Sunt pline cărțile de păreri emise de către unii, care sunt numiți "filozofi". De ce își ghidează anumiți oameni viața după sfaturile lor? Marii filozofi (ce-o fi însemnând asta?) au scris părerea lor, pură și personală, despre viață. Au trăit ei oare toate situațiile posibile și imposibile dintr-o viață de om? Dacă nu, de ce își dau cu părerea? Dacă da, sunt extratereștri? Cine poate spune, fără drept de contestare, că VIRGULĂ cunoaște perfect ființa umană? Există asemenea om? Unde doarme, de nu știe nimeni?

Stai putin sa se scoale Harciog ca acum isi face somnul de frumusete si iti spune el.

Sa nu uitam ca si ei au fost oameni si au scris in mod cert din situatiile traite de ei si din experientele personale.Si ei au pareri diferite.

Nu exista om care sa detina cunoastere absoluta, nu exista fiinta care sa detina macar 0, 5% din ceea ce numim, din lipsa unui termen mai potrivit, cunoastere absoluta.Gandirea unor filosofi/semi-filosofi corespunde cu cea a unor oameni.Eu gandeam la fel ca Nietzsche si Carlin(pe care l-as putea blagoslovi ca semi-filosof),dinainte de a incepe sa ii citesc/vizionez; aplicabil si in cazurile Dostoievski,Oliver Stone,sau Bill Hicks. Unii oameni ce gasesc o astfel de persoana,o considera din prima iconica,din doua motive:
-au personalitate slaba,usor influentabila
-se cacă pe ei,inutil,impresionati,intr-un dans macabru al semidoctismului si hipstarelii pe hartie,de ceea ce scrie cineva,chiar daca nu este adevarat,si nu poate fi aplicat nici chiar la ei,doar din cauza ca apare ca un auxiliar termenul "filosof"; e filosof,tati,trebuie sa il citesti,ca arunca acolo adevar,mult inchegat si fermentat in teasta geniului suprauman

Eu nu le dau dreptate totala unor filosofi/scriitori cu inclinatii spre filosofie, desi ma gasesc in postura de a recunoaste, ca de la unii, am imprumutat o idee-doua(mai mult din beletristica desteapta, scrisa de rusnaci, preferatii mei all-time) pentru a-mi cizela filosofiile de viata.Doar un om care nu are niste radacini conceptuale serioase, sau inexistente poate fi fascinat iremediabil de ce citeste, chiar daca acea carte este, ratherly, mediocra sau neinteresanta.Ca filosof,asta si faci, iti dau cu parerea, si astepti masele sa te citeasca, si sa te aprobe, sau te scuipe in ochi, dupa caz.Nu poti fi tu detinator al Graalului,sa le stii pe toate,dar asta ramane la latitudinea celui ce te citesti,filosoful e doar un aspirant la cucerirea culmilor mintii omului, depinde de om unde stabileste culmile acelea: la mediocritate, usor atinsa de toti, sau in hiperboreeanu' mintii, unde nu ajunge decat ce e cu adevarat spectaculos, ca ideatica.Fiinta umana se cunoaste in timp, daca n-ai ce face si o studiezi indelungat, cu un Merlot in fata, nu e exclus sa ii deslusesti foarte multe din itele alea incurcate, mai ales daca stii sa faci rapid conexiuni intre intamplare si repercusiune, cauza si efect.

Existenta pe planeta noastra, Pamant, este una evolutiva, un om nu ar putea trai toate situatiile posibilie si imposibile deoarece in momentul urmator se va produce o evolutie si o noua experienta;
totusi exita oameni ce au o experienta/intelegere asupra realitatii pe care tu nici nu ti-o imaginezi, datorita diferentei acesteia de intelegere tu nu vei interactiona cu un astfel de om asa cum un indigen dintr-un trib nu va interactiona cu tine;
atunci cand tu descoperi ceva vrei sa imparti cu cineva informatia respectiva cam asta e ce fac filosofii, au pasiunea de a cauta raspunsuri la intrebari ce ating hotarul realitatii;
de ce isi ghideaza anumiti oameni viata dupa sfaturile lor? din acelasi considerent dupa care tu folosesti calcucatorul (calculatorul reprezentand un sfat dat de inventatorului sau)

"Exista asemenea om?" - A existat unul - Socrate.

Își dau cu părerea, așa cum face orice om. Și tu o faci, deși n-ai trecut prin toate experiențele posibile. Unii au procesorul mai dezvoltat și fac mai repede conexiuni între fapte și evenimente social-istorice, corelează și cu experiența proprie și își permit o părere mai pătrunzătoare. Să nu uităm că un geniu e ăla care are capacitatea de a observa legături și de a lega raționamente folosindu-se de elemente care, în ochii unui om de rând, nu sunt înrudite în vreun fel. D-aia multe genii au fost și sunt considerate trilulilu. Și nu a afirmat nimeni că ar cunoaște perfect natura umană, dacă tu asta ai înțeles, e trist. Dar, pe de-o parte, îți dau dreptate, filosofia e relevantă numai până la un punct, dincolo de acesta, devine pură gimnastică lingvistică. Dar nu intră în jurisdicția unei minți comune să stabilească unde se află, cu exactitate, acest punct.

Pai e simplu: filozofia este scuza tuturor celora ce sunt prea puturosi sa faca ceva util in viata de a nu muri anonimi...
Normal ca e plina de goange, ca sa puna botu' trecatorul.

Cum sa spun? Pina si Becali se lauda ca-i filozof

De ce sa nu scrie omul daca lumea il citeste?! Problema e la lume, nu la filosof

Ha, buna intrebare, dar n-am timp sa-ti raspund. As putea sa-mi expun frustrarile in privinta acestei teme pana maine, insa ma rezum la a spune cat de ofticat sunt ca niste indivizi sunt atat de populari worldwide pentru niste "vorbareala", pe cand adevarate genii pentru realizari ce par banale in ziua de azi:sina de cale ferata, poduri, tunele, metrou, avion, tranzistor, circuit integrat, microprocesor, etc. sunt niste anonimi. Ca sa nu mai zic de un simplu bec din casa ta, iar fanaticii religiosi, de la mine, de la tara, cred ca pana si lumina din casa e de la Dumnezeu, de Soare nu cumva sa te contrazici cu ei.

Filosofia a urmarit sa inteleaga lumea, realitatea, existenta, sa gaseasca raspunsurile celor mai profunde intrebari.
Daca ai studia putin "filozofii" din antichitate ai vedea cat de mult isi ghideaza oamenii vietile dupa "părerile lor".