prin cuvânt convingător, la convertire, la întoarcere din rătăcirea lor şi la acceptarea Botezului. Vârstnicilor li se cerea credinţă şi pocăinţă. La cei vârstnici se refacă Mântuitorul şi când spune: „Cel ce referă va crede şi se va boteza, se va mântui...", precum şi Sf. Apostol Petru când spune: „Pocăiţi-vâ şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos." Uneori au fost botezaţi şi ceilalţi, fără ca aceştia să fi manifestat, înainte de a se boteza, credinţă sau pocăinţă printr-o mărturisire formală: Lidia şi toţi ai casei (Fapt. Ap. 16, 14-15); temnicerul din Filipi şi casa sa (Fapt. Ap., 16, 33); şi chiar ucenici; din Efes (Fapt. Ap., 19, 2-6).

Facem precizarea că Botezul s-a aplicat şi pruncilor, după ce părinţii au devenit creştini. Este adevărat că în Noul Testament se vorbeşte direct de Botezul adulţilor. Dar, odată cu ei se botezau şi copiii lor. înfăţişăm câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: „Lidia a fost botezată - ea şi casa ei" (Fapt. Ap., 16, 14-15), „temnicerul din Filipi s-a botezat şi el şi toţi ai lui îndată" (Fapt. Ap., 16, 33). Sf. Apostol Pave! zice: „Am botezat casa lui Ştefana" (I Cor., 1, 16). Când spune: „casa", „toată casa", se înţelege că e vorba de toată familia, inclusiv copiii...

La ziua Cincizecimii, pogorându-se Duhul Sfânt peste Apostoli, ei au propovăduit poporului cele ce îi învăţase Duhul Sfânt, ca fiecare să se pocăiască şi să fie botezat în numelui Domnului nostru Iisus Hristos, spunând că „a voastră şi a copiilor voştri este această făgăduinţă". Şi au fost botezaţi „ca la trei mii de suflete". (Fapt. Ap., 2, 1-39, 41). Reţinem cuvintele: „a voastră şi a copiilor voştri este făgăduinţa aceasta", adică a botezului, deci şi a copiilor. Nu mai încape îndoială că, în numărul celor „trei mii de suflete", erau şi copii. Propovăduirea Apostolilor era adresată celor mari dar, inspiraţi fiind de Duhul Sfânt, spuneau că şi a copiilor este „făgăduinţa".

Fiind preînchipuit de tăierea împrejur, care se făcea la opt zile după naştere, pentru toţi copiii din Vechiul Testament, Botezul se face la scurtă vreme după naştere. Dar, ce ne facem, că pruncii nu pot crede la vârsta când sunt botezaţi? Pot ei să se mântuiască numai cu Botezul fără credinţă? Evident că, la vârsta când sunt botezaţi, copiii nu pot crede, dar nici nu-l pot tăgădui şi nu-l pot refuza pe PIristos. Se vorbeşte în dogmatică de o receptivitate pasivă a copiilor, adică ei pot primi harul ca unii ce nu-i opun nici o piedică personală.

In privinţa mărturisirii credinţei - necesară ca şi Botezul pentru mântuire - ea se face din partea părinţilor sufleteşti, care sunt naşii. (Matei, 9, 36-37). Copiii nu au credinţă, dar au naşii. Aceştia sunt persoane în vârstă care însoţesc pe prunci la Botez şi fac cuvenita mărturisire de credinţă în locul lor, rostind Simbolul credinţei. Naşii sunt părinţii sufleteşti ai copiilor care se botează, cu îndatoriri ulterioare de mare importanţă în formarea religioasă şi morală a finilor lor.

Din Sfânta Scriptură cunoaştem nenumărate cazuri când pentru credinţa unora, Dumnezeu a mântuit pe alţii. Multe din minunile Mântuitorului au fost săvârşite asupra unor persoane, nu pentru credinţa lor, ci pentru credinţa altora. Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei, 8, 13). Este bine cunoscut cazul slăbănogului din Capernaum, care a fost adus înaintea Mântuitorului, prin deschiderea acoperişului casei în care se afla Domnul. Sf. Evanghelie ne spune că: „Văzând Iisus credinţa lor, a zis: «Fiule iertate îţi sunt păcatele! Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta»" (Marcu, 2, 3-12). La fel se petrec lucrurile cu fiica Cananeencii, pe care a vindecat-o Mântuitorul, scoţând demonul din ea, pentru credinţa mamei sale (Matei, 15, 21, 21-28). Tot astfel, pe baza credinţei Iui Iair, Iisus a înviat copila de 12 ani (Matei, 9, 18-26), după cum, în temeiul credinţei unui tată, Iisus a tămăduit copilul lunatec (Matei, 17, 14-18). Mărturiile acestea şi altele care ar putea fi adăugate, fac dovada că, în temeiul credinţei părinţilor, naşilor şi al martorilor care sunt la Botez, Dumnezeu împărtăşeşte copiilor izbăvire de păcate, aşa cum adevereşte Sf. Apostol Pavel, zicând: „Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă..., femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios" (I Cor. 7, 14).

In privinţa Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanţei pe care va avea-o lucrarea Botezului. „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh..." (Ioan, 3, 6). Nu era nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Faptul că Mântuitorul s-a botezat ca adult, la 30 de ani, nu îndreptăţeşte pe nimeni să susţină că Botezul trebuie aplicat numai adulţilor. Cine se situează pe această poziţie greşeşte, nu cunoaşte natura botezului primit de Mântuitorul din partea Sf. Ioan Botezătorul, deosebit de cel creştin. Iisus s-a botezat, nu fiindcă avea păcate, ci ca să „plinească dreptatea". La botez, El s-a încărcat de păcate, luând asupra sa păcatele omenirii întregi. Botezul lui Ioan era un botez pregătitor, un rit simbolic, nefiind necesar tuturor, după cum am-arătat în altă parte (Vezi: Botezul autentic, cu apă şi cu Duh Sfânt).

Unii merg aşa de departe, în rătăcirea lor, încât susţin că pruncii sunt sfinţi, deci nici n-au nevoie de botez spre mântuire. Aceştia se sprijină pe însăşi cuvintele Mântuitorului: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor" (Matei, 19, 14). „De nu vă veţi întoarce şi veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor" (Matei, 18, 3; Marcu, 10, 15; Luca, 18, 15-17). In sprijinul susţinerii lor, invocă şi textul paulin. „Dacă pârga (de făină) este sfântă, şi frământătura este sfântă, şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt (Rom., 11, 16).

Copiii nu sunt sfinţi, fiindcă păcatul strămoşesc apasă asupra lor. Cuvintele Mântuitorului: „că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor" trebuie înţelese astfel: a celor ce se face ca ei, nevinovaţi, iar aceasta, la adulţi presupune Botezul. „ Lăsaţi copiii să vină la Mine..." înseamnă să primească Botezul, spre a se mântui. „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii" au înţelesul următor: nu pruncul este cel care va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce se va smeri ca pruncul. Prin cuvintele de la Romani, 11, 16, nu trebuie să înţelegem că pruncii părinţilor creştini ar ti sfinţi. „Pârga" şi „rădăcina", la care se referă Sf. Apostol Pavel, nu semnifică pe părinţii creştini, ci pe patriarhii Vechiului Testament, pe strămoşii iudeilor, cu care iudeu se mândreau, susţinând că, dacă aceia au fost drepţi, atunci şi ei, ca urmaşi ai lor, sunt la fel. Textele menţionate nu sunt - deci - în favorul naşterii copiilor fără de păcat.

Biserica, de la întemeierea ei, a practicat Botezul copiilor. Dar nu a exercitat un control mai de aproape asupra celui ce se boteza, ci a dat importanţă faptului că prin Botez se deschide uşa spre mântuire, tuturor vârstelor, inclusiv copiilor. Sf. Apostol Pavel scria celor din Efes, care erau deja botezaţi: „...Voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor... Să vă dezbrăcaţi, faţă de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare şi să vă înnoiţi în duhul cugetului vostru, îmbrăcându-vă în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi în sfinţenia adevărului" (Efeseni, 4, 17-24).

Când Sf. Apostol Pavel trimite aceste povăţuiri, erau deja botezaţi. Acum, le atrage atenţia că, fiind botezaţi, ei vor trebui să ducă o viaţă nouă. După învăţătura sectară, ei ar fi însemnat să ducă o astfel de viaţă înainte de Botez. Dar, Sf. Apostol Pavel le pune în vedere că, după ce Taina Sfântului Botez i-a scos din ceata celor păgâni, i-a curăţit de păcat, ei trebuie să se deosebească de aceştia printr-o purtare corespunzătoare.

Iată ce spune Sf. Grigorie de Nazianz despre Botezul copiilor: „Ai copil? Să nu-şi ia timp răutatea. Să fie sfinţit din pruncie, să fie consacrat Duhului de la început, să fie consacrat Bisericii... " Aşezămintele apostolice glăsuiesc în acelaşi sens: „Botezaţi şi copiii voştri şi creşteţi-i în supunerea şi învăţătura Domnului, care zice: lăsaţi copiii să vină la Mine".

Arheologia bisericească încă aduce mărturii despre Botezul copiilor. S-au descoperit în catacombe morminte de copii cu epitafe, care arată că sunt botezaţi. Spre exemplu, unul al unei fetiţe care a trăit 9 zile, altul al unui copil de 80 de zile etc... Acestea sunt dovezi că pruncii erau botezaţi din primele zile ale creştinismului.

Dovezile - scripturistice şi tradiţionale deopotrivă - pledează pentru Botezul copiilor. E şi firesc, fiindcă prin Botez copiii devin din fii ai Satanei fii ai lui Dumnezeu, din fii ai întunericului fii ai luminii. De ce unii, ce-şi zic creştini, procedează altfel decât Biserica ecumenică: ca urmare a „răstălmăcirii Scripturilor, spre a lor pierzanie" (II Petru, 3, 16). E nu numai „pierzarea lor", ci şi a copiilor lor.

Noi mărturisim învăţătura dreptei credinţe, potrivit căreia e necesar să botezăm copiii, ca ei „să se sfinţească şi să se îndrepte în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru" (I Cor,, 6, 10). Moartea copiilor nebotezaţi e un păcat greu, care apasă asupia păr inţilor creştini. De aceea, zice Sf. Irineu: „Mântuitorul a venit ca pe toţi să i mântuiască, pe cei care se nasc din nou prin El în Dumnezeu: pruna, copii, tineri şi bătrâni".

Ioan BUNEA

Predici la botez, cununie si inmormantare, Editura Limes

Sursa : https://m.crestinortodox.ro/botez/de-botezam-copiii-157286.html

Io când ți-am zis că ție frica de Martorii lui Iehova, ai negat. ca nu. nu mi-e frică. Dar vad ca în fiecare comentariu iti permiți să-i judeci. Lasă chestiunea asta in mâinile celui care judecă drept. Iepuras. Până atunci învață să gândești logic. Si rațional.

Unde scrie in Biblie de Sfântul Teofilact al Bulgariei?

Dar asta nu este o scuza. Că toți sunt păcătoși. Gândește-te câți oameni cu atitudinea văduvei care a pus 2 banuți la templu, se duc la preoții ăștia si se spovedesc. câți le caută îndrumarea? Gândeste-te câți copii abuzati de popi. Si stai, ca abia răsare cate un caz ici colo. Stai sa vezi cand va fi demascată religia falsă, stai sa vezi cand va fi "jefuită pradată si arsă în foc". Apocalipsa 17. Într-adevăr mulți se vor dezice de "Dreapta Credință" si de scârboșeniile ei. Până atunci însă Isus a spus că după roadele lor îi veți recunoaște. dacă reprezentanții lui Dumnezeu din Biserica ortodoxă fac astfel de lucruri, cum deja s-a dovedit, înseamnă că nu sunt drepta credință. Simplu.

"un copil trebuie este curat dacă se va Boteza" voi ori sunteți analfabeți funcționali ori nu înțelegeți Biblia pentru că nu vă pasă. Ce înseamnă a sfinți copilul prin credința părinților? Dacă trebuie să fie curat, crede-mă că îl spală și mama sa.
În Biblie nu ai să vezi bebeluși botezați pentru că ei nu pot mărturisi!
Fapte 13:24, de ce Ioan propovăduia botezul pocăinței înainte de venirea lui Hristos?
Ce este pocăința? Niște mătănii și gata? Plângi puțin, spui că nu mai faci și gata? Caută și înțelege ce este pocăința!
"şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos" și ia spune, ce poate mărturisi un bebeluș? Vezi că Isus a spus că vor veni prooroci mincinoși, de ce nu cercetați voi înșivă Cuvântul Lui Dumnezeu? Dacă vezi că sunt diferențe în traducere și nu mai înțelegi du-te și citește în ebraică și greacă, cât mai aproape de original. Dar nu crede popa care acceptă să i se spună "părinte" și să fie mijlocitor între tine și Dumnezeu spre iertarea păcatelor tale când Cuvântul Lui Dumnezeu și însuși Isus Hristos interzice așa ceva!
În momentul în care i-ai spus părinte popei ai păcătuit, să nu-ți fie de mirare când vei învia pentru Judecată și nu pentru răsplata mântuirii.
Luca 13:24-28 voi faceți parte din categoria asta!
Iar "părinții" voștri fac parte din categoria Matei 23:13!
Pocăiți-vă! Cercetați și nu mai luați de bune minciunile făcute pentru controlul maselor încă din 312 en! Dumnezeu este singurul de care să ascultați, nu de pope și tradiții inutile. De ce chinuiți degeaba bătrânii și-i puneți să se târască în genunchi în jurul bisericii?! Inconștienților!

Ok,văd că eviți să răspunzi concret la întrebări, doar interpretări eronate și adăugiri eretice, străine și chiar contrare Creștinismului. Mai sunt două culte care fac la fel, iar rezultatele sunt cam aceleași, părerea mea. Mai mult ca sigur vei da și tu "ignore" celor ce nu sunt de acord cu astfel de aberații ce țin loc de argumente, cum a făcut și PăcătosulBogdan (precum și alții), pe principiul „dau și fug" când nu mai am argumente. Explică-i tu te rog, că așa fac ereticii și excrocii, din câte știu eu!

"Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el." Ezechiel 18:20, deci bebelușilor nu le este transmis niciun păcat strămoșesc fiindcă păcatele nu se transmit din generație în generație.

Daca se duce la alea e ca de la lac in putz... Nu mai bine sa gaseasca ceva vesel, optimist, care sa nu ii puna jugul de git?
https://ro.wikipedia.org/wiki/Monstrul_Zbur%C4%83tor_de_Spaghete

Măcar își găsește un sens în viata: se duce în oraș și împarte "Turnul de Veghe" și alte cărti de propagandă.

Tot asa de limpede spune Teofilact al Bulgariei, ca noi n-am luat parte la pacatul lui Adam, dar ne facem partasi de el, deoarece el e parintele neamului nostru. Comentand cap. V, al Epistolei catre Romani, el zice: "Scopul apostolului e sa arate ca aceia care n-au mancat din fructul oprit si n-au pacatuit, asemenea lui Adam, erau totusi considerati, din pricina pacatului aceluia, ca si cand ar fi pacatuit ei insisi, si mureau".



Sfantul Grigorie Palama spune si el: "De la unicul nostru parinte, blestemul s-a raspandit asupra tuturor.

Dumitru Staniloaie

Îmi cer iertare, dar chiar nu evit sa răspund concret la întrebări. Arătați-mi va rog, unde am evitat.

Buna! Imi cer iertare, poți sa mi spui unde interzice Domnul Iisus Hristos sa numim "parinte" pe duhovnicii noștri prin care Însuși Domnul Dumnezeu vorbește?

Of...

În marea limpede sunt aruncate și gunoaie... Iar valurile le aduc la mal și se aduna acolo...

Cei care nu sunt în corabia de pe mare, privesc de pe țărm la gunoaiele adunate și aduse la mal... Dacă nu întra în corabie, dacă nu merg "în adânc", în esență marii, nu pot vedea priveliștea minunata a marii limpezi și nici nu se pot împărtăși de adierea calda a vântului.


Marea e lumea aceasta...
Gunoiele sunt cazurile de care mi ai spus tu, care sunt expuse.
Corabia e Biserica ortodoxa câte se lupta cu valurile marii.
Vântul e Duhul Sfânt.
"În adanc" sa intri, adică sa cercetezi credinta ortodoxa profund, nu superficial.

Pe lângă Sfânta Scriptură, noi respectam și Sfânta Tradiție?

23, 8-12:

Voi însă să nu vă numiți rabi, că unul este Învățătorul vostru: Hristos, iar voi toți sunteți frați. (9) Şi tată al vostru să nu numiți pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din Ceruri°. (10) Nici învățători să nu vă numiți, că Invățătorul vostru este unul: Hristos. (11) Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru (12) Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța.

Hristos nu opreşte a se numi cineva „dascăl" [„învățător"], ci oprește a voi cineva cu împătimire (în chip pătimaş) să fie numit astfel şi a se sârgui în tot felul să fie numit aşa. Căci, după adevăr, vrednicia învățătorească este numai a lui Dumnezeu, Şi, oprind a chema „tată" pe altcineva în afară de Dumnezeu, nu oprește cinstirea părinților - de vreme ce a cerut cu adevărat să-i cinstim pe ei (leşire 20, 12) şi mai vârtos (să-i cinstim] pe cei duhovniceşti părinţi-, ci ne aduce[ îndrumă] spre cunoaşterea adevăratului Tată - adică a lui Dumnezeu, căci Tată adevărat Dumnezeu este. Iar [părinții] cei trupeşti nu sunt izvorul naşterii noastre, ci slujitori ai lui Dumnezeu şi împreună cu El pricinuitori ai nașterii de prunci.

Apoi arată folosul smereniei, spunând că,, cel care este mai mare întru voi" este dator a fi vouă slugă şi cel mai de pe urmă (să se arate). Căci cel care „se va înălța pe sine" socotind că este ceva, se va smeri, părăsit fiind de Dumnezeu.

Tot de la Sf Teofilact?

Matei 23:9

Mulțumesc mult! Am gasit între timp

Bună! Îți recomand să citești Credința și rațiune de Mihail Neamțu.


Vei vedea cum isisi protestanții sunt mai aproape de ortodoxie decât romano catolicii?

Iar asta se vrea a fi un argument pentru ce? Popa păcătosul tot părinte i s-a spus(nu poți nega pentru că s-a dat până și la știri).

Întrebarea mea este: de ce i se spune "părinte" popei?

"Tot de la Sf Teofilact?" Ce?

Noi, în ortodoxie avem părinți duhovnici.
Şi ne numim fii duhovnicești.
Fii au părinți?

Am atașat o talcuire la Matei 23, 9.

Este de la Sf Teofilact.

Asta încercăm sa răspund cuiva mai devreme... Citește comentariul cu marea și corabia te rog...

Dezvoltă la întrebarea pe care am pus-o la categorie.

Buna
Uite ceva care sper sa te ajute.


1. Noi in ortodoxie identificam in Sfanta Scriptura mai multe botezuri

Botezul, ca practică, este cea mai veche Taină. Primul botez, simbolic, a fost potopul.

Deci, primul potop a spălat păcatele pământului, pentru că păcatele oamenilor – unele mai mari, altele mai mici, altele foarte mari –, se revarsă şi asupra pământului, au influenţă universală asupra vieţii de pe glob.
Deci, primul botez universal a fost potopul. Al doilea botez, mai restrâns, a fost botezul poporului evreiesc când a trecut prin Marea Roşie. Şi acest botez a fost curăţitor de păcate, căci a curăţit pe fiii lui Israel cât au stat în Egipt.
Un botez mai apropiat de creştinism este botezul Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordanului, care, după cum ştiţi, a fost un botez de pocăinţă: Şi se botezau de către el – de către Sfântul Ioan Botezătorul – în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Acest botez era curăţitor de păcate. […]

În sfârşit este şi botezul Mântuitorului, pe care l-a primit de la Ioan în Iordan. Acesta nu era izbăvitor de păcate, ci era un botez pentru sfinţirea naturii şi mai ales pentru sfinţirea apelor. Iisus nu avea păcate, aşa cum El Însuşi spune: Cine Mă poate vădi pe Mine de păcat?

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian, Ed. Episcopiei Romanului, 1997, pp. 80-81)

Mai este şi Botezul muceniciei sau al sângelui, cum mărturiseşte Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie. „Tot cel ce va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri" (Matei 10, 32). „Căci cine va voi sa-şi scape sufletul său, îl va pierde, iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla„ (Matei 16, 25). Sf. Părinţi recunosc Botezul sângelui şi-1 socotesc egal cu cel din apă şi din Duh, ba uneori chiar mai de preţ decât acesta. După ce enumeră Botezul lui Moise, pe al lui Ioan şi pe al lui Iisus, Sf. Grigorie Teologul adaugă: «Cunosc şi al patrulea Botez, cel prin mucenicie şi sânge, cu care S-a botezat şi Hristos şi care e mai preţios decât altele, cu cât el nu se mai întinează cu alte necurăţii». Este vreo deosebire între Botezul lui Ioan Botezatorul şi Botezul creştin cu apă şi Duh, de care a fost vorba?

Da, este o mare deosebire între ele. Căci botezul lui Ioan Botezătorul nu era taină, ci numai simbol. El nu curată păcatele, fiindcă nu era cu Duh, ci numai cu apă. Prin scufundarea în apă el numai simboliză curăţirea internă. Deosebirea între cele două botezuri au făcut-o:

însuşi Ioan Botezătorul, când a zis: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, iar Cel ce vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3, 11).
Mântuitorul, când a spus ucenicilor Săi după înviere: „Ioan a botezat cu apă, iar voi veti fi botezaţi cu Duh Sfânt, nu mult după aceste zile" (Fapte 1, 5).
Apostolii înşişi, cu deosebire Sf. Apostol Pavel, care a botezat cu Botezul creştin pe nişte foşti ucenici de ai lui Ioan în Efes, deşi aceştia primiseră mai înainte botezul lui Ioan (Fapte 19, 1-6).


Deosebirea trebuie s-o facem şi noi, deoarece astăzi există, chiar şi printre noi, multe comunităţi religioase neoprotestante, care nu fac această deosebire şi care practică un botez asemănător celui al lui Ioan, ca simbol, şi nu ca Taină, dându-i forma creştină doar prin rostirea formulei: «în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh».

Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996

Uite textul Biblic care spune ca nu putem moșteni Raiul dacă murim nebotezati. De aceea ne boteza de bebeluși.

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.(Ioan 3, 5-6)

Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?(Ioan 3, 10)

Oare Se contrazice Mântuitorul când spune: Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi

Rabi=Învățător

Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) (Ioan 20, 16)

Și ce înseamnă a se naște din Duh? Este un "și" acolo, deci sunt necesare amândoua. În plus apa este o reprezentare simbolică acolo, dar nu intrăm în detalii.
Ce înseamnă să te naști din Duh?

Nu uita să răspunzi pe larg la întrebarea "De ce i se spune "părinte" popei?"