Unde as putea sa ma botez : sunt doar creștină (fără vreo religie exacta) si nici nu am o biserica pe care o frecventez fiindcă nu găsesc una care sa mi se potrivească

Faptul că şi casa ei a fost botezată, nu e o dovadă pentru practica botezului copiilor, de către apostoli. Casa Lidiei se poate să fi constat din sclavi şi alţi oameni de serviciu

3, 4-5 lar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Care poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? (5) lisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre in Impărăţia lui Dumnezeu

Însă acum pentru naştere nu se dumireşte Nicodim, pentru aceasta și Hristos mai arătat ii descoperă lui chipul nașterii celei duhovniceşti, zicând:,, De nu se va naşte cineva din apă și din Duh". Cáci, indoit fiind alcatuit omul, din suflet şi din trup - indoit are şi chipul naşterii. Pentru că „apa" [in chip] văzut luându-se, spre curățirea trupului
e inteleasa. IAR Duhul nevazut impreuna alergånd (venind], spre a doua naştere a sufletului celui nevazut este inteles.
lar, de intrebi cum poate apa sa nasca, te voi intreba și eu: Cum samanta apoasa fiind și ea, poate sa se preschimbe in om? Deci, precum la sămânța cea trupească toate sunt ale darului lui Dumnezeu, aşa şi la Botez, apa este pusa inainte, insa Duhul le lucrează pe toate: si chemarea cea prin rugaciune, iar mai vårtos (cu prisosintă) venirea lui Dumnezeu. Caci semne si chip (insemne și (pre)inchipuire] ale îngroparii si ale Invierii in apa aceasta se săvärşesc (cu cel botezat). Cele trei afundari sunt semne ale ingroparii celei de trei zile (Romani 6, 3-4).
Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;(Romani 6, 3-4)

Apoi iese omul, precum Domnul, mai strālucită și mai luminoasă purtând haina nestricăciunii, iar stricăciunea in apà afundându-o.

3, 22-24 După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul ludeii și stătea cu ei acolo şi boteza (23) Şi boteza și loan in Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe și veneau și se botezau. (24) Căci loan nu fusese incă aruncat în inchisoare"


lar auzind că „boteza", să nu socoteşti că El Însuşi boteza, ci ucenicii Lui, iar lucrul ucenicilor la Invâţătorul il aduce [pune] Evanghelistul fiindcă mai jos, insuşi acest Evanghelist zice: „Iisus nu boteza, ci ucenicii Lui" (loan 4, 2). Insa, poate, vei intreba: Pentru care pricină nu boteza El? Cunoaste-o pe aceasta: mai sus a zis loan [Botezătorul] că „El vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt" (Matei 3, 11; Marcu 1, 8; Luca 3, 16; loan 1. 33), iar Duhul Sfânt încă nu se dăduse pentru că nici nu era vremea. Aşadar, dacă ar fi botezat: sau fără de Duh ar fi botezat - și atunci cu ce S-ar fi deosebit de loan?- sau ar fi dat [Duhul Sfânt] mai inainte de vreme, lucru care este necuviincios lui Dumnezeu, Care pe toate le face in vremea lor.

Dar, care era vremea dăruirii Duhului? Cea de dupa Înălțarea [Domnului Hristos la Ceruri. Căci trebuia ca in Hristos Iisus, firea omenească să se
arate fara de pácat inaintea Tatalui, și aşa, impacandu-Se Dumnezeu cu noi, sa fie trimis Duhul, ca o bogație și ca un dar.
Deci, ucenicii lui Iisus botezau, ca pe mai mulţi să-i aducă la måntuitoarea invăţatură. lor aceștia, ucenicii lui Iisus, botezánd, inca şi (Inaintemergåtorul] loan nu a încetat a boteza".
Si ucenicii lui Hristos botează cu botez care nu are nimic mai mult decât botezul lui Ioan, pentru că amândouă nu erau desăvârşite, fiindca erau lipsite de Duhul Sfânt. În, pricina (temeiul] amandurora una este: a-i aduce la Hristos pe cei care se botezau.

3, 25-27 Şi s-a iscat o neintelegere intre ucenicii lui loan și un iudeu, asupra curățirii". (26) Şi au venit la loan și i-au zis: Rabi, Acela Care era cu tine, dincolo de lordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează și toți se duc la El"(27) loan a răspuns și a zis: Nu poate un om så ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din Cer
Aşadar, Mire" a tot sufletul este Domnul, iar cămară (de nuntă), întru care se face impreunarea, este locul Botezului, adică Biserica, iar arvună îi dă miresei – iertare a păcatelor, impărtăşire a Sfântului Duh, iar cele mai desăvârşite în veacul ce va să fie, când cele mai mari și mai inalte taine le va arătă celor vrednici. Și înseamnă că nimeni altul nu este „Mire", fără numai Hristos, iar toti cei care invata [propovăduiesc) cuvântul sunt aducători de mireasă (petitori) precum este şi Inaintemergatorul. Căci, nimeni altul nu este dătător al bunătăților, fărā numai Domnul; iar ceilalți toți sunt mijlocitori și slujitori ai bunātāților celor date de la Dumnezeu.


Talcuirea Sf Teofilact. Sper sa îți fie de folos.

La fel de bine, Lidia ar fi putut avea copii. Domnul stie?

Din perspectivă teologică secta este definită ca o deviere de la ortodoxie [3], fiind deci sinonimă cu erezia.

Cuvântul „erezie" este menţionat în Noul Testament şi este cuvântul grecesc "hairesis", care poate fi tradus "alegere", sau "grupare" sau "sectă". De fapt, haideţi să privim textele din Biblie sau Sfânta Scriptură unde este aplicat acest text şi astfel, vom vedea cum au fost traduse şi ce ne învaţă cu privire la erezie. 1 Corinteni 11, 19 conţine o menţiune a cuvântului grecesc "hairesis", care este tradus aici cu românescul "partide". Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre felul cum creştinii din Corint veneau şi participau la Împărtăşanie, adică la Cina Domnului. Iată ce spune el:

Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. (1 Corinteni 11; 18-19)

Galateni 5, 20 traduce cuvântul "hairesis" cu "certuri de partide".


https://poruncaiubirii.agaton.ro/......ce%C5%9Fti

Despre sectă ca erezie

Termenul de sectă este folosit în multe din limbile europene [1] având diverse conotaţii. După unii cercetători termenul derivă din latinescul sequi [2], care înseamnă a urma, însă după alţi cercetărori, termenul se pare că derivă din secare, care înseamnă a tăia, fiind pus în opoziţie cu religare, a re-lega, verbul care stă la baza cuvântului religie.

Aşadar, secta ar fi o contra-religie. De aici sensul comun pe care îl are termenul, conform şi dicţionarelor uzuale. Adesea secta este definită a fi un grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de organizaţia oficială. Aşa se face că putem avea secte în cadrul creştinismului, a iudaismului, a islamismului dar şi a altor religii. Aplicând însă principiul separării dintr-un corp originar se poate spune că însuşi creştinismul poate fi definit ca o sectă, fiind o derivare din iudaismul primului secol iar protestantismul o sectă a catolicismului.

Din perspectivă teologică secta este definită ca o deviere de la ortodoxie [3], fiind deci sinonimă cu erezia.

Înainte de a trece la un alt cult, te sfătuiesc și îți recomand, din inimă curată, sa cercetezi toate cultele. Alții au reușit (Serafim Rose de exemplu). Vei reuși și tu. Ma rog pentru tine și pentru alții în fiecare seara și dimineata sa ne lumineze Iisus Hristos Domnul și Maica Domnului.

Ramai ortodoxa doar cu numele o perioada, timp în care cercetează toate cultele. Nu trece la un alt cult pana nu le cercetezi pe toate.

Fiind ortodoxa, te invit mâine la Sfânta Liturghie.
"Vino și vezi" (Ioan 1, 46)

Deci, după Botezul crestin, diavolii petrec împrejurul inimii crestinului, lucru pe care vrăjmasii mântuirii noastre nu vor să fie stiut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea si Sfintele Taine.

Din Vietile Sfintilor aflăm că diavolii se arată trupeste. De aceea Duhul Sfânt ne avertizează că "Satana se preface în înger de lumină".

Duhurile rele se mistuiesc dacă ne rugăm cu credintă si smerenie si chemăm numele Domnului, însemnându-ne cu Sfânta Cruce.

Dumnezeu e mai puternic decât orice, deci sa nu ne temem de nimic (decât de a păcătui) pentru ca Dumnezeu e Iubire iar "iubirea nu cade niciodată" (Sfânta Scriptură).
Curaj și Hristos a înviat!?

Duhul Sfant șterge frica deci în momente de frică e recomandata rugăciunea Împărate ceresc(examene teste etc).

Mă doare capul citind asta. Acum știu de unde a fost inspirat caracterul Yoda.
Nu mai da copy-paste, tu nu ai rațiune?!

Ce înseamnă a fi născut din Duh?

Am rațiune, dar noi ortodocșii nu putem interpreta Scriptura după mintea noastră medesavarsita.

interpretarea Scripturii o fac doar oamenii care, prin post, nevoințe, pocăință, lacrimi curatitoare d e păcate, fapte bune, ajung la inima lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt, le descoperă adevăratul sens al cuvintelor Scripturii.

? O duminica frumoasa!

Îmi cer însă iertare daca v am suparat cu ceva!
Buna pace și liniște sa aveți!
Și Domnul va arata, într un final, care este credinta cea dreaptă!

Îmi cer iertare dacă v am suparat cu ceva!

Bună pace și liniște sa aveți!

Îmi cer iertare dacă v am suparat.
Numai liniște și pace va doresc!
O zi liniștită!

Îmi cer iertare dacă am suparat cu ceva!
Liniște și pace și Domnul sa ne lumineze!

Îmi cer iertare dacă am deranjat!

O zi cu pace!

Sper să vă arate și dumneavoastră, dar fără a cerceta nu va avea din ce să vă arate. Duhul Sfânt vine, dar dacă omul nu învață nimic... șomează. Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, dacă tu înveți numai minciuni ce adevăr ai vrea să-ți descopere?

Îmi cer iertare, dar ce sa cercetez?

Legat de ortodoxie, chiar o cercetez.

Legat de Biblie, nu de ortodoxie!
Biserica ortodoxă se folosește de Biblie și naivitatea enoriașilor pentru a exista, însă Biblia nu este pentru religie ci pentru mântuire.
De ce până la Martin Luther nu aveai voie să citești din Biblie? Pentru a nu te deștepta. Acum o ai, citește-o cu mare, mare atenție.

Isus Cristos a condamnat înlocuirea Cuvântului lui Dumnezeu cu "Sfânta tradiție". Sigur o sa spui că că le respectați pe amandoua, nu ati înlocuit Biblia cu tradiția. Dar ce te faci cand tradiția nu corespunde cu Biblia? Pe care o respecți?

Păi da. Învățatorule, nu părinte, nu preasfinte, nu înalt prea sfinția sa. Și totuși era vorba de Isus, fiul lui Dumnezeu, nu de un preot pacatos, si cel mai probabil lacom, si putred de bogat.

Hai că ai dat-o din tanța în bălălău. Ba spui ca să ne rugăm pentru ei..ba spui ca sunt câteva cazuri expuse. ca de fapt alta e fața bisericii. chiar dacă sunt puține. Asta arată că nu este religia adevărată. Otrava în cantități mari, sau în cantități mici (O picătură) tot otravă e. La fel ucide. Asa si cu gruparea asta mafiotă, autointitulată dreapta credință. ca sunt câteva cazuri, ca sunt mai multe ce contează? Este semnul că trebuie să fugi la 180° De religia ortodoxa. Dar tot nu mi-ai raspuns: ce te faci cu oamenii sinceri, umili, cu inima bună, (asemenea văduvei care a pus 2 bănuti la templu, ) care se lasă îndrumați de popii ăștia despre care tu ai zis ca sunt ca gunoaiele? Săracii oameni, cu adevărat sunt ca niste oi fără păstor. Jupuiți. aruncați încoace și încolo. De cei care ar trebui să le păzească sufletele. Mai mult. spui ca sunt câteva cazuri? Expuse? Mă faci să râd. Ai răbdare. Ies la iveală toate. Iehova Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Galateni 6:7.

• Capitolul 51

• DESPRE

CELE ŞAPTE SFINTE TAINE

(mijloacele sfinţitoare)

DESPRE TAINA BOTEZULUI

Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii, aţi înfiinţat

Şi practicaţi şapte Taine în Biserica voastră, de vreme ce în

Sfânta Scriptură nu există decât două: Botezul şi Cina

Domnului? Care vă sunt vouă mărturiile scripturistice în

Susţinerea celor şapte Taine?

Preotul: Toate cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii

Dreptmăritoare îşi au temeiuri puternice în Sfânta Scriptură. Îţi

Voi arăta pe rând despre fiecare Taină în parte, începând cu cea

Dintâi Taină, cea a Botezului:

1. Botezul este cu adevărat Taină, iar nu simbol, aşa cum

Credeţi voi, sectarilor neoprotestanţi. Botezul este Taină – şi încă

Cea dintâi şi cea mai mare dintre cele şapte Sfinte Taine –

Deoarece el este naştere duhovnicească, prin care cel nou

Botezat primeşte înfierea cea după har şi se face fiu al lui

Dumnezeu. Nimeni nu se poate mântui fără această Sfântă

Taină, adică fără a se naşte din apă şi din Duh (vezi Ioan 3,

3-7). Acest Botez prin apă şi Duh, marele Apostol Pavel îl

Numeşte „înnoire a vieţii" (Rom. 6, 3-5), făcută prin lucrarea

Sfântului Duh (Tit 3, 5).

2. Botezul este Taină căci el se face „spre iertarea

Păcatelor" (Fapte 2, 38).

3. Botezul este Taină deoarece aduce mântuire sufletului

(I Petru 3, 21).

4. Botezul prin apă şi Duh Sfânt este „naştere din nou" şi

„naştere de sus" (Ioan 3, 3-7). Prin Botez noi primim darul

ÎNDRUMĂTOR BIBLIC

Înfierii, spălare şi curăţire desăvârşită de păcatele noastre

(I Cor. 6, 11; Fapte 22, 16) şi dobândim darul Sfântului Duh

(Fapte 2, 38).

5. Prin Taina Botezului, adică prin Botezul din apă şi

Duhul Sfânt, noi putem să intrăm întru Împărăţia cerurilor, căci

Cine nu are acest botez nu poate intra întru Împărăţia cerurilor

(Împărăţia lui Dumnezeu) (Ioan 3, 5-7).

6. Botezul este Taină, căci el este baia naşterii celei de-a

Doua şi înnoirea Duhului Sfânt (Tit 3, 5; Gal. 3, 27).

7. Botezul este Taină, deoarece prin el dobândim

Calitatea de fii ai lui Dumnezeu şi de membri ai Trupului lui

Hristos, adică ai Bisericii (I Cor. 12, 13; Gal. 3, 26-28 ş.a.).

8. Botezul a fost stabilit şi poruncit de Domnul nostru

Iisus Hristos (Matei 28, 19; Marcu 16, 15-16; Luca 24, 47).

9. Botezul trebuie a se face în numele Tatălui şi al Fiului

Şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19).

10. Botezul este semnul lăsării şi al curăţirii păcatelor

(Fapte 2, 38; 22, 16).

11. Botezul este semnul văzut al renaşterii (Ioan 3, 3-5;

Rom. 6, 3; Efes. 5, 26; Col. 2, 12, 13; Tit 3, 5; I Cor. 6, 11

Ş.a.).

Despr e Botezul copiilor

12. Botezul trebuie aplicat şi copiilor, căci el a înlocuit

Tăierea împrejur din Legea Veche, care se făcea copiilor de

Parte bărbătească chiar la opt zile după naştere; cel ce rămânea

Netăiat împrejur era stârpit din popor (Fac. 17, 9-14; Lev. 12,

3; vezi şi la Col. 2, 11-13, unde se arată că Botezul a înlocuit

Tăierea împrejur).

13. Potopul de pe vremea lui Noe a preînchipuit Botezul

(Fac. 7, 1; I Petru 3, 20-21).

14. Botezul creştin a fost preînchipuit şi de trecerea prin

Marea Roşie a întregului popor israelit de la bătrâni până la cel

Mai mic prunc (I Cor. 10, 1-2; Ieş. Cap. 14).

15. Botezul poate fi dat şi pruncilor pe temeiul credinţei

Altora (a naşilor şi a părinţilor). Mântuitorul vindecă pe sluga

Din Capernaum pentru credinţa stăpânului său (Matei 8, 5-13);

Pe fiica femeii canaanence, prin credinţa mamei sale (Matei 15,
21-28); pe fiul lunatic pentru credinţa tatălui său (Matei 17,

14-18). A înviat pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa

Mamei sale (Luca 7, 11-15); a înviat pe fiica lui Iair pentru

Credinţa tatălui său (Luca 8, 41-55). De asemenea, Mântuitorul

A zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti

Copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine

Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Marcu 9, 37).

Exemplele de mai sus dovedesc clar că este cu putinţă să-i fie

Cuiva de folos credinţa altora, pe care, în cazul Botezului, naşii

Şi părinţii copilului o dau ca garanţie şi chezăşie în faţa lui

Dumnezeu şi a Bisericii Sale pentru prunc.

16. Biblia ne dă chiar câteva cazuri concrete de botez

Aplicate copiilor (I Cor. 1, 16; Fapte 16, 14-15, 32-33; 18, 8).

Cine să fie înţeleşi prin cuvintele „casa ei", „toţi ai lui", „casa

Lui", „casa lui Ştefana", dacă nu toţi membrii familiei, până la

Cel mai mic copil din ea? Sfânta Scriptură ne spune că după

Prima predică a Apostolului Petru s-au botezat îndată trei mii de

Suflete (Fapte 2, 41). In aceste trei mii de suflete trebuie să

Înţelegem şi pe copii.

17. Botezul trebuie dat şi copiilor, căci marele Apostol

Petru, vorbind despre Botez, zice: Căci vouă este dată

Făgăduinţa (Botezului) şi copiilor voştri şi tuturor celor de

Departe pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru (Fapte

2, 38-39; Deut. 29, 15; Ier. 31, 34; Fapte 3, 25).

Sectarul: Hristos n-a primit botezul decât la 30 de ani, iar

Ioan Botezătorul n-a botezat decât adulţi. Deci nici noi nu

Trebuie să aplicăm Botezul decât adulţilor.

Preotul: Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani pentru

Că de abia atunci a început activitatea Sa publică, la vârsta când

Cineva era socotit capabil să păşească în public şi să înveţe pe

Alţii. Dar botezul pe care l-a primit El nu a fost acelaşi cu al

Nostru, şi nici nu a avut aceleaşi efecte:

1. Botezul lui Ioan a fost numai cu apă (Ioan 1, 25-26),

Nu şi cu Duh Sfânt.

2. Botezul lui Ioan era un botez al pocăinţei (Marcu 1, 4;

Luca 3, 3).

3. Insuşi Ioan Botezătorul arată că botezul său cu apă are

Mare deosebire de botezul creştin – cu apă şi cu Duh -, atunci

Când zice: Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce

ÎNDRUMĂTOR BIBLIC

485

Vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Matei

3, 11).

4. Iarăşi marele Prooroc Ioan Botezătorul, arătând marea

Deosebire care există între botezul său şi botezul cu apă şi Duh

Sfânt, zice: Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis

Să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul

(Sfânt) coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce

Botează cu Duh Sfânt (Ioan 1, 33; Marcu 1, 8; Luca 3, 16).

5. Insuşi Mântuitorul a arătat că între botezul ce îl va

Aşeza El şi botezul lui Ioan există o mare deosebire, căci după

Ce a înviat, S-a arătat apostolilor şi le-a zis: Ioan a botezat cu

Apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste

Zile (Fapte 1, 5). Acest Botez „cu Duhul Sfânt" pe care

Mântuitorul l-a făgăduit că îl va aşeza este Botezul creştin,

Botezul nostru de azi, care a început la Pogorârea Sfântului

Duh; pe acesta l-am primit noi şi îl avem şi azi, iar nu pe cel al

Lui Ioan.

6. Sfinţii Apostoli, de asemenea au arătat că între bo-

Tezul lui Ioan şi cel aşezat de Mântuitorul este mare deosebire

(Gal. 3, 27; Rom. 6, 3; Fapte 2, 38; 8, 12-16; 10, 48; 19, 1-6).

7. Botezul aşezat de Mântuitorul, „din apă şi din Duh",

(Ioan 3, 5) trebuie a se face în numele Sfintei Treimi, aşa cum a

Poruncit Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19).

8. Fără Botez din apă şi din Duh nimeni nu poate a se

Mântui (Ioan 3, 5), deci nici copiii.

9. Apostolul ne învaţă că: Dumnezeu... voieşte ca toţi

Oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină

(I Tim. 2, 4); „toţi", deci şi copiii.

10. Dacă Hristos ar fi exclus copiii de la Botez, nu ar fi

Zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca

Aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). A-i opri să vină

La Hristos înseamnă a-i lăsa nebotezaţi, ceea ce ar însemna a

Cădea sub osânda pe care a rostit-o Mântuitorul: Vai vouă,

Cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia

Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce

Vor să intre nu-i lăsaţi (Matei 23, 13). Căci dacă nu vom lăsa

Copiii la Botezul din apă şi din Duh, noi le închidem Împărăţia

Cerurilor, deoarece fără acest botez nimeni nu poate să intre în

Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5).
11. Dacă Hristos ar fi aprobat ca numai adulţii să se

Boteze – aşa cum susţineţi voi, sectarii -, atunci El ar fi zis

„De nu se va naşte un om adult din apă şi din Duh, nu poate

Moşteni Împărăţia cerurilor". Dar El n-a zis aşa, ci a zis: De nu

Se va naşte cineva din apă şi din Duh...; acest „cineva"

Înseamnă oricine, fie el adult sau copil.

12. Ştim din dumnezeiasca Scriptură că tăierea împrejur a

Fost chip al Botezului (Col. 2, 11-12; Rom. 2, 29; Filip. 3, 3).

Şi dacă Dumnezeu ar fi oprit pe copii de la această tăiere

Împrejur, am avea şi noi o îndreptare de a opri copiii de la

Botez. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Toţi cei de parte

Bărbătească ai voştri să se taie împrejur..., tot pruncul de parte

Bărbătească... să se taie împrejur în ziua a opta (Fac. 17,

10-12). Deci şi bărbaţii adulţi, dar şi pruncii.

Sectarul: Dar de ce botezaţi voi pruncii, care n-au nici

Credinţă şi nici nu sunt conştienţi de primirea acestei Taine, de

Vreme ce pruncul pe care îl botează preotul nu ştie că el

Primeşte atunci Botezul?

Preotul: Cât priveşte cele despre credinţa pruncului, s-a

Arătat în cele de mai sus destul de clar. Iar referitor la

Cunoştinţa pruncului despre Botez, desigur, el nu ştie şi nici

Nu-şi dă seama de Taina care se săvârşeşte asupra lui, dar ştiu

Şi înţeleg acest lucru atât părinţii lui, cât şi naşii. Noi ştim că

Botezul este „naştere de sus" (Ioan 3, 3) şi „naştere din apă şi

Din Duh" (Ioan 3, 5) ş.a.

Iar dacă voi, sectarilor, ziceţi că copiii n-au ştiut când au

Fost botezaţi şi de aceea Taina săvârşită asupra lor nu este

Valabilă, apoi vă întrebăm şi noi: Ştiţi voi când v-a născut

Mama voastră? Veţi zice că nu. Dacă nu ştiţi, de ce îi ziceţi

Mamă, de vreme ce nu ştiţi când v-a născut? Care vă este

Temeiul pentru care o numiţi mamă? Veţi zice că ni s-a spus că

Ne este mama noastră şi noi credem, ceea ce, desigur, nu este o

Greşeală. Dar astfel este cazul şi cu botezul pruncilor, pe care

Biserica lui Hristos îl practică de la începuturile ei. Deci şi cel

Născut „din apă şi din Duh" la Botez, deşi nu ştie când s-a

Botezat în pruncia sa, dar înţelegând la vremea cuvenită de la

Episcop, preot sau de la părinţii lui, că el a primit în pruncie o

Naştere duhovnicească, crede şi el prin mărturia preoţilor, a

Naşilor şi a părinţilor lui şi astfel, pe baza a doi sau a trei

ÎNDRUMĂTOR BIBLIC

487

Martori se statorniceşte tot adevărul (Matei 18, 16; Ioan 8, 17;

II Cor. 13, 1; Evrei 10, 28).

Şi dacă botezul Legii Darului a înlocuit botezul Legii

Vechi (tăierea împrejur, pe care o primeau pruncii la opt zile

După naştere, Fac. 17, 12-14), apoi ne putem întreba: oare

Pruncii aceia care se tăiau împrejur, ştiau ei pentru ce li se face

Această tăiere împrejur a trupului lor? Oare ştia pruncul Isaac –

Fiul lui Avraam – când a fost tăiat împrejur de tatăl său la opt

Zile? Nu ştia desigur nimic. Dar ştiau tatăl şi mama lui şi când

Isaac s-a făcut mare i-au spus acest lucru. Iar Isaac n-a pus

Pricină cum puneţi voi azi pentru Botez, că de vreme ce nu ştia

Când l-a tăiat împrejur, de aceea trebuie să fie din nou tăiat, ca

Să ştie, aşa cum ziceţi voi astăzi, că nu ştiţi când v-a botezat şi

De aceea vă botezaţi din nou; căci Isaac a crezut pe părinţii lui

Şi era încredinţat că a fost tăiat împrejur. Tot astfel este şi la

Botezul oricărui prunc: el nu ştie când s-a botezat, dar ştiu acest

Lucru părinţii lui, preotul şi naşii lui, şi el prin aceste mărturii

Este încredinţat că a fost botezat.

13. Voi aduceţi mărturie că Ioan Botezătorul boteza

Numai adulţi şi oameni vârstnici. Dar Botezul lui Ioan nu

Aducea mântuire şi nici nu făcea pe om vrednic de a intra întru

Împărăţia cerurilor, fiind numai o preînchipuire a Botezului

Celui desăvârşit (vezi I Petru 3, 21), în vreme ce botezul aşezat

De Mântuitorul nostru Iisus Hristos este cu adevărat „naştere de

Sus", „naştere din apă şi din Duh" şi „naştere de a doua oară"

(Ioan 3, 3, 5; Tit 3, 3-5) şi fără această naştere duhovnicească

Nimeni nu se poate mântui (Ioan 3, 5).

Sectarul: Dar de ce voi, ortodocşii, botezaţi copiii mici,

Căci ei sunt sfinţi şi, neavând păcate, nu au deci nevoie de a fi

Botezaţi? Ei pot intra întru Împărăţia cerurilor şi fără de

Botez. Acest lucru îl adevereşte Însuşi Mântuitorul când zice:

Lăsaţi copiii si nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca

Aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14), iar în alt loc

Zice: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu

Veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15;

Luca 18, 15-17).

Preotul: Adevărul nu este deloc acesta pe care îl cugetaţi

Voi, sectarii. Noi, creştinii ortodocşi, botezăm copii
1. Pentru spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin

Călcarea poruncii lui Dumnezeu de către Adam şi Eva în rai

(Fac. 3, 6, 7, 14, 20; Rom. 5, 12). Sfânta Scriptură ne spune

Clar şi luminat că precum printr-un om (Adam) a intrat păcatul

În lume şi prin păcat (a intrat) moartea, aşa şi moartea a trecut

La toţi oamenii (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-afi

Botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat (Gal. 3, 27).

2. Copiii au numai naşterea cea trupească (din mama lor),

Nu şi pe cea duhovnicească, care se face „din apă şi din Duh"

(Ioan 3, 3-5). Ei sunt trup, căci ce este născut din trup, trup

Este (Ioan 3, 6), iar carnea şi sângele nu pot să moştenească

Împărăţia lui Dumnezeu (I Cor. 15, 50).

3. Copiii – datorită păcatului strămoşesc – nu sunt curaţi,

După mărturia Sfintei Scripturi, care spune în această privinţă:

Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat?

Nimeni (Iov 14, 4). Cei spurcaţi sunt toţi urmaşii lui Adam,

Care, de când se nasc în lume, se nasc cu întinăciunea păcatului

Strămoşesc în ei.

4. Copiii sunt zămisliţi întru fărădelegi şi născuţi în păcate

(Ps. 50, 6; Fac. 8, 21; Iov 15, 14; 25, 4; Ps. 57, 3; Isaia 48, 8;

Ioan 3, 6; III Regi 8, 46; Gal. 3, 22).

5. Până la venirea Domnului şi până la răscumpărarea cea

Făcută de El, noi toţi eram „fii ai mâniei" (Efes. 2, 3), din

Cauza călcării poruncii lui Dumnezeu de către Adam. Iar cei ce

Nu se curăţesc de acest păcat al neascultării rămân făpturi vechi,

Cu vechea fire de „fii ai mâniei" lui Dumnezeu, rămân

„spurcaţi" (III Regi 8, 46; II Parai. 6, 36; Ps. 13, 1; 52, 1-4;

105, 6; Prov. 20, 4; Eccl. 7, 20-21; Isaia 64, 6).

6. Botezăm copiii spre a-i curaţi de păcate, spre a putea

Intra în Împărăţia lui Dumnezeu prin naşterea cea „din apă şi

Din Duh" (Ioan 3, 3), deoarece Sfânta Scriptură zice că nimic

Necurat nu va intra întru Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 7,

19-21; Apoc. 21, 27).

7. Fără de „baia naşterii celei de a doua" şi fără „înnoirea

Duhului Sfânt" nimeni nu se poate mântui (Tit 3, 5; Gal. 3, 27).

8. Botezul „din apă şi din Duh" este necesar şi copiilor,

Fiind semnul văzut al renaşterii lor şi semnul lăsării şi a curăţirii

Păcatelor lor (Ioan 3, 5; Efes. 5, 26; Col. 2, 12; Tit. 3, 5;

ÎNDRUMĂTOR BIBLIC

489

I Cor. 6, 11; Fapte 2, 38-39; 22, 16; Rom. 3, 10; Iacov 3, 2;

I Ioan 1, 8; 5, 19 ş.a.).

9. Apostolul Petru ne învaţă a se boteza fiecare dintre

Voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre

(Fapte 2, 38). Deci nu se adresează numai adulţilor, ci către

„fiecare", indiferent de vârsta sa.

10. Apostolul Petru ne învaţă că „făgăduinţa" Botezului

Este dată nouă şi copiilor noştri (Fapte 2, 39).

Despre Botezul copiilor avem dovezi prea bune şi prea

Sigure de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii celei din vechime. Astfel,

Sfântul Irineu ( 202 d.Hr.) zice: „Iisus a venit să mântuiască

Prin Sine pe toţi, adică pe cei ce se renasc printr-Însul pentru

Dumnezeu: pe prunci, pe copii, pe tineri şi pe bătrâni" (Contra

Erez. II. C. 22 n. 4). Origen ( 254 d.Hr.): „Biserica a primit

De la apostoli tradiţia de a împărtăşi Botezul pruncilor" (Cartea

V, la Rom. 9). Fericitul Augustin ( 430 d.Hr.): „Botezul

Pruncilor l-a avut Biserica totdeauna, l-a păstrat totdeauna; ea

l-a primit din credinţa înaintaşilor, ea îl păzeşte constant, până

la sfârşit" (Cuv. 176 de verbis apostol, n. 2). Sfântul Sobor din

Cartagina (418): „Cel ce neagă necesitatea Botezului pruncilor

Celor nou născuţi, sau zice că deşi se botează ei spre iertarea

Păcatelor, totuşi nu primesc din păcatul cel strămoşesc al lui

Adam nimic ce ar trebui să se spele prin baia renaşterii (prin

Botez), acela să fie anatema" (Can. 124).

Iată şi un alt argument de ordin logic sau raţional. El

Constă în concluzia următoarelor raţionamente: Omul se poate

Mântui numai prin botez şi credinţă (după noi), sau prin

Credinţă şi botez (după sectari). În fond se cer aceleaşi condiţii:

Botezul şi credinţa, respectiv credinţa şi botezul*. Când un

Copil, fie ortodox, fie sectar, moare, lui îi lipseşte una din cele

Două condiţii. Copilul ortodox moare cu botez, dar fără

Credinţă, iar cel sectar moare cu credinţă (?), dar fără botez –

Deşi nici la un copil sectar, întocmai ca la cel ortodox, nu poate

Fi vorba de credinţă. Dar se pune întrebarea: care din cele două

• Desi în esenţă, concepţia sectarilor despre botez diferă mult de a

Noastră totuşi să luăm lucrurile în general şi fără să intrăm in esenţa lor. Le

Judecam numai logic şi nu dogmatic, bazaţi pe faptul, ca punct de plecare,

Că şi la sectari botezul este de neapărată trebuinţă.
Condiţii poate lipsi mai uşor: Botezul sau credinţa? Din cele

Arătate mai înainte rezultă evident că credinţa. Dar la copilul

Ortodox, credinţa este substituită de credinţa conştientă şl

Matură a altora care i-o garantează pe a lui, pe când la copilul

Sectar nebotezat, nici de credinţa propriu-zisă nu poate fi vorba

În nici un chip (pentru că copilul nu are credinţa conştientă care

Să poată avea o valoare în sine), iar în al doilea rând nici nu i-o

Garantează nimeni. Astfel la noi, copilul mort are botezul, iar

Pe de altă parte are şi credinţa (dacă nu proprie, cel puţin

Substituită), pe când la sectari, copilul moare şi fără de botez şi

Fără de credinţă. Iată de ce practica noastră de la botezul

Copiilor este superioară şi nu putem renunţa la dânsa2

.

Sectarul: Botezul nostru se face cu o singură afundare

Pentru că nicăieri în Sfânta Scriptură nu se arată că se face prin

Trei afundări, ca la voi, ortodocşii. De aceea noi pe cei botezati

De voi îi botezăm din nou, după rânduiala noastră.

Preotul: In Sfânta Scriptură nu ni se spune nicăieri ca

Botezul trebuie a se face cu o singură afundare sau cu trei. Deci

Voi nu aveţi nici un temei biblic de a face botezul cu o singură

Afundare. Nouă însă ne vine în ajutor Sfânta Tradiţie şi istoria

Veche a Bisericii, care ne adevereşte că practica botezului în

Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare s-a făcut dintotdeauna cu

Trei afundări şi nu cu una. Insă voi, sectarii, aţi făcut această

Inovaţie şi practică falsă a botezului, după capul vostru cel

Rătăcit. Iar dacă botezaţi din nou pe cel ce a fost botezat o dată

În numele Preasfintei Treimi după rânduiala Bisericii Ortodoxe,

Apoi faceţi altă erezie şi rătăcire spre pieirea voastră, deoarece:

1. Botezul creştin nu se repetă pentru că botezul este

Naştere spirituală (duhovnicească). Ori naşterea, atât trupească,

Cât şi cea duhovnicească a cuiva, nu poate avea loc decât o

Singură dată.

2. Nu se poate boteza a doua oară cel care a fost botezat o

Dată cu botezul creştin, deoarece botezul este îngropare şi

Înviere cu Iisus Hristos (Rom. 6, 3-5). Prin afundarea în apa

Botezului noi murim faţă de păcat, iar prin ieşirea din apă

Înviem la o viaţă nouă şi sfântă. Deci cine repetă botezul cel

2

Să se vadă mai pe larg această problemă la Preot Dr. P. Deheleanu,

Manual de sectologie, Arad, 1948, p. 316.

ÎNDRUMĂTOR BIBLIC 491

Făcut în numele Preasfintei Treimi după rânduiala Bisericii

Ortodoxe, acela răstigneşte şi îngroapă din nou pe Domnul

Nostru Iisus Hristos (I Petru 3, 21; I Cor. 6, 11; Gal. 3, 27

Ş.a.).

3. Nu se mai poate boteza a doua oară cel botezat cu

Rânduiala botezului creştin – după cum a învăţat Mântuitorul

Hristos în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei

28, 19) -, deoarece Cel botezat a murit faţă de păcatul

Strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 14; 7, 1-6), iar

Prin Cruce este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el (Gal.

6, 14). Deci cine se botează a doua oară îşi bate joc de Crucea,

Moartea şi Învierea Domnului.

4. Nu se poate repeta botezul asupra celui ce a fost o dată

Botezat în numele Preasfintei Treimi după rânduiala Bisericii

Celei dreptmăritoare. Acest adevăr îl arată marele Apostol

Pavel, când zice: Un Domn, o credinţă, un botez (Efes. 4, 5;

Cânt. 6, 9; I Cor. 1, 13).

5. Nu se poate repeta botezul asupra unui creştin care a

Fost botezat în dreapta credinţă a lui Hristos, căci noi, creştinii or-

Todocşi, mărturisim în simbolul credinţei un singur Botez (art. 11).

Despre Botez3

Să se vadă mai pe larg la capitolul 17 al

Acestei lucrări.
Capitolul 17

DESPRE

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Adevărat, adevărat zic ţie,

De nu se va naşte cineva din apă

Şi din Duh, nu va putea să intre

(Ioan 3, 5)

Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în

Apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se

Curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute

Până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine

Membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui

Hristos.

Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile

Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a

Venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci

(Matei 5, 17). Incepându-şi lucrarea Sa mesianică, Domnul

Nostru Iisus Hristos a făcut o mulţime de semne şi minuni

Dumnezeieşti, tămăduind bolile şi scoţând demonii din cei ce îl

Rugau. Vestea minunilor s-a dus departe, punând pe gânduri pe

Mulţi, căci aşa ceva nu se mai pomenise (Matei 9, 32-38; Ioan

9, 32-33), şi în acest context de împrejurări, Sfânta Scriptură

Ne spune că între farisei era un om cu numele Nicodim, un

Fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis:

Învăţătorule, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că
Nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu

Este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat,

Adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea

Să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către el:

Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre

A doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască? Iisus a

Răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva

Din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui

Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este... (Ioan 3, 1-6).

Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în

Pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt,

Pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis

Domnul după învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi

Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se

Va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi

(Marcu 16, 15-16); şi în altă parte spune: ...mergând, învăţaţi

Toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi

Al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am

Poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la

Sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20).

Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este

Obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum

Spun sectarii cei rătăciţi.

Sectarul: In Sfânta Scriptură numai două Taine sunt

Pomenite: Botezul şi Cina Domnului; celelalte pe care le-ai

Înşirat dumneata până acum sunt nişte născociri omeneşti şi

De aceea noi nu le putem admite. Iar cât priveşte botezul, nu

Este o taină, ci un simbol, o lucrare simbolică în care se

Închipuieşte curăţirea de păcate şi prin care numai se întă-

Reşte credinţa, fiind doar o dovadă pe care o dă cineva în

Afară, pentru faptul că a făcut pocăinţă, sau este o moştenire,

O pecete a pocăinţei. Dar curăţirea păcatelor nu o face bote-

Zul, ci credinţa, care prin botez este pecetluită şi confirmată.

Credinţa şi nu botezul este agentul care transformă pe om

În făptură nouă, mântuindu-l, după cum rezultă din cuvintele

Îngerului către Corneliu, că prin credinţa în cele ce îi va spune

Apostolul Petru, se va mântui cu toată casa sa (Fapte 11, 14),

Sau din cuvântul Apostolului Pavel către temnicerul din Filipi:

Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta (Fapte 16,
31). Deci credinţa este cea care a adus mântuire, iar botezul i-a

Urmat numai ca un simbol al convertirii şi al credinţei sau ca o

Pecete a terminării pocăinţei.

Preotul: Botezul creştin este o Taină sfântă, iar nu un

Simbol, deoarece Mântuitorul a numit Botezul «naştere de sus»,

In urma căruia omul se curăţeşte de păcate şi se sfinţeşte (Ioan

3, 3-7). Sfântul Apostol Pavel îl numeşte «înnoire» a vieţii

(Rom. 6, 3-5), făcută prin lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5).

Apostolul Petru spune şi mai lămurit că botezul este împărtăşit

Spre iertarea păcatelor (Fapte 2, 38) şi că nu este numai un

Simbol sau o spălare a trupului care să închipuiască spălarea sau

Curăţirea sufletului – cum vi se pare vouă, sectarilor – ci este o

Naştere adevărată. Botezul, zice el, vă mântuieşte astăzi şi pe

Voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea

Cugetului bun către Dumnezeu... (I Petru 3, 21).

Chiar şi dacă nu ni s-ar spune, ar fi totuşi de la sine

Înţeles că toate aceste urmări ale botezului se fac prin lucrarea

Sfântului Duh, şi astfel Botezul nu este un simbol, ci o Taină,

Adică o lucrare pe care o face Dumnezeu asupra noastră prin

Apa sfinţită.

Despre Botez ni se mai spune că poate fi săvârşit numai

De apostoli sau de cei ce au darul preoţiei, pentru că numai

Apostolilor le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28, 19) şi

Numai despre ei şi despre persoane care au avut darul preoţiei

Ni se spune în Sfânta Scriptură că au botezat (I Cor. 1, 16;

Fapte 8, 36-38; 16, 12-15; 16, 32-33 ş.a.). Iar despre cele

Şapte Sfinte Taine ale Bisericii ţi-am răspuns mai pe larg în

Discuţia anterioară.

Sectarul: Botezul trebuie să fie aplicat numai adulţilor,

Pentru că, pe de o parte, cei ce-l primesc trebuie să aibă mai

Întâi credinţă şi pocăinţă şi abia apoi să se boteze, iar, pe de

Altă parte, cei ce îl aplică trebuie mai întâi să propovăduiască

Credinţa şi pocăinţa şi abia apoi să boteze. Căci iată ce spune

Sfânta Scriptură propovăduitorilor: ...mergând, învăţaţi toate

Neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am

Poruncit vouă... (Matei 28, 19-20). Deci întâi trebuie să

Propovăduiască şi abia apoi să boteze. Iar despre cel ce

Voieşte să primească Botezul, zice: Cel ce va crede şi se va
Boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi

(Marcu 16, 16). Altă dată li se adresează direct şi le zice:

Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui

Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi

Darul Duhului Sfânt (Fapte 2, 38). Deci cel ce vrea să

Primească botezul, trebuie mai întâi să aibă credinţă şi să

Facă pocăinţă.

Preotul: Nu este deloc aşa cum rău cugeti dumneata. Am

Spus de la început că Botezul creştin îşi are originea în Vechiul

Testament. Astfel, Dumnezeu i S-a arătat lui Avraam când

Acesta era în vârstă de 99 de ani şi, între altele, i-a spus că pe

Toată partea bărbătească să o taie împrejur, iar pe copiii de parte

Bărbătească ce se vor naşte de aici încolo, să-i taie împrejur în a

Opta zi de la naştere. Iar cel ce nu se va tăia împrejur să fie

Nimicit (Fac. 17, 10-14). Deci Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam

Pentru copii şi tineri, să se taie împrejur când vor fi maturi, sau

Ca el, de 99 de ani, ci toată partea bărbătească, de orice vârstă

Ar fi, să o taie împrejur, iar pe nou-născuţi, a opta zi după

Naşterea lor. Voi, sectarilor, ziceţi că botezul pruncilor nu are

Valoare, căci ei nu ştiu când au fost botezaţi. Dar ce ştia Isaac,

Pruncul lui Avraam, la opt zile? Desigur, nimic. Dar ştiau tatăl

Şi mama sa şi de aceea Isaac, când s-a făcut mare, n-a spus că

El nu ştie când l-au tăiat împrejur şi că trebuie să-l taie din nou

Împrejur, ci i-a crezut pe părinţii lui. Aşa trebuie să fie şi

Botezul – cum de fapt practică Sfânta Biserică Ortodoxă -, ştiut

Fiind că tăierea-împrejur închipuia Botezul din Legea Nouă

(Col. 2, 11-13). Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a

Botezat cu botezul Legii Vechi, la opt zile după naşterea Sa

(Luca 2, 21).

Altă preînchipuire din Vechiul Testament prin care se

Arată că la plinirea vremii trebuie să se boteze şi copiii, este

Scoaterea israeliţilor din Egipt şi trecerea lor prin Marea Roşie,

De la bătrân până la cel mai mic prunc. Că aceasta închipuie

Botezul tuturor, adevereşte şi marele Apostol Pavel, zicând:

Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri

(israeliţii) au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare. Şi

Toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare (I Cor. 10,

1-2). Va să zică «toţi», deci şi copiii, căci Moise spunea lui

Faraon: Vom merge cu cei tineri şi cu cei bătrâni ai noştri, cu

DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 259

Fii noştri, cu fiicele noastre... (Ieş. 10, 9). Aşa încât norul şi

Marea (apa) însemnau «apa şi Duhul Sfânt», în care trebuie să

Fie botezat oricine (Ioan 3, 5).

Trecând la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru

Iisus Hristos spunând apostolilor, înainte de răstignirea Sa, că

Tatăl le va trimite pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, în

Numele Fiului şi îi va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 16-17,

26). Şi venind Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (adică

Duminica), la ora nouă dimineaţa, peste apostoli, ei au propo-

Văduit poporului ceea ce-i învăţa Duhul Sfânt, spunându-le să se

Pocăiască şi fiecare din ei să fie botezat în numele Domnului

Nostru Iisus Hristos, căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor

Voştri... Şi au fost botezate ca la trei mii de suflete (Fapte 2,

39, 41).

Auziţi voi, sectarilor, şi să vă intre în urechi adevărul

Acesta: vouă este dată făgăduinţa (Botezului) şi copiilor voştri.

Deci şi a copiilor, nu cum rătăcit învăţaţi voi pe oameni. Şi

Când spune că s-au botezat, nu spune că au botezat trei mii de

Bărbaţi şi de femei, ci «trei mii de suflete», ceea ce înseamnă că

Au fost şi copii de ai celor botezaţi. Desigur, Apostolii predicau

Celor mari, însă, fiind ei inspiraţi de Duhul Sfânt, spuneau că şi

A copiilor este «făgăduinţa», şi ascultătorii credeau, ca şi

Avraam lui Dumnezeu.

Iată câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: Lidia a

Fost botezată şi ea şi casa ei (Fapte 16, 14-15); temnicerul,

Luându-i la sine (pe Pavel şi pe Sila), în acel ceas al nopţii, a

Spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată (Fapte 16,

33); Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul,

Împreună cu toată casa sa (Fapte 18, 8). Iarăşi zice Sfântul

Apostol Pavel: Am botezat şi casa lui Ştefana (I Cor. 1, 16).

Când zice «toată casa», se înţelege de la sine că este vorba de

Toată familia, până la cel mai mic, după cum zice Isus Navi: Eu

Însă şi casa mea vom sluji Domnului... (Iosua 24, 15).

Domnul Hristos a arătat, de asemenea, că trebuie botezaţi

Copiii de mici, deoarece atunci când I-au adus nişte copilaşi ca

Să Se roage pentru ei, iar Apostolii opreau pe cei ce i-au adus,

Domnul i-a certat, zicându-le: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină

La Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerului. Şi pu-

Nându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo (Matei 19, 13-15).
Deci dacă Dumnezeu cheamă şi pe copii de mici la mântuire,

Pentru ce voi, sectarilor rătăciţi, vă lepădaţi de ei şi îi opriţi de

A veni la Dumnezeu prin Sfântul Botez? Vai de cei cărora le

Mor copiii nefiind botezaţi prin apă şi prin Duhul Sfânt, căci cei

Ce nu au fost botezaţi se vor osândi (Marcu 16, 15-16).

Sectarul: Da, dar copiii numai cu Botezul, fără credinţă,

Nu se pot mântui! Scriptura spune nu numai despre Botez, ci şi

Despre credinţă că este trebuitoare spre mântuirea cuiva. Auzi

Ce zice: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce

Nu va crede, se va osândi (Marcu 16, 15-16). Deci este clar:

Copiii, neavând credinţă, nu au nici dreptul de a fi botezaţi.

Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce spuneţi voi,

Sectarilor rătăciţi de la adevăr şi orbi la înţelegere. Intr-adevăr,

Copiii nu pot crede la vârsta când sunt botezaţi, dar nici nu pot

Tăgădui şi nici nu pot refuza pe Hristos. Nu se mântuieşte numai

Acela care crede, ci el trebuie să se şi boteze. Aşa cum în

Vechiul Testament tăierea împrejur se făcea în baza credinţei

Părinţilor, tot aşa Botezul se face pe temeiul credinţei părinţilor

Sufleteşti, care sunt naşii (Marcu 9, 36-37). Copiii nu au

Credinţă, dar au naşii lor. Naşii sunt persoane în vârstă care

Însoţesc pe prunc la botez şi fac cuvenita mărturisire de credinţă

În locul lor. Naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se

Botează şi care se nasc prin Botez la o viaţă nouă în Duhul.

Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el

Spre viaţa trupească, după cum scrie: Ce este născut din trup,

Trup este (Ioan 3, 6), tot aşa naşii sunt părinţii sufleteşti ai

Pruncilor care se botează, garanţi şi chezaşi în faţa lui

Dumnezeu şi a Bisericii Sale, garantând că pruncul (finul) va fi

Crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios1

.

Sectarul: Dar unde scrie în Sfânta Scriptură că naşii pot

Fi chezaşi pentru mântuirea altora şi că prin credinţa lor se pot

Mântui copiii?

Preotul: Mântuitorul spune:...din gura a doi sau trei

Martori să se statornicească tot adevărul (Matei 18, 16; I Tim.

5, 19). Deci pe baza credinţei părinţilor, a naşilor şi a celorlalţi

Martori care sunt la botezul pruncului, preotul botează pruncul.

1

Sfântul Simeon Tesaloniceanul, Despre Sfintele Taine, cap. LXII, p. 7.

DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 261

Iar fiindcă ai întrebat unde se găsesc în Sfânta Scriptură mărturii

Prin care să se arate cum credinţa unora a mântuit pe alţii, din

Cele multe, îţi voi spune unele:

Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei

8, 13). Robul nu credea, dar prin credinţa stăpânului său a

Dobândit de la Mântuitorul sănătatea sa.

Patru oameni aduc la Mântuitorul un slăbănog: Şi Iisus,

Văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule!

Iertate sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ţi patul şi

Mergi la casa ta (Matei 9, 2, 6-7; Marcu 2, 3-12). Deci

Credinţa era a celor patru, nu a slăbănogului.

Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat copila de

Doisprezece ani (Matei 9, 18-25). Pe temeiul credinţei altora,

Domnul a vindecat pe un mut şi îndrăcit (Matei 9, 32-34; 12,

22). Pentru credinţa canaanencei, Mântuitorul a vindecat pe

Fiica sa, scoţând demonul din ea (Matei 15, 22-28). Tot astfel,

Pe baza credinţei unui tată, Domnul i-a tămăduit copilul lunatic

(Matei 17, 14-18). Aşadar, acestea şi încă alte multe mărturii

Ale Sfintei Scripturi ne dovedesc că, pe temeiul credinţei părin-

Ţilor, a naşilor şi a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le

Dă copiilor sfinţire şi mântuire, după cum adevereşte acest lucru

Şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci bărbatul necredincios se

Sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se

Sfinţeşte prin bărbatul credincios (I Cor. 7, 14).

Sectarul: Nici Hristos n-a primit botezul decât ca adult,

La vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a botezat

Decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât

Adulţilor.

Preotul: La aceste afirmaţii ţi-am răspuns la întrebarea de

Mai înainte, când ai susţinut de asemenea că Botezul trebuie

Aplicat numai adulţilor. Iar la cele ce întrebi acum, deosebit de

Cele de mai sus, şi completând răspunsul de mai înainte, îţi

Răspund următoarele: Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani,

Pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă

Când cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi

- Să păşească în public şi să înveţe pe alţii. Dar botezul primit

De El n-a fost acelaşi cu al nostru, deoarece n-a avut acelaşi

Efect, acela fiind numai un botez cu apă, un botez al «pocă
Inţei», al lui Ioan, iar nu «cu apă şi Duh», ca botezul creştin,

Instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în

Loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu

Păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi. El nu S-a

Botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul

Nostru -, pentru că El nu avea păcate, şi deci nici trebuinţă nu

Avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi

Altul este al botezului nostru2

.

2

Ştim că botezul «cu apă şi cu Duh», care a venit mai târziu, se

Împărtăşeşte spre iertarea păcatelor. Iisus Hristos însă nu S-a botezat cu

Acest botez, pentru că pe atunci nu se pogorâse încă nici Duhul Sfânt, iar pe

De altă parte, Hristos era fără de păcate şi deci n-ar fi avut trebuinţă de acest

Botez. Totuşi se pune întrebarea: de ce s-a botezat Iisus cu acest botez al lui

Ioan? Ce rost avea botezarea Lui de către Ioan? Răspundem cu Sfântul Ioan

Gură de Aur, următoarele: „La Botezul său în apele Iordanului, Ioan

Botezătorul cerea tuturor pocăinţă. Însuşi botezul său era numit «al

Pocăinţei». Cu toate acestea, lui Iisus nu I-a cerut pocăinţă. Dimpotrivă, în

Faţa Lui s-a simţit umilit, zicând că el însuşi ar avea nevoie de botez de la

Iisus şi nu invers (Matei 3, 14). Nici nu-I putea cere, deoarece Iisus nu avea

Păcate, era zămislit de la Duhul Sfânt, iar nu din trup omenesc, nu din poftă

Trupească, nici din poftă bărbătească (Ioan 1, 13; Matei 1, 20; Luca 1,

34-35), şi deci nu moştenise păcatul strămoşesc. Dar El nu avea nici păcate

Personale (Ioan 8, 46; I Petru 2, 22, ş.a.). Astfel Hristos nu avea pentru ce

Să fi făcut pocăinţă. El nu avea trebuinţă nici de o mai mare revărsare a

Duhului Sfânt asupra Sa, pe care, de altfel, botezul lui Ioan nu I-o putea

Oferi. Dar atunci de ce S-a botezat? Iată de ce: mai întâi, pentru ca Ioan să-L

Facă cunoscut oamenilor, arătându-L lor: Iată Mielul lui Dumnezeu... Acesta

Este despre Care eu am spus... (Ioan 1, 29-30). Ioan îl mărturiseşte

Oamenilor, iar acum îl şi arată, pentru ca mărturisirea lui Ioan despre Cel ce

Vine după mine (Luca 3, 16; Ioan 1, 27) să nu rămână îndoielnică.

Tot acum, Dumnezeu-Tatăl şi Sfântul Duh – în chip de porumbel – îl

Mărturisesc pe Iisus (Matei 3, 16-17). De acum mulţimile nu aveau să mai

Pună la îndoială cele mărturisite mai înainte de Ioan. Acum Iisus li S-a făcut

Cunoscut, căci înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1, 31), pentru că,

Deşi îi era rudenie (Luca 1, 36), Ioan îşi petrecuse viaţa în pustie, Dumnezeu

Întocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea să nu-1 poată învinui pe Ioan că

L-ar propovădui pe Iisus pentru legăturile de rudenie şi de prietenie ce le are

Cu El.

In al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să

Împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14-15). «Dreptate» înseamnă

Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste

Porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici

DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 263

Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă

Nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o

Vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre

Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o

Va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să

Spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a

Spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin

Cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.

Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el

Predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră

Pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui

Nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un

Rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus -,

Nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a

Se aplica şi copiilor.

In privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să

Se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau

Femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici

Dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani?

Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi, care nu ştiţi ce se va

Întâmpla mâine... (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune! În această

Noapte vor cere de la tine sufletul tău (Luca 12, 20); şi

Iarăşi: ...fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul

Omului va veni (Matei 24, 44).

Sectarul: Copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt

Sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care

Nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele

Mântuitorului: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a

Unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci

Copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. In acelaşi

Înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: ...De nu vă veţi

Întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia

Cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15-17).

Această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână

Neîmplinită de El, Singurul care împlineşte toată dreptatea".

Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat
Inţei
El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din

Alte motive şi are cu totul alt rost.
», al lui Ioan, iar nu «cu apă şi Duh», ca botezul creştin,

Instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în

Loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu

Păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi. El nu S-a

Botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul

Nostru -, pentru că El nu avea păcate, şi deci nici trebuinţă nu

Avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi

Altul este al botezului nostru2

.

2

Ştim că botezul «cu apă şi cu Duh», care a venit mai târziu, se

Împărtăşeşte spre iertarea păcatelor. Iisus Hristos însă nu S-a botezat cu

Acest botez, pentru că pe atunci nu se pogorâse încă nici Duhul Sfânt, iar pe

De altă parte, Hristos era fără de păcate şi deci n-ar fi avut trebuinţă de acest

Botez. Totuşi se pune întrebarea: de ce s-a botezat Iisus cu acest botez al lui

Ioan? Ce rost avea botezarea Lui de către Ioan? Răspundem cu Sfântul Ioan

Gură de Aur, următoarele: „La Botezul său în apele Iordanului, Ioan

Botezătorul cerea tuturor pocăinţă. Însuşi botezul său era numit «al

Pocăinţei». Cu toate acestea, lui Iisus nu I-a cerut pocăinţă. Dimpotrivă, în

Faţa Lui s-a simţit umilit, zicând că el însuşi ar avea nevoie de botez de la

Iisus şi nu invers (Matei 3, 14). Nici nu-I putea cere, deoarece Iisus nu avea

Păcate, era zămislit de la Duhul Sfânt, iar nu din trup omenesc, nu din poftă

Trupească, nici din poftă bărbătească (Ioan 1, 13; Matei 1, 20; Luca 1,

34-35), şi deci nu moştenise păcatul strămoşesc. Dar El nu avea nici păcate

Personale (Ioan 8, 46; I Petru 2, 22, ş.a.). Astfel Hristos nu avea pentru ce

Să fi făcut pocăinţă. El nu avea trebuinţă nici de o mai mare revărsare a

Duhului Sfânt asupra Sa, pe care, de altfel, botezul lui Ioan nu I-o putea

Oferi. Dar atunci de ce S-a botezat? Iată de ce: mai întâi, pentru ca Ioan să-L

Facă cunoscut oamenilor, arătându-L lor: Iată Mielul lui Dumnezeu... Acesta

Este despre Care eu am spus... (Ioan 1, 29-30). Ioan îl mărturiseşte

Oamenilor, iar acum îl şi arată, pentru ca mărturisirea lui Ioan despre Cel ce

Vine după mine (Luca 3, 16; Ioan 1, 27) să nu rămână îndoielnică.

Tot acum, Dumnezeu-Tatăl şi Sfântul Duh – în chip de porumbel – îl

Mărturisesc pe Iisus (Matei 3, 16-17). De acum mulţimile nu aveau să mai

Pună la îndoială cele mărturisite mai înainte de Ioan. Acum Iisus li S-a făcut

Cunoscut, căci înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1, 31), pentru că,

Deşi îi era rudenie (Luca 1, 36), Ioan îşi petrecuse viaţa în pustie, Dumnezeu

Întocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea să nu-1 poată învinui pe Ioan că

L-ar propovădui pe Iisus pentru legăturile de rudenie şi de prietenie ce le are

Cu El.

In al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să

Împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14-15). «Dreptate» înseamnă

Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste

Porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici

DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 263

Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă

Nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o

Vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre

Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o

Va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să

Spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a

Spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin

Cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.

Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el

Predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră

Pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui

Nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un

Rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus -,

Nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a

Se aplica şi copiilor.

In privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să

Se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau

Femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici

Dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani?

Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi, care nu ştiţi ce se va

Întâmpla mâine... (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune! În această

Noapte vor cere de la tine sufletul tău (Luca 12, 20); şi

Iarăşi: ...fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul

Omului va veni (Matei 24, 44).

Sectarul: Copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt

Sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care

Nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele

Mântuitorului: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a

Unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci

Copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. In acelaşi

Înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: ...De nu vă veţi

Întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia

Cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15-17).

Această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână

Neîmplinită de El, Singurul care împlineşte toată dreptatea".

Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat

El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din

alte motive şi are cu totul alt rost.

Textele lungi de mai sus sunt din cartea "Călăuză in credinta ortodoxa" pe care o găsești pdf aici :

https://archive.org/details/Cleopa_Ilie-Calauza_in_Credinta_Ortodoxa
(de altfel multe cărți utile găsești pdf pe* archive.org")

Iata ce spune autorul:
"Niciodata nu l-am certat pe un credincios care are indoieli; niciodata nu i-am cerut cuiva sa creada orbeste. Daca faceam astfel,ar fi insemnat sa dau dreptate tocmai acelora care-i cerusera sa creada ca ei,fara sa-si mai puna vreo intrebare.

Dimpotriva,am socotit ca discutiile,cu idei dintr-o parte si din alta,sunt cat se poate de folositoare,daca ele sunt purtate cu cinste omeneasca si numai din dorinta de a afla adevarul. Si nu m-am inselat. Am avut bucuria sa vad roadele unor asemenea convorbiri in sufletele celor ce venisera cu credinta tulburata de indoieli si plecau cu ea limpede ca izvorul muntelui.
Atunci am inceput sa ma gandesc ca vor fi fiind inca multi altii cu mintea vanturata de intrebari la care nu sunt in stare sa afle raspunsuri,daca nu sunt ajutati dupa cuviinta. Si cine sa-i ajute,daca nu preotii lor? Dar oare toti preotii au aceeasi varsta matura si aceeasi experienta pastorala? Fireste,nu toti.

Astfel m-am hotarat sa scriu aceasta carte,dupa putina mea pricepere, din dorul de a le fi fratilor mei de folos. Mai intai am randuit tot materialul pe capitole, dupa o anume pravila a marturisirilor noastre de credinta. Apoi am socotit ca intelesurile ar fi mai la indemana cititorului, daca voi aseza totul in chipul unui dialog, prin intrebari si raspunsuri..."

Un parinte ortodox a dat o pilda.

Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a văzut intr o zi 1000 de oameni mânați de un diavol spre iad
Sfântul a început sa plângă.
Domnul Hristos Iisus l-a întrebat pe Sfântul :"Andrei, de ce plângi?"
"plâng Doamne pentru ca vad 1000 d e oameni duși în iad"


În alta zi, sfantul vede 1 preot manat în iau de 1000 de diavoli, și începe sa plângă.

Iar Dumnezeu ii spune Sfântului :" Plângi Andrei, plângi! Ca dacă acest preț ar fi fost vrednic cele 1000 de suflete pe care le ai văzut mai devreme s ar fi mântuit! Plângi, plângi!"

Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos(Matei 23, 10)

Tradiția corespunde cu Biblia?