Imi mai scriu inca o data gândurile aici, scuzati si ca va pierd timpul cu asta. Cred ca situaţia se înrăutăţeşte cu cat trece timpul, adică e din ce in ce mai rau modul cum ma simt, nu mananc ca nu vad sensul, imi numar lunile pe degete si observ ca nu am macar un om care sa ma susţină cu asta sau care sa tina la mine, in afara de mama pana cand o sa plece si ea de aici. Cum mai ziceam, nu-mi vad un viitor dupa ce termin liceul si nici de plans nu mai plang, am ajuns in stadiul in care am doar un gol sau nici nu stiu sa exprim ce simt. Vreau doar o pauza de la viata, de la tot, absolut tot pentru ca simt ca ma sufoc. Înainte sa-mi ziceti sa merg la medic, stiu, dar imi e foarte frica pentru ca o sa fiu judecată sau o sa ma înţeleagă greşit si nu as putea sa ii spun ce simt cu adevărat, nu pot sa spun nimănui, doar prin intermediul internetului dar as vrea totusi sa stiu daca mai am o cale de scăpare din asta?
Am trecut si eu prin depresii si anxietate. Lipsa poftei de mancare imi inrautatea situatia.
Ceea ce m-a ajutat recent a fost faptul ca incercam mereu sa tin lucrurile sub control. Nu voiam sa ma las sa cad prea mult. Imi citeam jurnalul, scriam, vorbeam si ma inregistram audio.
Mintea nu face altceva decat sa creeze scenarii, sa analizeze, sa caute solutii, aduce in fata amintiri, imagini neplacute, esecuri. Mintea va spune mereu ca nu e bine asa cum e, ca e bine sa fie altfel, ca daca nu o sa se schimbe ceva, o sa fie teribil. De aici pornea multa anxietate si agitatie - incercam mereu sa fug de starile astea si nu aveam unde sa ma ascund. Lucrurile scapau de sub control foarte usor. Era obositor sa traiesc asa.
Asa ca incercam mereu sa imi calmez mintea.
Ma asezam comod, in liniste sau cu o muzica data incet, lenta. Incepeam prin a-mi relaxa muschii, respirand profund si lent. Inchideam ochii si continuam sa respir asa, imi puneam atentia pe respiratie. La inceput era f greu sa stau fara sa ma misc, eram asaltat de ganduri si stari neplacute. Insa ziua urmatoare incercam din nou, perseveram, imi aduceam mereu atentia inapoi pe respiratie. Uneori reuseam sa ma calmez. Si apoi expiram imitand sunetul vantului printre stanci uu. uuu. si imi imaginam ca stau pe malul marii sau intr-o poiana. Si asa ii dadeam mintii o pauza, macar cateva minute. Uneori, dupa ce ma calmam, analizam situatia din nou, cu mintea mai limpede si ma intelegeam mai bine.
Cu timpul simteam ca imi recapat echilibrul, ca starile sunt mai usoare, ca pot sa imi controlez mai bine mintea, emotiile, corpul.
Ca sa iti revii trebuie sa lupti tu cu tine. Perseverenta, munca, vointa. Cu timpul vei ajunge sa te auto-cunosti, sa te intelegi.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
N-ai nevoie de nimic altceva, decat de cartea aceasta: https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus
Proveste coperta: imi place sa-I spun -cel mai bun psiholog.
Numai Acela care ne-a creat poate sa ne de-a sensul vietii, si ne poate sustine in tot timpul.
"Caci poporul Meu a savarsit un indoit pacat: M-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat puturi, puturi crapate care nu tin apa." (Ieremia.2:13)
Cautand ajutorul in lume, nu vei face altceva decat sa iti sapi pututi, puturi crapate care nu tin apa.
Răspunde
Da, sunt cai de scapare din asta. Esti cumva timida sau ceva, de poti sa iti exprimi emotiile doar pe net?
Nu sunt timida dar efectiv nu pot sa ii spun unui adult tot ce simt, ma simt penibil si simt ca nu ar înţelege
Răspunde Poti macar sa intri in vorba cu un adult, in afara de ai tai?
Am incercat sa merg la psihologul scolii acum un an dar cand incercam sa ii explic imi era frică ca o sa zica ceva naspa, in rest cu oameni consideraţi adulti am mai vorbit dar depinde si de persoana
Eu nu prea am incredere in psihologii scolii, cel putin al meu era bata. Psihologii d-abia au aparut si la noi in Romania si sunt luati mai in serios. Dar nu au ce sa spuna naspa, de asta sunt acolo ca sa nu spuna nimic naspa, corect? Si din cate stiu eu, un psiholog nu da nici sfaturi, el pune doar intrebari, nu?
Da, problema e ca eu am fost trimisa de medicul de familie a neuropsihiatrie cu diagnosticul de atac de panica si acolo asistenta a tipat la mine aiurea si m-au programat tocmai după o luna si logic ca mi-am pierdut speranţa plus ca nu am avut curajul sa ii spun si doctoriţei de familie sau mamei ce scriu eu aici pe site pentru ca stiam ca oricum nu m-ar baga in seama
Sa inteleg ca nici mediul din care provii nu te ajuta. Cum poate un atac de panica sa aiba similaritati cu depresia sau... cum ai obtinut chestia asta, de unde a inceput totul?
Eu am atacuri de panică de cand sunt mica, cand au devenit destul de, dese am cerut ajutorul medicului. Adica eu majoritatea problemelor pe care le am provin de cand sunt mica pentru ca am avut un trecut mai rau
Deci atacurile de panica si problema intrarii tale in contact cu alti oameni merg mana in mana sau sunt doua probleme diferite?
Cred ca sunt doua probleme diferite, dar zic sa vorbim in privat daca vrei sa imi mai pui intrebari sa nu facem aici chat
Da, exista stare de scapare, pentru orice este un inceput si un sfarsit, depresia ta a avut un inceput si ca sa se sfarseasca trebuie sa accepti tot ce ti se intampla acum si sa incerci lucruri noi, ceva ce iti place, sunt multi care au trecut prin asta cu bine dar e nevoie de activitati, mintea o ai asa cum ti-o inveti.
Las o vorba ' pentru orice om exista flori de admirat ' dar daca le ignoram si preferam sa privim furtuna atunci primim ceea ce vrem.
Multa bafta si sper sa iti vindeci mintea si sa iti gasesti un drum frumos in viata
Daca vrei să-mi spui cum te simți mă poți contacta @partea.luminoasa și poate rezolvam ceva
Tu ai fost vreodată la psihiatru? Ai luat antidepresive? Ce tip de depresie ai? Clar ai depresie dacă nu o tratezi e grav de tot lumea oricum e retardata și orice au face te judeca tu ai depresie, anxietate dar nu ești proasta cei ce judeca fără sa cunoască sunt prosti de dau în gropi și depresia se poate trata vindeca prostia unora nu și e plina tara de prosti trebuie ți am zis sa te duci undeva sa te recreezi la aer curat tu ai probleme asa ca în perioada asta ar fi mai ok sa nu ieși prea des din casa și sa nu fumezi mult și eu sunt în aceeași situație ca tine nu îmi vine sa cred ca am ajuns asa dar măcar am scăpat de prietenii toxici uneori ma gândesc ca e mai bine singur decât în preajma unor oameni de rahat... Gasesteti ceva part Time lucrător comercial ceva sau fa un curs apucate de sport ieși cu prietenii mai des, călătorește vizitează locuri frumoase, nervi la un cinema sau poate ai un vis încearcă sa îl îndeplinești tu ești o fata speciala și meriți tot ce e mai bun de la ceva o pornit toate astea cauza e bine înrădăcinata în trecutul tău și eu am pățit o chestie urata și după 4-5 ani au apărut problemele alții pot experimenta traume din copilărie depinde de ok a caz la caz... Trebuie sa găsești ceva ce te ar face fericita trebuie sa existe ceva.O gașca vesela ți ar trebui care sa te înțeleagă și sa te ajute sa treci peste aceste momente dificile. Dacă doamne ferește vei primi diagnosticul de depresie cronica nu au ce sa mai faci nu o vei putea vindeca niciodată e greu când ai anxietate și depresie romanii doar sa te ia în ras știu sau sa judece mai proasta nație ca asta rar
Ai nevoie de pauza, exact cum spuneai si tu.
Ai nevoie de timp. Odată cu trecerea timpului, iti vei întâlni sufletul pereche, si îți vei întemeia o familie.
Nu e bine sa te urăști atât de mult, sau să-ți urăști soarta atât de mult încât sa nu mănânci. Înțeleg ca treci printr-o perioada grea, dar trebuie sa înțelegi ca toți trec prin asta! Sunt momente de criza in viata unui om in care se vede mic și inutil.
Citește Biblia, este refugiul pregătit de Dumnezeu pentru om.
Iubește-te întâi pe tine, si abia apoi ii vei putea iubi pe ceilalți! Toate cele bune!
Buna. Poti vorbi cu mine pe discord. Si eu aveam aceleasi simptome dar acum nu mai sunt la liceu.
Ca de obicei voi fi neortodox. o sa-ti spun solutia perfecta, in timp ce voi restul poate si tu aruncati cu piatra. nici nu-mi pasa. rezolvarea e simpla. in primul rand trebuie sa stii ca toti cei care suntem in viata, nu prea vedem sensul vietii, vrem o pauza si ne simtim adesea pierduti. ia un baiat si fa sex cu el. sau doi sau trei fa-ti de cap, traieste. daca te vei îndrăgostii, ai scapat.
Am încredere că poți găsi în tine tăria să te deschizi, de dragul sufletului tău ce vede azi lumea de după o perdea gri și greu de dat la o parte.
Modalități sunt însă cea mai eficientă e să te împărtășești cuiva, deși nu e ușor. Până să ajungi la medic, cui ar fi bine să-i zici tot ce te apăsa, încearcă să vorbești despre trăirile tale cu mama ta, de exemplu. Doar spune-i, ia-ți-o de pe inimă indiferent de ce aștepți din partea ei. Nu contează cum reactionează, zi-ți că o să pornești de acolo și te descurci tu, vezi pe parcurs. După asta îți va fi mult mai ușor să discuți și cu un profesionist care îți poate recomanda ceva precis, inclusiv medicamente căci ceea ce te apăsa pe tine e destul de serios și din păcate, atât de comun încât e adesea nebăgat corespunzător in seamă. Am încredere că vei putea da perdeaua din fața ta și te vei desfăta în lumina unei vieți în care fericirea ta nu depinde de cei din jur.
Îți doresc un drum cât mai scurt către sănătate! Sunt aici, dacă vrei să mai vorbim!
Buna. Si eu m-am confruntat si ma confrunt in continuare cu asta. Insa fara tratament medicamentos este cam urat feoarece scapata de sub control faci prostia la fractiune de secunda. Adauga ma ca prietena si vorbim si acolo iti dau sfaturi mai multe. Pup
Consulta un pshiatru si un psiolog recomand cu mare incredere, ai anxietate, du-te sa nu se agraveze ca ai trecut de prima faza depresia
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
