| Mariana1099 a întrebat:

Am o problema care ma îngrijorează destul de tare. Am 18 ani și sunt fata.
De o perioada de timp (aproximativ 6 luni) ceva ciudat mi se întâmpla.
Nu am mai pățit niciodată ca timp de 3 săptămâni sa fiu cu zâmbetul pe buze și brusc fără niciun motiv sa fiu cu moralul la pământ. Asemenea stări nu am mai avut, iar cu timpul am crezut c-o sa dispară.
Nici nu știu cum sa explic. Acele stări îmi creeaza repulsie chiar și fata de propria persoana, nu îmi doresc sa văd pe nimeni, supăr pe cei din jur și arat ca nu ma interesează daca le vorbesc intr-un mod sau altul, imi vine sa plang din tot nimicul și îmi e somn in permanență. Îmi vin n idei in cap, ba chiar ma gândesc ca ar fi bine ca mâine sa pățesc ceva ca sa văd cui i-ar pasa într-adevăr de mine. Nu găsesc o modalitate sa ma exprim, dar ma simt prost când acea stare își face simțită prezenta și care, pe deasupra, durează o zi sau doua. Menționez rușinată ca mereu m-am simțit data la o parte mai ales de părinți, dar asta nu e ceva recent. Mereu am fost pusa pe locul 2 din cauza surorii mele, dar nu cred ca e cazul aici.
Știu ca suna penibil, dar inițial am crezut ca am fost și deocheata( nu cred in chestiile astea). Doar ca nu mai inteleg ce se întâmpla cu mine.
Sunt o persoana extrem de optimista, iar ceea ce mi se întâmpla ma pune pe ganduri.
As discuta cu parintii, dar nu am avut niciodata o relație deschisă sa le pot comunica ce simt și prin ce trec.
Acum 6 luni am mers la prietenul meu acasă pentru prima data, fără ca părinții mei sa știe. In ziua respectiva m-am simțit vinovata, prost și mi-a fost rău continuu. Ma gândeam ca ma simt asa ca le ascund lucruri alor mei, dar treptat starea a dispărut și a apărut in momente când lumea îmi era mai draga.
M am gândit de multe ori sa merg la psiholog, dar nu știu ai mei cum ar reacționa din păcate.
As vrea sa știu, a mai trecut cineva prin asemenea experiențe?
Oricât de penibil suna tot ce am spus aici, mi as dori din suflet sa știu de ce sunt asa și daca va fi posibil sa scap de acele stări. sad
Va mulțumesc pentru atenție!

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
Răspuns Apreciat de Editori
| Donsavas a răspuns:

Recomandarea mea este sa mergi la un consult psihiatric! De Ce? A nu te simti bine cu tine, înseamnă a suferi. Suferința sufletească e o boala de natura mintală. Se trateaza medicamentos cand durează de mai mult timp pentru a preveni ce e mai rau. Sunt multi adolescenți in situatia ta si toti oamenii ajung să aibă simptome ale unei boli psihice la un moment dat in viata. Cred ca ai putea merge in paralel la psiholog. La psihiatru se trateaza oamenii si preventiv până la cele mai grave patololgii psihice.
Factorii din mediu ne influențează foarte tare si din pacate e nevoie sa ne ajutam Vestea buna este ca suntem sustinuti la nevoie.
Discuta cu medicul tau de familie si vezi ce părere ai dumnealui/dumneaei. Părinții nu trebuie sa stie inca daca nu vrei.

1 răspuns:
| mr009 a răspuns:

Încearcă să vorbești cu psihologul școlii. Probabil e o depresie.