Nu pot plânge la inmormantari, nici măcar când au murit rude.În unele cazuri mi-a părut rău în altele eram indiferent.Este ceva ciudat în cazul asta?

Fiecare individ se exteriorizeaza altfel, aia e.

Te înțeleg cumva pentru ca și eu la randul meu prefer sa fiu rezervata in momentele acelea fiindcă am înțeles ca sufletul este tulburat datorita acelui planset si nu poate pleca din lumea aceasta iar acest lucru îl impiedica sa își gaseasca linistea și traiectoria divina. Desigur este un mit, pana la urma fiecare face cum considera

Sa stii ca nici eu nu am plans la moartea tatalui, bunicului, verisoarei. Ba chiar mi s-a parut un moment atat de frumos, ca o nunta, pentru ca ii vedeam pe toti uniti, smeriti si fara pic de ura si rachiuna si toti erau atat de frumosi, toti erau binevoitori, se spuneau si glume. Bine eu zic de vremurile trecute..cand mortul inca se tine in casa si se strangea toata lumea. Acum, greu se mai strange lumea la cineva care a murit, acum toti avem nevoi si probleme incat nimeni nu mai reuseste sa se tina pe picioarele sale, dar apoi sa ajute si sa stea la priveghi. Nu stiu daca e bine sau nu sa plangi la inmormantari, dar eu cred ca plansul ajuta pe unii sa isi descarce toata energia negativa si sa se linisteasca, sa fie mai smeriti, sa fie mai iubitori.

Nu e nimic ciudat, nici eu nu plâng