Constiinta lucida proclama sentimentul demnitatii? E un proces inevitabil sau putem avea o constiinta lucida fara a avea acest sentiment al afirmarii?

Io-s un om de stanca, deci nu ma misca nimeni si nimic. Nu ma intereseaza sa am o constiinta lucida; imi place sa fiu cat mai haotic, cat mai echivoc, cat mai om. Despre sentimentul afirmarii ti-am scris mai sus.

Constiinta nu face decit sa dizolve.Cind devii "constient"nu mai exista ego si nici alte apanaje ale lui cum ar fi demnitatea si sentimentul afirmarii.

Demnitatea vine din mainile inteligentei, impachetata in curaj!

Eu n-am acest sentiment al afirmarii

ce-i drept, nici nu prea sunt lucid

Eu cred ca e un proces inevitabil. La un moment dat orice constiinta lucida aduce dupa sine si sentimentul de demnitate, unele intr-o masura mai mare iar altele intr-o masura mai mica. Chiar daca iti dai seama de acest sentiment ca doar esti o contiinta lucida poti sa-l inlaturi. In opinia mea este cert ca acel sentiment apare catusi de putin.

Constiinta lucida, adica realism?
Constiinta e tributara reprezentarilor, proiectiilor si in primul rand, sentimentelor pe care le avem fiecare dintre noi despre... fiecare lucru in parte, si despre tot (ma refer la constiinta "despre ceva", nu la cea proiectata asupra ei insasi). Si atunci, cine hotaraste ca e lucida sau nu? tot ce tine de mental e foarte individualizat si deci, subiectiv.
Si da, cu limitarile astea, cred ca se poate considera ca o constiinta lucida poate exista si in absenta sentimentului afirmarii, care nu sunt sigura ca mi-e clar la ce se refera... ma gandesc ca e vorba despre valoarea Eu-lui, self-esteem si alte gogorite. Poti fi lucid si daca esti nemultumit de tine, de fapt asta e chiar o masura a luciditatii Cat de lucida e constiinta unuia plin de sine?
Lamureste-ma daca am prins ideea intrebarii tale, pentru mine esti destul de criptica

Da

Aiurea, sincer. Hopaaaa, stai asa! Constiinta cui?