Pentru cei credincioși, voi ce relație a aveți cu Dumnezeu? Vă rugați des? Simțiți că Dumnezeu este în viața voastră? Chiar dacă suferim și ne e greu nu trebuie să ne îndepărtăm de Dumnezeu

Absolut, dupa fapta vine si rasplata.

Iisus daca ar merge intr o biserica maine unde se face comerț ce ar spune?

"Chiar dacă suferim și ne e greu nu trebuie să..."

tu ne fac educație sau ce?

Fără rugăciune, creștinul nu poate avea o relație cu Dumnezeu. Aceasta este chiar o nevoie a noastră.
Iar necazurile sunt metode de educație folosite de Dumnezeu. În astfel de situații nu suntem singuri, chiar dacă ne simțim singuri. Și Mântuitorul S-a simțit singur când a strigat: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" Dar Tatăl ceresc era ascuns în norul care întunecase cuprinsul țării, ca să fie mai aproape de Fiul Său.
Dumnezeu este prezent cu cei în suferința de un fel sau altul. Nimeni să nu creadă că este singur. Prin aceasta Dumnezeu ne învață că sentimentele și simțămintele noastre nu înseamnă credință. Credința depășește orice sentiment și simțământ. Dacă nu trece de acestea, înseamnă că noi nu avem suficientă credință. Nu trebuie să facem nimic ca să avem credință. Trebuie doar sa nu murmurăm, și să nu lăsăm spiritul de împotrivire să ne i-a în stăpânire. Atunci vom fi binecuvântați cu credință și vom putea cânta de bucurie la adresa lui Dumnezeu ca și Pavel și Sila care erau cu picioarele în butuci în temniță.
În mijlocul necazurilor, cântecul de lauda la adresa lui Dumnezeu este o soluție bună pentru cel credincios.

Dumnezeu persoana nu există.Eu nu mă rog nimănui, dar în schimb simt energia iar cu ajutorul ei și modului meu de gândire am ajuns să nu mai sufăr aiurea și să dau vine pe o divinitate fictivă.
Pentru cei ce cred în Dumnezeu, ideea e să crezi, indiferent ca e vorba de propriile puteri sau o divinitate fictivă dacă crezi atunci totul va fi bine.Defapt este vorba de efectul placebo, ceea ce nu e un fapt negativ; Ba din contră.

Daca te referi la spiridusul biblic, iti pierzi doar timpul.

Da, ma rog seara, dimineata si il simt pe Dumnezeu tot timpul, oriunde. Omul orbit de patimi, cu samanta pacatului ascunsa in inima nu simte nimic, nici chiar cand greseste, e senzatie asemeni betiei.

Dar uite ca viata cotidiana ne rapeste timp cu lucruri marunte, si ne ramane atat de putin timp pentru relatia cu Divinitatea.

Ignoranța se numește Dumnezeu

Cine l-a folosit pe dumnezeus în ultimele două secole pe post de explicație pentru diverse lucruri ce privesc natura și lumea fizică, a fost ignorant, dus cu pluta sau lipsit de onestitate.

Istoria științei ne arată că nu ajungem nicăieri etichetându-ne ignoranța Dumnezeu.
De ce este dumnezeu considerat ca fiind o explicație pentru orice?
Nu este o explicație – este un eșec în a explica, o strângere din umeri, un „nu știu" mare și gras, îmbrăcat în spiritualitate și ritual.

Dacă o persoană îi atribuie lui Dumnezeu un lucru, înseamnă că nu are nici măcar o idee vagă despre ce vorbește, așa că îl atribuie unei zâne din ceruri, de neatins și de necunoscut.
Ceri să ți se ofere o explicație în legătură cu proveniența tipului respectiv și sansele sunt să primești un răspuns vag, pseudofilosofic, despre cum a existat dintoteauna sau că se afla în afara naturii.
Ceea ce bineînțeles că nu explică nimic…

Un om trebuie mereu sa isi creeze o relatie cat mai stransa cu Dumnezeu. Trebuie sa lupte neincetat pentru El, pentru a il cunoaste cat mai bine si pentru a se putea bucura cu adevarat de El. Omul ar trebui sa fie intr-o continua rugaciune cu Dumnezeu, mai ales un om ce se afla in noapte. Nu este suficient ca omul sa isi aduca aminte de Dumnezeu doar intr-un moment al zilei.
Un om ce se dedica cu adevarat lui Dumnezeu se va bucura de multe si il va putea simti si auzi pe El din ce in ce mai mult si mai clar. Cum ar putea un Tata iubitor sa nu ii ofere ce este mai bun copilului sau, mai ales cand il vede insetat de iubire si dornic de cunoastere?