Salutare TPU, starea de frica sau mai bine zis sentimentul de frica este mai mult o stare de neliniste. Nu ne dăm seama câtă frică avem în subconştient până nu începem să o analizăm şi să o punem în cuvinte, dar cu toate acestea ne este frică să vorbim despre temerile noastre sau să recunoaştem faţă de noi înşine că ne temem, pentru că în felul acesta ne dezvăluim interiorul. Poate ca de aceea se spune ca frica e de la Diavol si ii loveste pe cei care sunt slabi in credinta?

Asta e discurs de psihoterapeut mediocru. D-ala care a plagiat la teza de licenta.

Credința, nu te naști cu ea, este ceva care se învață, care se educă.
Fricile sunt ancestrale. Diavolul ca personaj malefic trebuie să aibă un motiv, despre asta nu vorbește nimeni. Doar îl etichetează că el este rău și face răul. De ce? Ca să aibă Dumnezeu obiectul muncii. Dumnezeu fără Diavolul nu ar avea nimic de făcut. Astfel ambii sunt două fețe sunt două ipostaze ale aceluiași fenomen, sunt împreună, unul fără altul nu au sens, nu au valoare.

"Dragostea desăvârșită izgonește frica."
Frica este de la cel rău, implementată în natura noastră umană din pricina căderii în păcat. Frica este o consecință a păcatului, la fel ca și moartea.
Domnul Hristos a avut și El o teamă, atunci în grădina Ghetsimani, când sudoarea frunții Sale era din sânge; teama aceasta s-a manifestat și pe cruce atunci când a crezut că Tatăl ceresc L-a părăsit. A fost una și aceeași teamă: despărțirea definitivă de Tatăl Său.
Unele temeri sunt îngăduite de Dumnezeu și fac parte din călătoria noastră pe pământul acesta. Altele nu-și au rostul, și trebuiesc îndepărtate din viața noastră, pentru că ne vor afecta și viața, și credința -relatia cu Dumnezeu.

Recomand cu caldura acest video, te rog, urmareste predica, poti trece peste cantare direct la predica.

https://www.youtube.com/watch?v=gPbsBY-BWR4&t=2227s


''Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.''

''Intareste-te si imbarbateaza-te, nu te teme si nu privi cu ingrijorare, caci Eu sunt cu tine''

''Psalmul 91'' 1 Cel ce* stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la** umbra Celui Atotputernic
* Ps 27:5; Ps 31:20; Ps 32:7; ** Ps 17:8;
2 zice* despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
* Ps 142:5;
3 Da, El* te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
* Ps 124:7;
4 El te va acoperi cu* penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
* Ps 17:8; Ps 57:1; Ps 61:4;
5 Nu* trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
* Iov 5:19; Ps 112:7; Ps 121:6; Prov 3:23; Prov 3:24; Isa 43:2;
6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare.
7 O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8 Doar vei* privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.
* Ps 37:34; Mal 1:5;
9 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost*" şi faci din Cel Preaînalt turnul** tău de scăpare,
* Ps 91:2; ** Ps 71:3; Ps 90:1;
10 de aceea nicio* nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
* Prov 12:21;
11 Căci* El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
* Ps 34:7; Ps 71:3; Mat 4:6; Luca 4:10; Luca 4:11; Evr 1:14;
12 şi ei te vor duce pe mâini, ca* nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
* Iov 5:23; Ps 37:24;
13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
14 „Fiindcă Mă iubeşte", zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte* Numele Meu.
* Ps 9:10;
15 Când Mă va* chema, îi voi răspunde; voi fi cu** el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi† proslăvi.
* Ps 50:15; ** Isa 43:2; † 1 Sam 2:30;
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea."