De multi ani ma lupt cu anxietate sociala.Toata lumea imi zice ca sunt asa de speriat incat nu stiu ce-i cu mine.Sunt un las in fata Lui Dumnezeu. Vreau ca El sa ma stie un fricos care nu poate lupta mai departe.Si daca incepeti sa ma injurati prin comentarii sa stiti ca nu-mi pasa.Deja sunt distrus.De ce vrea Dumnezeu sa ma chinuie in acest fel? Ce vrea sa obtina de la mine?

Orice gand negativ despre Dumnezeu care trece sau persista in mintea si inima noastra nu este de la Dumnezeu. De aceea noi nu trebuie sa dam ascultare gandurilor sau sentimentelor noastre.
Credinta inseamna a crede pe Dumnezeu pe cuvant -indiferent de ce ne spune mintea, inima, sau sentimentele noastre. Si daca Dumnezeu spune ca El ne iubeste -chiar si pe pacatosi-, pai atunci asa este, chiar daca inima noastra a pornit la razboi impotriva Lui.
Tu trebuie sa iti spui: "Cred ca Dumnezeu ma iubeste, si nu voi mai da ascultare altor ganduri; cred Ca Tu ma iubesti Doamne, chiar daca sentimentele si simtamintele mele sunt altele decat ar trebui sa fie!"
Si noi trebuie sa credem pe Dumnezeu, chiar daca aceasta credinta este slaba. Vei vedea cum in timp aceasta credinta se va intari, si mai tarziu vei zambi cand iti vei aduce aminte de aceste lucruri marunte cu care te luptai. Dar trebuie sa treci peste ele; trebuie doar sa crezi ca Dumnezeu te iubeste indiferent de starea in care te gasesti. Alege sa crezi! Credinta in Dumnezeu iti este slaba. Dar se va intari numai prin exercitiu -prin acest exercitiu de credinta; si numai prin astfel de lupte. Pentru ca atunci cand iti merge bine, credinta nu se va exercita, si nu se va dezvolta.
Petrece timp cu Dumnezeu. Citeste zilnic un capitol din Biblie, si gandeste-te la el pe intreg parcursul zilei.

Anxietate socială un adevărat blestem, îmi pare foarte râu pentru tine
Recomand sa mergi la psiholog, nu îți lasa baza in D-zeu

Dude chill, sunt oameni care se lupta cu boli mai grave decat anxietatea sociala.
Nu e bine sa iti fie frica de Dz. E ca si cum ti-ar fi frica de tatal tau. Iti dai seama ca si Dz sufera, din cauza ca Il privesti in felul asta, ca pe cineva care iti vrea raul.

Prin ce ne da sa traim, El asteapta de la noi sa castigam intelepciune, chiar daca probele sunt uneori foarte dure. Valoreaza mult experienta pe care o capeti prin suferinta.
Cand vin probele, nu e o solutie sa te ascunzi si sa astepti sa treaca, ca atunci vor continua sa vina, pana le vei intelege. Asadar e bine sa le traiesti constient. Adica sa intelegi ce e in neregula la tine in situatia respectiva, sa intelegi de ce ti se intampla asta.

Exemplu:
Vad pe strada un animal ranit gata sa moara. Chem ambulanta. Ma enervez ca ajunge greu. Imi vine sa lesin de anxietate ca vad animalul murind. Il injur pe sofer cand ajunge, ca a intarziat. Astept toata ziua sa iasa medicul din sala de operatie. Intr-un final zice ca nu a putut salva animalul. La sfarsit trebuie sa platesc operatia degeaba.
Daca nu primesc bine intamplarea, ii invinuiesc pe toti ca au fost incompetenti, ca au omorat animalul si ca mi-au luat banii. Raman cu o trauma si cu ura fata de medic. Nu pot uita ziua in care am vazut animalul zacand aproape mort. Imi e teama sa mai ies pe strada, sa nu gasesc iar vreun animal bolnav.
Daca meditez putin la ce s-a intamplat pot sa inteleg ca acel animal desi si-a pierdut corpul, viata lui continua; inteleg ca imi e frica de durere, de moarte, inteleg ca am probleme cu nervii, ca imi pierd usor rabdarea, ca sunt nerecunoscator pentru eforturile altora, ca sunt zgarcit si multe altele.

Amice, cum ai ajuns la concluzia ca Dumnezeu vrea sa te chinuie? De unde esti? ( poate ne imprietenim daca esti aproape )...

Recomandarea mea este sa stai de vorba cu Dumnezeu in rugaciune, sa ii ceri ajutor El iti vrea binele nu raul. Citeste Biblia, asculta predici, daca ai posibilitatea du-te la o biserica baptista sau penticostala... cauta-l pe Dumnezeu si el se va lasa gasit.

Cand il gasesti, o sa spui si tu ca si Pavel - Pot totul in Hristos care ma intareste.

Te salut cu drag...

Am 18 ani si eu sunt la fel Cand incerc sa vorbesc cu fetele ma rosesc si ma balbai.Nu am nici prieteni cu care sa ies pe afara Deci viata sociala =0 Stau toata ziua in casa si sufar ca nu am si eu o iubiata