Cum considerati moartea? Va infricoseaza auzul si gandul ei sau va duce la liniste,eliberare,sfarsit si somn etern?
Ce e moartea oare,pe langa faptul ca o intalnim toti, un somn etern sau o continuare a vietii sub o alta forma si perceptie? Ati fi dispusi sa bagati mana-n foc sa va sustineti una dintre cele 2 optiuni?
Nu credeti ca daca ar fi un somn vesnic viata nu ar avea sens si rost, motiv?

Ai pus trei intrebari negre. Iti recomand sa te apuci de un sport sau de ceva voluntariat, munca fizica; o sa capeti un tonus mai bun.

Nu ştiu cu o certitudine absolută ce va fi, dar mă aştept la nimic după moarte, la lipsa conştienţei şi existenţei mele actuale...şi nu mă înspăimântă, dar nici nu mă grăbesc.

Moatea e ca un somn adanc, nu mai sti nimic.Eclesiastul9:5,6,10.Dar Dumnezeu va pune capat mortii.Isaia25:8,Apocalipsa21:4,1Corinteni15:26

Imi este greu sa recunosc insa toate ceasurile se opresc odata, la unul mai devreme, la altul mai tarziu...s-ar putea scrie o carte intreaga despre ''moarte'' si unii tat n-am intelege-o; viata se termina cu acest somn adanc si odata va avea loc o trezire.
Numa' bine...

Rational nu poti sa fi constient find mort pentru ca numai simti nimic logic,normal ca nimanui nu-i place moartea, e aiurea sa stii ca numai vei exista niciodata da asta e realitatea, bucurate ca stiinta a lungit viata cu multi ani si poate vom trai mai mult datorita ei in viitor

moartea e da un somn fara vise sa spun asa

ba ar avea un mare sens, uite un exemplu un om stie ca daca nu va reusi acuma numai va reusi vreodata asta da ambitie, determinare, poate da depresie desigur dar rational eu cred ca moartea e cel mai bun motiv sa ai un sens in viata, moartea e ceva de care uitam din pacate trebuie sa ne gandim si la ea cand putem

Poate ca ti se va parea ciudat, dar moartea face parte din viata. Daca acceptam viata, trebuie sa acceptam si ultima sa secventa:moartea.

Pai cine zice ca viata are un rost? Pentru mine moartea e un fel de eliberare, desi n-o sa mai fiu constienta ca nu mai exist, macar n-o sa mai simt nimic. Ma uitam azi pe Digi Animal world (parca se numeste acum) si imi era mila si de gazela, dar si de ghepard, ambele animale fiind inteligente, sau leul ranit care nu mai putea vana si viata lui depindea de asta, lumea o sa fie mereu asa, macar eu n-o sa mai stiu nimic.
Nu bag mana in foc ca nu exista suflet, dar te invit sa te filmezi acum, sa iti dai cu capul de perete pana creierul o sa iti fie afectat, si apoi comparam filmuletele. :d

Câtă bucurie şi speranţă insuflă următoarele versete ale Scripturi care se referă la VIAŢA VEȘNICĂ A SUFLETULUI după despărţirea de trup:

"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;

"Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecclesiast 3, 11.

"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24). Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare pur şi simplu...

Un om care traieste frumos, care stie sa traiasca frumos, NU ARE CUM sa se sature de viata, sa afirme ca nu-i mai trebuie...
Dar, păcatul murdareşte sensul pe care noi îl dăm vieţi, iubirii, existentei, pervertindu-le pe toate acestea.

Dacă cineva ajunge vreodată la un sentimentul de non-sens al existenţei, asta nu poate fi decât o falsă impresie, cauzată de modului în care păcatul poate "îmbacsi" modul de gandire, poate izola prin egoism şi orgoliu, sau te poate orbi astfel încat să nu poţi vedea nelimitatele surse de entuziasm oferite de semeni, interactiunile cu universul diversificat al vietii, al omenirii din care n-am ajuns sa cunoastem decat 2-3 persoane...


Sinuciderea este unul dintre cele mai mari păcate, pentru care nu mai există întoarcere şi timp al regretării…
Este compromisă definitiv mântuirea sufletului.

Sufletele celor care parasesc lumea aceasta conştientizează totul, simt, se bucură sau suferă, poartă dialoguri, îşi afirmă dorinţe sau păreri de rău:

Luca16, 22: „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în sheol, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

După VIAŢA BIOLOGICĂ, într-adevăr SUFLETELE îşi vor continua existenţa în VEŞNICIE, pentru că "Dumnezeu A PUS ÎN INIMA LOR (ale oamenilor) şi VEŞNICIA!" Ecclesiast 3, 11:


"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;

„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecc. 3, 11

"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...
Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare pur şi simplu.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4

Imediat după despărţirea de trupul biologic, sufletul îşi continuă existenţa într-un mod care îi permite să CONŞTIENTIZEZE, să SIMTĂ, să se BUCURE sau să sufere, să POARTE DIALOGURI, îşi afirmă dorinţe sau păreri de rău:...

Luca16, 22: „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

De ce mi-ar fi frică de moarte? Este doar sfârșitul unei povești. Unul care poate nu-i prea fericit, dar cum ți s-ar părea dacă cineva ți-ar spune o poveste care te-ar fascina, dar nu ți
s-ar mai spune finalul.Indiferent dacă sfârșitul ar fi fericit sau nu, tu tot ai vrea să-l știi.Așa-i moartea strâns lipită de viață. Moartea este încetarea bucuriei sau tristeții care ți-o oferă viața. Poate fi o ușurare sau un coșmar depinde de perspectiva noastră asupra vieții.Eu cred că nu va mai urma nimic după moarte.Ba da tot ar avea sens viața chiar și așa sau mă rog sensul trebuie noi să-l descoperim de alungul trecerii noastre prin viață.

Viata nu trebuie sa aiba un rost. Asta e doar o dorinta de-a noastra fara baze in realitate. Moartea e doar sfarsitul ei. Asa cum nasterea e inceputul, moartea e sfarsitul. Daca vrei sa stii cum va fi dupa moarte, trebuie sa te gandesti cum a fost inainte sa fii conceput.
Eu nu ma tem de moarte, poate doar de momentele de dinainte de ea. Moartea in sine nu e nimic. Odata ce-ai murit nu mai existi, deci nu ai de ce sa te temi. Bineinteles ca nu e un gand placut sa realizezi ca nu vei mai exista niciodata, dar nu trebuie s-o privim ca pe o tragedie. Moartea e parte a vietii, si o vedem peste tot in jurul nostru in fiecare zi. E ceva cat se poate de natural si de normal. Problema e ca tie nu ti se intampla decat o data, si de aceea te intrebi si te temi ca oare cum va fi. Ca sa-ti dai seama cum va fi mai poti si sa te uiti in jurul tau la celelalte fiinte care se nasc, traiesc, si mor pe planeta asta. Eu unul nu-mi pot imagina o viata de dupa moarte pentru un animal, de orice fel ar fi el. Si noi suntem animale, fie ca ne place sau nu sa recunoastem.

Moarteanu ma sperie, ma face nostalgic,nu o privesc ca pe o eliberare,ci mai degraba ca detasare. Nu stiu ce urmeaza,stiu ca am suflet,si ca el nu moare,noi crestinii spunem ca dupa moarte urmeaza iadul sau raiul,linistea vesnica sau suferinta eterna.
Totusi,intr-o lume atat de relativa, cum putem clasifica oamenii in buni si rai? Ce ne lipseste, ce nu cunoastem?
Privita din punct de vedere fizic moartea pare dureroasa, ne pare rau cand cineva moare, insa din perspectiva sufletului nu stiu cum se vede. Probabil o alergare prin bezna spre lumina : http://www.youtube.com/watch?v=dY_04KJw-jk

Moartea este opusul vieţii. Singura posibilitate de a revedea o persoană ce a murit este învierea.

Desigur, daca ar fi un somn vesnic, nu ar avea sens truda noastra. Nu am mai spera in nimic. Dar Dumnezeu, care ne-a creat, ne-a oferit privilegiul sa cunoastem adevarul prin intermediul Bibliei. Desigur, ca nu am vrea sa murim asa ne-a creat Dumnezeu sa traim, corpul nostru in conditii normale de viata, se regenereaza astfel incat sa putem trai vesnic,. Dar din cauza pacatului lui Adam, suntem condamnati la moarte, insa chiar daca am muri, Dumnezeu promite celor ce cred in El, ca vor fi inviati. Daca doresti citeste din Biblia ta in Ecleziastul 9:5, 10; Psalmul 146:3, 4; Ioan 11:11-14,23-26. Sa stii ca, afirmatii ca : somn vesnic, sau fiie-i tarana usoara, sau somnul lin, dorm pentru eternitate, in veci pomenire lui, sunt gresite. Cele doua obtiuni ce le-ai redat tu sunt gresite, din punct de vedere biblic.

Moartea e doar anihilare. Totusi concluzia nu urmeaza: ca viata nu are rost.
Aproape orice actiune a ta poate avea un rost: poate educa, ajuta familia si strainii; poate reduce suferinta si consola; poate bucura pe cineva ca ii zambesti si poti face dragoste cu cei ce ii iubesti. Pentru unii, doar unul din punctele anterioare e suficient ca un rost in viata. De asemeni pot fi multe altele: sa plantezi copaci, sa donezi sange; sa stai de partea discriminatilor, etc.

Mi-e frica de viata
o simt intotdeauna
la piciorul scaunului meu

Intru-un fel ma sperie, deoarece nu o sa-i mai vezi pe cei dragi. o sa uiti tot, insa untr-un fel ma si ''bucura'' deoarece scapi de toate problemele de pe lumea asta.

Când prietenul său, Lazăr, a murit, Isus a dezvăluit ce se întâmplă la moarte. El le-a zis discipolilor: „«Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc [în Betania] să-l trezesc din somn»... Ei credeau că vorbea despre odihna prin somn. Atunci Isus le-a spus deschis: «Lazăr a murit»". Cu alte cuvinte, Isus a spus că morţii se află într-o stare de inconştienţă, ca şi cum ar dormi (Ioan 11:1–14).
Când Isus a venit să-l învie, Lazăr era deja mort de patru zile. Totuşi, Biblia nu spune că Lazăr ar fi vorbit despre acea perioadă în care fusese inconştient (Eclesiastul 9:5, 10; Ioan 11:17–44).
Lazăr nu se afla nici în cer, nici în focul iadului. El nu era alături de îngeri sau de strămoşii săi. Nici nu urma să renască într-un alt corp omenesc. Pur şi simplu, el se odihnea în moarte, ca şi cum s-ar fi aflat într-un somn adânc, fără visuri. Când dormi foarte adânc, nu ştii ce se întâmplă în jurul tău, iar când te trezeşti, nu ştii cât ai dormit decât dacă te uiţi la ceas.
La fel se întâmplă şi cu morţii. Ei nu ştiu nimic, nu simt nimic şi nu pot face nimic. Aşa s-a întâmplat şi cu Lazăr. Moartea este ca un somn adânc, iar cel ce a murit nu-şi aminteşte nimic.
La timpul stabilit de Dumnezeu, morţii care sunt în memoria sa vor fi înviaţi, vor fi readuşi la viaţă (Faptele 24:15). Deci moartea nu este un somn vesnic.( Ioan 5:28, 29, 1Corinteni 15:22, Fapte 17:31, Ioan 11:25, Revelatia 21:3-5)

Troparul slujbei de înmormântare zice: "Ce luptă are sufletul când se desparte de trup, cât lăcrimează atunci, către îngeri îşi ridică ochii şi în zadar se roagă; către oameni îşi întinde mâinile şi nu are cine să-l ajute". Spune că îşi întoarce ochii către îngeri şi nu primeşte nimic. Căci îngerii zic: "După faptele tale, aliluia. Te-am fi ajutat dar trebuia să ne ajuţi şi tu cu faptele tale". Îşi ridică mâinile spre oameni şi le cere să-l ajute. Şi ei zic: "Cum să te ajutăm? Noi nu ne putem ajuta pe noi, cum să te ajutăm pe tine?" Şi atunci omul îşi dă seama de adevăr. Dar ce mai poate face în ceasul acela, când îi iese sufletul?

Moartea face viata mai valoroasa si mai pretioasa decat o eternitate fara valoare, care este o adevarata nebunie a unor oameni care nu-si pot imagina un univerus fara constiinta lor in el. Si daca tot si-au facut constiinta lor eterna nu mai trebuie decat sa o faca si celor apropiati, dusmanii sa aiba o eternitate de suferinta, prietenii o eternitate de orgasm.

viata noastra e o poveaste depinde de noi cum o screm dar oricr carte are si un sfarsit, iar daca cartea este buna inseamna ca ai scris-o cum trebuie
P.S traiesteti viata si accepto asa cum e!