| Julyett a întrebat:

Ma ajuta cineva cu niste posibile definitii metaforice ale icoanei?

Răspuns Câştigător
| milan9 a răspuns:

Ca definiție metaforică, cea mai potrivită este aceea de "FEREASTRĂ" spre lumea spirituală, spre persoane cu existență reală.

Icoanei nu i se aduce închinare, ca lui Dumnezeu, ci doar cinstire!

Icoana valorifică funcția de reprezentare a imaginii, iar valorificarea acestei funcții este întâlnită în absolut toate cultele creștine!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

"Ca definiție metaforică, cea mai potrivită este aceea de "FEREASTRĂ" spre lumea spirituală, spre persoane cu existență reală." - Ce fundament biblic are aceasta "fereastra" prietene? Si de ce nu mai este valabila "ferastra" aceasta:

"Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." Ioan 4:23-24?

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Prietene, interpretezi subiectiv şi exclusivist, rupt din context! Diferite aspecte ale rugăciunii pot avea avantaje şi dezavantaje. Atunci când Mântuitorul afirmă că unde sunt 2 sau 3 adunaţi în numele Lui, acolo va fi şi El în mijlocul lor, asta nu înseamnă că dacă te rogi când eşti singur, Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunea! Nu-i aşa?

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Pentru că evreii chiar credeau că nu se pot ruga decât într-un anumit loc (la templu, spre exemplu), Mântuitorul îi confirmă samarinencei faptul că lui Dumnezeu i te poţi adresa fără reţinere, fără condiţionări spaţio-temporale:
"Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." Ioan 4, 23-24?

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

A te ruga „în duh şi în adevăr", chiar asta înseamnă, să te rogi fără fără condiţionări spaţio-temporale! Când icoana este numită metaforic "FEREASTRĂ", chiar asta vrea să însemne. Faptul că ea nu blochează persoana şi gândul de rugăciune la materialitatea ei, la spaţiul ei fizic, biplan, ci „trimite" mai departe, sugerează şi inspiră gândul să se înalţe la realităţi spirituale. Dacă vrei, ea este DOAR un PRETEXT, o INVITAŢIE!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

"Când icoana este numită metaforic "FEREASTRĂ", chiar asta vrea să însemne." Nicaieri nu apare in duh si in adevar "printr-o fereastra", hai sa fim seriosi! Nu putema adauga ce nu este! La o adica de ce nu un ansamblu de statui? Sau de ce nu un film, care e mai bine reprezentat? Biblia ne invata ca suntem TEMPLUL Duhului Sfant. Duhul Sfant vine si locuieste impreuna cu cel credincios. Lucrul acesta nu era nou, ci fusese proorocit prin Ezechiel.

Acum, hai sa ne uitam un picut in pravila bisericeasca, sa vedeti ce mult va inselati cand spuneti ca nu e vorba de inchinare la icoana / sfinti / ingeri sau ca e doar „respect" pentru acestia:

Citez:
924 „Sfintele icoane sunt chipuri ale lui Dumnezeu, atat cat noi oamenii am putut sa stim si sa pricepem (Is. 6, 1-5; Daniel 7, 9; Ioan 14, g.l0), ale ingerilor (Ex. 26, 1; 26, 31; in Regi 6, 23), ale lui Iisus, ale Maicii Domnului si ale Sfintilor Apostoli si ale tuturor sfintilor, ca cei ce au trait pe pamant si sunt prietenii lui Dumnezeu (Fac. 15, 6; Efes. 2, 19; Ev. 12, 22; Apoc. 5, 8-14). -Se opreste inchinarea la chipuri ale fapturilor din apa, de pe pamant si al celor ce zboara in aer, pe care paganii le socoteau dumnezei, (Ex. 20, 2-5; Deut. 5, 6-9; Rom. l, 23), DAR NU SI CHIPURILE CARE SE FAC IN CINSTEA lui Dumnezeu-Tatal, Cel ce s-a facut cunoscut lumii de Fiul Sau (Ioan 12, 45; 19, 9), pe care l-au vazut proorocii si sfintii (Fac. 18, 1-2; 32-30; Ex. 33, 11; Ist. 6, 1-5; Daniel 7-9; III Regi 22, 19; Amos 9, 1). Pe Sf. Duh (Fac. 1, 2; Matei 13, 16; Luca 3, 21-22; F. Ap. 2, 1-3), si dupa descrierea lor se picteaza ca semne ale evlaviei sfinte si bine placute Sfintei Treimi (Matei 28, 20-22). Maica Domnului se cinsteste prin supraveneratie (iperdulia) ca ceea ce este cea mai sfanta dintre femei (Luca 43, 49) iar pe toti ceilalti sfinti se cinstesc ca prietenii lui Dumnezeu si membri desavarsiti ai bisericii triumfatoare (Apoc. 22, 11-14)." Deci nu inchinare la persoana ci la Persoana, la obiectul de cult facut in cinstea Persoanei.
928. -"Se cuvine a ne inchina la locurile sfinte, ca muntele Sinai, pestera din Betleem, Golgota, mormantul Domnului, Sf. Evanghelie si bisericii cu toate lucrurile ei. Din cauza lucrarii dumnezeiesti, respect si ma inchin ingerilor, oamenilor si oricarei materii care participa la lucrarea dumnezeiasca si serveste mantuirii mele. Astfel, ne inchinam cinstitului chip al Crucii, icoanei

Inchei – doar lui Dumnezeu ii datoram inchinare, orice trece peste asta este idolatrie, cu sau fara coloratura data acestor practici!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

"Atunci când Mântuitorul afirmă că unde sunt 2 sau 3 adunaţi în numele Lui, acolo va fi şi El în mijlocul lor, asta nu înseamnă că dacă te rogi când eşti singur, Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunea! Nu-i aşa?" - Nu are nici o legatura cu ce am zis eu.

Daca va uitati la context, probabil ca siti diferentele dintre iudei si samariteni. De acolo a pornit femeia cu logica. Iar Domnul Isus spune inca o data, de fapt, ca NU mai suntem chemati la forme ci la o relatie personala de dragoste, la o intimitate care NU are nevoie nici de loc nici de "ferestre" pamantesti catre o divinitate imanenta... Putem intra in detalii daca doresti.

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Referitor la puterea RUGĂCIUNILOR SFINŢILOR:

Prin cinstirea sfinţilor, noi îi luăm pe sfinţi ca rugători alături de noi către Dumnezeu, îi sensibilizăm, pentru ca alături de ei rugăciunea noastră să fie mai puternică, mai vie, şi încrederea noastră la fel... (căci "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului").


- Iacov cap.5, 16: "şi VĂ RUGAŢI UNUL PENTRU ALTUL, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." (Trebuie menţionat că drepţii din cer nu sunt oameni morţi! Ei "trăiesc" în imediata apropierea a lui Dumnezeu şi se pot ruga Lui, asemeni îndemnului apostolului Iacov!)

- „Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu RUGĂCIUNILE TUTUROR SFINŢILOR, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor." (Apocalipsa, VIII, 3-4)

- „În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca MIJLOCITORI, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (II Corinteni, V, 20)

- Alte citate asemănătoare: (Coloseni, IV, 12), (Coloseni, I, 9),. (Apocalipsa, V, 8), etc.

- "Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu." (Coloseni, IV, 12).

- „De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească" (Coloseni, I, 9)

- "Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Apocalipsa 5, 8...

De 2000 de ani, creştinii i-au văzut pe sfinţi, pe oamenii drepţi, ca fiind persoane ale căror rugăciuni sunt ascultate de Dumnezeu.

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

"Fereastra" chiar asta sugerează: lipsa materialităţii, privirea nu se opreşte la sticla ferestre (doar aceasta nu este vopsită!), ci trece dincolo de ea, sugerează şi inspiră gândul să se înalţe la realităţi spirituale. Dacă vrei, ea este DOAR un PRETEXT, o INVITAŢIE!

Cine afirmă că imaginea nu are un rol de reprezentare, dar în schimb o exploatează intens prin reviste de propagandă. etc... dă cel puţin dovadă de ipocrizie!

Cine spune că imaginea nu este importantă, dar ţine acasă albume cu fotografii (pentru că, să vezi, "ochii care nu se vad se uită"), dă dovadă de aceeaşi lipsă de sinceritate!

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Dumnezeu, niciodată nu a interzis obiectele "SUGESTIVE", care să transmită mesaj, să înalţe gândul spre transcendent.

Care a fost atunci rolul heruvimilor de aur (STATUI CHIAR!) din jurul CHIVOTULUI LEGII? Spre deosebire de perioada postmodernă de azi, Dumnezeu a mizat pe faptul că evreii de acum 3500 de ani încă mai aveau o judecată limpede, nesmintită şi puteau face diferenţa între obiect şi DIVINITATE, între alţi sfinţi, îngeri, pe de o parte şi Dumnezeu Unul, pe de altă parte.

Scuză-mi nota de ironie, dar probabil noi azi trebuie să recunoaştem, după 3500 de ani de progres că nu suntem în stare să gândim chiar aşa avansat precum evreii!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

Imi pare rau ca o iei astfel. Pana la urma, daca nu sunt argumente biblice care sa permita inchinarea, nu simti nici o problema? Am vazut picturi bisericesti cu "Dumnezeu Tatal" sub forma unui batran cu barba, mai sa iti inspire mila - cel mai probabil un "model" din sat -cel care a pus suma cea mai mare la constructie sau la renovare. Si la imaginea aia oamenii se pot inchina? Si ala este un pretext, o invitatie?

"S'au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într'o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s'au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin." (Cap. 1 din Romani)

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Doar lui Dumnezeu ii datoram ÎNCHINARE, asta spun şi eu. Sfinţilor li se acordă doar o cinstire şi un respect, şi sunt luaţi împreună rugători către Dumnezeu.

Exprimarea mai veche: "icoane sunt chipuri" are în vedere sensul "icoanele sunt reprezentări". Chiar şi fără cunoaşterea subtilităţilor şi transmiterii fidele a sensului, credincioşii au fost încredinţaţi dintotdeauna că Dumnezeu nu se substituie, nu se identifică cu icoana şi materia ei!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

Te rog sa citesti pravila, pentru ca pierdem timp pretios. La 928 scrie negru pe alb: "Din cauza lucrarii dumnezeiesti, respect si ma inchin ingerilor, oamenilor si oricarei materii care participa la lucrarea dumnezeiasca si serveste mantuirii mele." De ce ma contrazici daca nu ai citit inainte? Nici un om nici un inger ci jertfa Mantuitorului serveste mantuirii mele! Iar inchinarea catre acestia este nebiblica, indiferent de forma ei.

"Doar lui Dumnezeu ii datoram ÎNCHINARE, asta spun şi eu." - Ma bucur daca tu crezi asta.

O seara buna!

| milan9 a răspuns (pentru milan9):

Continuare...
Reprezentarea lui "Dumnezeu Tatal" este o exagerare, o greşeală pentru iconografi, care s-a justificat pentru ei doar prin funcţia de a fi un pretext, o sugestie, o invitatie, tot la fel cum Dumnezeu "permite" uneori "limitări" la elemente ale creaţiei: "soarele dreptăţii", "răsăritul cel de sus", "luceafărul de dimineaţă", "îngerul" etc..., etc...

| martzian a răspuns (pentru milan9):

"Dumnezeu, niciodată nu a interzis obiectele "SUGESTIVE", care să transmită mesaj, să înalţe gândul spre transcendent." - Ba da. Exod 20:4 - unde "asemanare" este in original תּמנה תּמוּנה (imagine). La fel Deuteronom 5:8-9. Sau Romani 1.

"Care a fost atunci rolul heruvimilor de aur (STATUI CHIAR!) din jurul CHIVOTULUI LEGII?" - In nici un caz de inchinare!

"Dumnezeu a mizat pe faptul că evreii de acum 3500 de ani încă mai aveau o judecată limpede, nesmintită şi puteau face diferenţa între obiect şi DIVINITATE, între alţi sfinţi, îngeri, pe de o parte şi Dumnezeu Unul, pe de altă parte." - Probabil trebuie sa recitesti Vechiul Testament si sa observi ca nu este deloc asa. Poporul ales are o lunga istorie de caderi in idolatrie, iar noi incercam sa copiem asta cat mai fidel...

"Scuză-mi nota de ironie, dar probabil noi azi trebuie să recunoaştem, după 3500 de ani de progres că nu suntem în stare să gândim chiar aşa avansat precum evreii!" - Ce argument ai pentru "ironia" ta? Eu cred ca diferenta a fost facuta DOAR de Dumnezeu... Iar reprosurile la adresa poporului sunt nenumarate, la fel si consecintele neascultarii peste ani.

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Textul este foarte vechi, motiv pentru care face o evidentă confuzie între ÎNCHINARE şi CINSTIRE sau RESPECTARE. Cuvântul închinare de acolo este sinonim doar unei forme de repect faţă de modelul de viaţă al sfinţilor.

Totuşi mă surprinde şi pe mine acest text şi nu-l pot comenta dacă nu l-am studiat încă. Îl atribui unei păreri SUBIECTIVE şi nu ÎNVĂŢĂTURII DE CREDINŢĂ a BISERICII.

Este un text foarte vechi pe care eu nu îl am la dispoziţie. Nu se află în uzul obişnuit al Bisericii acest material, colecţie de învăţături şi sfaturi ale călugărilor şi trăitorilor de-a lungul timpului. Motivul este simplu: sfaturile sunt sau pot da uneori dovadă de mult subiectivism, nu se compară nici cu SFÂNTA SCRIPTURĂ şi nici cu elementele vechi ale Predaniei (Sf. Tradiţii a primelor secole creştine). Nu poate avea aceeaşi valoare cu acestea, nu reprezintă nici material formativ, nici de uz obişnuit, face parte doar din literatura creştină, unde se pot face greşeli subiective.

Nu orice material din literatura creştină este catalogat ca reprezentativ pentru ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ a BISERICII.

| martzian a răspuns (pentru milan9):

Of, hai mai omule, ca nu suntem toti batuti in cap. Ce spui tu te scoate in afara dogmelor cultului ortodox, te face eretic din punctul lor de vedere! Ti-am dat citatul mai devreme, unde se spune ca „Sfintele icoane sunt chipuri ale lui Dumnezeu, atat cat noi oamenii am putut sa stim si sa pricepem". Gasesti asta la 924. Ma bucur ca tu crezi diferit, dar esti in dezacord cu ei!

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

O mare parte din Vechiul Testament este o luptă cu idolatria, asta e clar, dar lupta cu idolatria provenea doar din teama de a nu-L înlocui pe Dumnezeu cu ALTE entităţi DIFERITE DE EL, cu zeităţi păgâne, idoli pe care evreii corupţi chiar îi vedeau DIFERIŢI de Dumnezeu!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

M-am uitat si la descrierea altor culte, din acelasi text. Atata ignoranta si prostie la un loc nu am gasit niciunde... Man, textul asta e varza, car de vechi ar fi el. Minte ca Ponta. Imi pare rau ca spun asta, dar sunt indignat. Este ori minciuna si o rea vointa, ori o necunostinta crasa. Nu poti sa afirmi lucrurile alea si apoi sa nu te astepti sa fii luat de mincinos... sad

"Nu orice material din literatura creştină este catalogat ca reprezentativ pentru ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ a BISERICII." Ciudat. Mai intai spui ca textul este vechi si exprima altceva, apoi nu ai textul... Iti spun eu, asta este asteptarea pentru orice crestin ortodox - doar ca oamenii nu se informeaza. Nu citesc pravila, celelalte scrieri si nici Biblia, pentru ca altfel ar intelege ca e o mare problema acolo. Din nefericire greseala asta este comuna si printre unii preoti, care habar nu au ce spune textul in original si nici nu trec dincolo de lucrurile cu care au fost impregnati in seminar. E trist ca suntem natie crestina, iar Biblia spune "Nu dispreţuiţi proorociile. Ci cercetati toate lucrurile şi pãstraţi ce este bun." ( 1 Teasaloniceni 5:20-21)

| martzian a răspuns (pentru milan9):

Lupta cu idolatria continua si in zilele noastre, chiar daca idolii sunt mai rafinati. Idolatria nu era "teama de a-L inlocui pe Dumnezeu cu alte entitati diferire de El" ci insusi acest demers! Idolii luau forme cat se poate de... reprezentative!

| milan9 a răspuns (pentru milan9):

Continuare...

O mare parte din Vechiul Testament este o luptă cu idolatria, asta e clar, dar idolatria era doar teama de a nu-L înlocui pe Dumnezeu cu ALTE entităţi DIFERITE DE EL, cu zeităţi păgâne, idoli pe care evreii corupţi chiar îi vedeau DIFERIŢI de Dumnezeu!

Eu spun doar că Biserica nu face confuzie între ÎNCHINAREA faţă de Dumnezeu şi CINSTIREA sau RESPECTAREA sfinţilor, nu face confuzie între Dumnezeu şi materialitatea unui obiect, o icoană (care doar sugerează şi nu circumscrie, nu include, nu se identifică cu persoana).

Cu siguranţă este posibil să fi exagerat, sau să nu cunosc anumite lucruri, dar în mod sigur, în Biserică, CONFUZIILE de mai sus nu sunt făcute!

Neînţelegerile provin din faptul că Biserica nu şi-a mai adaptat limbajul din cauza CONSERVATORISMULUI de a păstra neschimbată credinţa! Dar din cauza modificărilor limbajului uman, ce ţin de lexic, a îmbogăţirii lui prin exprimări şi neologisme care transmit sensul într-un mod mai sugestiv, nişte modificări de limbaj sunt necesare!

| milan9 a răspuns (pentru milan9):

Continuare...

Recunosc că este o mare problemă de exprimare acolo, am spus este foarte vechi. Şi dacă nu îl cunosc prea bine, este şi acesta un motiv că nu se află prea mult în uz, că face parte doar din literatura creştină şi nu din DOGMATICA BISERICII.

Textul necesită adaptări de exprimare şi vocabular dar nu schimbări de sens (doar exprimarea lor este neinspirata, acei autori nu fac nici ei CONFUZIILE despre care am vorbit mai sus).

| martzian a răspuns (pentru milan9):

Trebuie sa te informezi... Esti naiv. sad

39 răspunsuri:
| Esperança a răspuns:

Ia si documenteaza-te mai bine :
http://www.isushristos.org/x.html

| XxXBlackVampireXxX a răspuns:

Icoane- bucata de lemn pictata( de obicei prost) cu tone de saliva si tone de bacterii care-l infatiseaza pe Iisus si altea din astea.

| milan9 a răspuns:

Cuvântul icoană provine din grecescul eikon care înseamnă chip sau reprezentare. Icoana este o reprezentare plastică a unor persoane sfinte sau evenimente scripturistice şi este în cultul ortodox obiect de cinstire, (nu de închinare). Ca mijloc de întâlnire a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi, icoana uneşte timpul istoric cu eternitatea.
Pictorul de icoane nu îşi propune reprezentarea unei lumi imaginare, ci încearcă să descopere, puţin câte puţin, o realitate nevăzută de ochii noştri, dar existentă: lumea spirituală, duhovnicească. Întruparea Domnului este temeiul fundamental al reprezentării şi cinstirii icoanei lui Hristos: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (Ioan 1, 14).

| Esperança a răspuns (pentru milan9):

"Cuvântul icoană provine din grecescul eikon care înseamnă chip sau reprezentare."
- "... vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei [Deuteronom 4:16]"

| milan9 a răspuns (pentru Esperança):

Mai lasă morţii să-şi plângă morţii lor! Evreii care îşi făceau viţei de aur au murit acum 3500 de ani. Nu le mai sufla in fund ca n-ai să-i poti invia. Doar acei "morti" de acum 3500 de ani, inconjuraţi de popoare păgâne, se rugau la idoli, la "dumnezei străini". Nu ar fi rău să cauţi intr-un dictionar sensul cuvantului "idol".

Hristos nu mai repetă porunca a doua între cele 10 porunci, tocmai pentru că evreii nu se mai închinau la "dumnezei străini", (marea temere Vechiului Testament), evreii din vremea Mântuitorului nu-L mai înlocuiau pe Dumnezeu cu Baal, cu viţei de aur sau cu alte entităţi fictive DIFERITE de Dumnezeu!

Evreii tăi iubiţi îşi reprezentau CHIAR STATUI ALE HERUVIMILOR şi se închinau în faţa lor, pentru că aşa le ceruse Dumnezeu prin Moise! Şi nu era nici o problemă, nici pentru Dumnezeu, nici pentru Moise şi nici pentru evrei, şi doar ei au primit PORUNCA a II-a!

Eşti anacronic! Dacă nu ştii să înţelegi istoria, nu scoate sminteli şi erezii din ea. Sau poate e normal să nu înţelegi din moment ce au trecut de atunci vreo 3500-4000 de ani!

Important era pentru evrei faptul ca atunci cand se INCHINAU HERUVIMILOR, ei nu se SMINTEAU, ştiau că Dumnezeu este UNUL SINGUR şi nu se legau la cap fără să-i doară, aşa cum faci tu...

| Esperança a răspuns (pentru milan9):

Tocmai,că studiez istoria şi pe zi ce trece descopăr tot mai mult. Mai ales de unde se trag toate aceste practici happy
Orice ai spune adevărul nu-l poţi schimba!

| milan9 a răspuns:

Prin intermediul dovezilor arheologice, știm că pictura bisericească datează încă de la începuturile creştinismului atunci când primii creştini se ascundeau în catacombe. Printre primele icoane sunt şi cele pictate de Sfântul Evanghelist Luca.

Existenţa icoanelor şi a atitudinii de cinstire a lor se întemeiază pe mărturii scripturistice şi patristice.

A doua poruncă din Decalog nu se referă la icoane, ci la idoli. În cazul primelor comunităţi creştine (care aveau icoane în catacombe), cinstirea icoanelor nu intra în nici o "concurenţă" cu cinstirea lui Dumnezeu!

Prin cinstirea lor, primii creştini (care cunoşteau cel mai bine Învăţătura Mântuitorului) ştiau foarte bine că îl cinstesc pe Dumnezeu, Cel care prin Întrupare a devenit El Însuşi o "icoană" a lui Dumnezeu Tatăl.

Scopul celei de a doua porunci din Decalog este cu totul altul. Acest scop trebuie să ţină cont de contextul istoric, de contextul religios (porunca mot-a-mot a fost dată unei anumite religii cu 1500 de ani înaintea creştinismului), cultural, etc...: "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor (...) Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti".

Noi creştinii nu mai "moştenim" specificul religiei evreieşti (mozaic) al acestei porunci (avertismentele referitoare la "idoli", deoarece astăzi nu mai există acest risc! Unicul Dumnezeu, Cel Viu este cunoscut şi recunoscut de toţi creştinii! Tot la fel, în mod clar nu "moştenim" nici celelalte sute şi mii de prescripţii, interdicţii şi legi ceremoniale sau juridice iudaice!

Contextul istoric este esenţial deoarece această poruncă a fost dată cu aproximativ 1500 de ani înainte de creştinism! A fost dată unui anumit popor şi avea doar o valoare contextuală. Se referea la idoli aşa cum sunt ei astăzi definiţi în dicţionar, combătea politeismul (adorarea mai multor divinităţi).

Ori, noi ştim foarte bine că în spaţiul Bisericii, cinstirea "divinităţii" nu a intrat niciodată în "concurenţă" cu nici un fel de idol! Niciodată în cei aproximativ 2000 de creştinism!

| martzian a răspuns:

Imaginea a avut un loc si un rol foarte important in istoria bisericii (inca mai are, la lectiile cu copiii). Ea le era de folos celor nestiutori de carte. Din nefericire o astfel de destinatie (sa spunem legitima) a fost pervertita prin tranformarea ei in fereastra, nu doar catre Dumnezeu, dar si catre oameni / sfinti la care oamenii se inchina si se roaga in mod eronat.

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Exprimarea corectă pentru un creştin ortodox este aceea că el nu "se închină" la sfinţi, nu are voie, ci doar le acordă o cinstire şi un respect!

Îi ia pe aceştia împreună rugători către Dumnezeu, pentru el şi pentru ceilalţi! Sfinţii nu fac nimic cu puterea lor, ei doar se pot ruga la rândul lor către Dumnezeu!

| martzian a răspuns (pentru milan9):

"Exprimarea corectă pentru un creştin ortodox este aceea că el nu "se închină" la sfinţi, nu are voie, ci doar le acordă o cinstire şi un respect! " - Atunci ar trebui sa le spui asta si celor 99, 9% care nu stiu.
http://www.crestinortodox.ro/......79958.html
http://ioandekronstadt.wordpress.com/......-va-ajuta/

Ma intreb (retoric) unde gasim ca biblica rugaciunea catre sfinti? Pe scurt: nu exista. Si de ce, daca tot ne rugam, sa nu o facem direct catre Dumnezeu? Biblia ne spune ca este un SINGUR mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Isus Hristos. (1 Timotei 2:5) In plus, unii dintre "sfintii" invocati sunt in genul lui Stefan cel Mare - despre care un minimum de istorie iti poate spune ca domnitor a fost - biserici a construit - dar la capitolul marturie personala...

| milan9 a răspuns (pentru martzian):

Din trimiterile la care faci referire: "Bucurati-va, candele ale Bisericii lui Hristos! Bucurati-va, Sfin­tilor prin care Domnul imparte tuturor tamaduiri!"

Ţi se pare ţie că li se acordă închinare (asemeni divinităţii)? Nu. Ci doar îi luăm pe aceştia împreună rugători către Dumnezeu.

| martzian a răspuns (pentru milan9):

"Sfin­tilor prin care Domnul imparte tuturor tamaduiri!" - Cum imparte Dumnezeu tamaduiri prin oamenii care sunt deja morti? De ce se adauga la Sfanta Scriptura?

"Ţi se pare ţie că li se acordă închinare (asemeni divinităţii)? " - Nu asemenea, ci diferit - dupa cum scrie negru pe alb in pravila. Dar Biblia nu ne da libertatea de a ne inchina sau ruga catre cei morti! Este o adaugire omenesca.

Iaca exemplu de rugaciune - la fel de gresita. Rugăciunea de obște către Sf. Mironosiță Maria Magdalena spune:

O, icoana a pocaintei, preaminunata si de mirare podoaba a femeilor, si tuturor crestinilor lauda si bucurie, care intocmai cu Apostolii te-ai aratat, slavita mironosita Maria Magdalena, primind rugaciunea noastra cea de acum, dintru toate smintelile si durerile sufletesti si trupesti, si de vrajmasii vazuti si nevazuti ce vin asupra noastra, izbaveste-ne pe noi, ucenita a lui Hristos, si catre Imparatia Cerurilor indrepteaza cu mijlocirea ta pe toti cei ce cu umilinta si cu dragoste, urmnd credinciosiei tale, Ii canta lui Dumnezeu: Aliluia! (Acatist, condac 13) Pomenita de Sf. Biserica in ziua de 22 iulie

Biblia spune clar:


Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos. (1 Timotei 2:5)


"Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit." (1 Ioan 2:1)


"Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie". (Evrei 4:14-16)


"Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa." (Evrei 10:19-23)

Te rog nu sa ma crezi pe cuvant - pentru ca eu aici inchei, ci sa citesti, cap coada si pentru tine, Biblia pe care (probabil) o ai. Vad ca esti un om sincer, roaga-te ca Dumnezeu sa te ajute sa afli care este adevarul in aceste privinte.

anonim_4396
| Anonim a răspuns:

Un obiect de idolatrie.

Răspuns utilizator avertizat
| lolium a răspuns:

Icoana este o evanghelie in culori, refugiu pentru o inima indurerata, biblia nestiutorilor de carte, o fereastra spre cer. cam asta am retinut eu din orele de religie

| StefanCelMareIubeaFemeileDES a răspuns:

Metaforele din cate stiu sunt folosite pentru a pune in evidenta anumite lucruri importante sau frumoase. Icuanele sunt niste rahaturi manjite de bacterii si bale.

| iuli13 a răspuns:

Salut! iti dau si eu o definitie care am retinut o de la ora de religie : Icoana este o reprezentare bidimensionala a Mantuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfant in scopul cinstirii