Am 16 ani, antrenorul îmi spune ca mă antrenez ca Ronaldo, dar la meciuri mă joacă fundaș central, în prima repriza joc perfect dar în a doua urc mereu și stric jocul echipei, echipa nu este așa puternică și vreau să ajut și în atac, am jucat câteva meciuri mijlocaș central după ce m-am rugat de el 1 luna și în fiecare meci am înscris 2-3 goluri chiar dacă jucam o repriză fundaș și cealaltă mijlocaș antrenorul tot fundaș mă ține și mă ceartă când vreau să ajut atacul. Credeți că ar trebui să plec de la echipă ținând cont că fotbalul e singurul lucru care m-ar putea ajuta în viață?

Sper că m-am exprimat corect!

Păi cum văd eu lucrurile, în calitate de persoană care nu știe în fotbal decât teoria de antrenorat și de arbitraj implicit (deci nu urmăresc meciuri, nu sunt la curent cu echipele, care în ce ligă e, etc):

1. Nu există ierarhia asta pe care v-o imaginați voi, anume că mijlocașul îi e superior fundașului, toți superiori portarului și mai știu eu ce. Deci, dacă tu avansezi și devii din ce în ce mai bun, nu înseamnă că trebuie să te bage mai des pe altă poziție dacă el consideră că tu ești mai potrivit unde ești acum.
2. O echipă bună are jucători buni pe fiecare poziție și fiecare e important. Ierarhia asta imaginară e specifică maidanului sau echipelor mai proaste, unde cel mai praf stă în poartă, iar de la poartă încolo, în ordine crescătoare de la cel mai slab la cel mai bun, cel mai bun fiind atacantul central.
3. Legat de punctul 2, dacă tu ești la o echipa d-asta de la Cucuieții din deal, fii sigur că nu ajungi nicăieri de acolo (sau ai șanse de 0, 0000001%). Deci dacă vrei să faci ceva cu fotbalul, automat trebuie să pleci de acolo. Dar dacă nu e cazul și ești totuși la o echipă bună, înseamnă că, cel mai probabil, ai și un antrenor bun, care știe mai bine decât tine cum să-și facă treaba așa că ar fi cazul să-l asculți că nu cred că ai făcut tu la 16 ani școala de antrenori sau facultate de educație fizică și sport ca să-i spui tu lui ce să facă.