Credeti ca dupa moarte existA viata?

Eclesiastul9,5-6 şi Eccl 9, 10 fac parte din "punctul de vedere" uman, aflat în dialog şi contradicţie cu cel divin.
Ca dovadă, un caz asemănător este întâlnit şi în Eclesiast 9, 2, unde se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă IDEE CONTRADICTORIE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu "punctul de vedere" divin, cel din restul Scripturii. CINE poate crede că oamenii vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare?

Nu este adevărat faptul că "cei morti nu mai stiu nimic". Trebuie avut în vedere faptul că în Ecclesiast se găseşte întâlnit atât PUNCTUL DE VEDERE DIVIN, spiritual, cât și un PUNCT DE VEDERE UMAN, corupt, care neagă valorile spirituale. În urma confruntării celor două puncte de vedere, va triumfa în final punctul de vedere spiritual:
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7.

Problema survine din faptul că biblia adoptă de multe ori cu predilecţie un limbaj artistic, dificil de interpretat, înţeles de multe ori doar ţinând cont de contextul. Aceasta este explicaţia pentru existenţa celor aproape 39000 de secte!

Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la vreo moarte a sufletului!

Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale).

În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale. Living Bible parafrazează acest text astfel: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va muri pentru păcatele sale (va răspunde sau se va compromite pentru faptele sale proprii- "nu ale altora")"

Despre veşnicia sufletelor, chiar şi a celor păcătoşi, vorbesc şi citatele:

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

II tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Ioan5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii."

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.

Cutremurătoare cuvinte: Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."

Luca16, 22: „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.


În timpul vieţii, "moarte spirituală" înseamnă tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

"Moarte spirituală" după momentul sfârşitului vieţii înseamnă compromitere definitivă, perderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată!

Nu cred... stiu ca exista.