Ordonare:
După relevanţă
Nu l-am mai tinut de mult.Ai editat postarea initiala? In adresa apare alta intrebare.
Răspunde
Răspunde 
Nu pot să vorbesc în numele creștinilor. Dar îți pot împărtăși o idee din sfera moralității.
Orice ar zice cineva, există întotdeauna două standarde sau mai multe. Nu mă refer aici la ipocrizie. Dar există o diferență clară între "ce ar trebui să facem" și "ce ne dorim de fapt să facem".
Îți dau un exemplu banal. Aproape orice fumător îți va zice "ar trebui să mă las" în același timp în care se gândește "îmi doresc o țigară".
Faptul că fumătorul își dorește în continuare să fumeze nu înseamnă că nu crede în valoarea "nefumatului".
În mod similar, aproape toți oamenii au asemenea experiențe: există un set de valori care "ar trebui" dar care le este greu să implementeze. Unde vreau să ajung este că faptul că nu implementează o valoare asta nu înseamnă că nu crede în ea sau că valoarea în sine nu este una bună.
A afirma că trăiești pentru alți este o foarte mare ipocrizie, iar eu am testat s-a dovedit că am dreptate
Nu te contrazic dar există nuanțe.
Dacă e să luăm afirmația "a trăi pentru alții" literalmente, am ajunge imediat la un paradox. Nimeni nu poate să trăiască pentru altcineva. Așa că trebuie înțeleasă afirmația la modul metaforic.
O interpretare mai bună ar fi că acea persoană își dedică un efort mai mult decât mediu pentru a beneficia altă lume.
Hai să presupunem că aș vrea să fac asta, depun mai mult efort decât mediu pentru binele altora.
Am de făcut câteva alegeri. În ce anume constă aceast efort, și unde sunt limitele.
Hai să ți dau un exemplu personal, deși e puțin stânjenitor. Eu ajut alți oameni cu o bună parte din salariul meu. Detaliile nu contează. Dar atunci când mi se cere pe stradă să ajut o persoană săracă, nu am nicio înclinație să ajut cu bani gheață. Îi întreb dacă le pot cumpăra ceva de la supermarket, iar în rarele cazuri în care își exprimă această dorință, intru și le achiziționez diversele produse (esențiale) cu plăcere.
Într o manieră similară chiar și persoana cu care ai vorbit probabil nu se referea la o dedicare absolută și nemărginită. Probabil are anumite limite. Într adevăr felul de a exprima cumva exagerează predispoziția dânsei de a ajuta. Pe de altă parte expresia în sine atunci când este interpretată literalmente duce la un paradox clar.
Poate a văzut că nu ești sărac și a prioritizat să ajute nevoiașii care chiar nu au. Poate el preferă să ajute oamenii prin acțiunile lui și nu financiar. Poate își pastreaza banii pentru familia sa.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
