| crysstyna a întrebat:

Am si eu o intrebare:cum as putea sa ma schimb? Adica eu sunt o persoana timida, naiva si care sare mereu in ajutorul celorlalti.
Sunt in clasa a 9-a si sunt mai la inceput de an scolar.Am colegi noi(cam29) si nu-i cunosc pe niciunul.Am observat ca aproape toti colegii mei se cunosc.
Am inceput sa socializez cu cativa(adica colega mea de banca si inca trei fete). Cu aproape jumatate din colegi nici macar nu am vorbit catusi de putin.
As vrea sa stiu cum sa intru in vorba cu ei si cum sa ma fac placuta.
Am observat ca unele fete sunt cam fitoase(adica se uita cam urat si rad de o fata din clasa pentru ca invata si e ce mai cuminte din clasa)
Si mai am o problema: stiu ca e ciudat dar de multe ori cred ca nu am dreptul sa am incredere in mine si sa socializez cu altii.Adica sunt alte fete care sunt mai frumoase decat mine si mai tupeiste si eu nu as putea sa ajung la nivelul lor.
Oricum, imi pare rau ca am alungit-o dar as vrea tare mult sa am si eu prietene si sa fiu mai increzatore avand in vedere ca nu sunt sociabila si prefer mai mult sa fiu singura.
V-as multumi mult daca mi-ati da un sfat

Răspuns Câştigător
| gratzy56 a răspuns:

Suntem oare in stare sa depasim provocarile vietii? Si toata lumea isi poate face viata fericita? Sunt doua intrebari frecvent puse cand vine vorba de studierea increderii in sine. Psihologul Smaranda Grosu, impreuna cu noi, a incercat sa gaseasca raspunsul acestor intrebari.
Ce este acesta incredere de sine? Definiitile sunt multe si destul de sofisticate. Dar putem cadea de comun acord asupra a cel putin uneia dintre ele: increderea de sine inseamna aprecierea si valorizarea propriei persoane. Mai exact: a avea o atitudine pozitiva - ne apreciem in tot ceea ce facem bun; suntem sigure de calitatile noastre - ne controlam viata si suntem in stare sa facem tot ceea ce dorim.
"Putem lua deciziile importane pentru noi, ne guvernam in mare parte viata. Lipsa acestei increderi de sine poate insemna senzatia unei lipse de putere, un sentiment de neajutorare si poate duce in final la o parere negativa despre sine, care va determina o dezapreciere din partea celorlalti. Acestea fiind semne clare ale unei viitoare depresii.
Increderea in sine este unul din fundamentele personalitatii noastre, un ax care sustine si ne influenteaza tot timpul. De cate ori nu facem ceva pentru ca n-am avut incredere in noi? De cate ori nu ne privam singure de ceva pentru ca nu am avut sufucient curaj? De ce nu este un anume el iubitul meu? Pentru ca nu am avut suficienta incredere in mine sa-i atrag atentia. Daca te regasesti in aceste exemple, este momentul sa hotarasti daca pe viitor vrei sa te transformi, sa resimti mai multa incredere in tine, pentru a trai astfel toate ocaziile minunate pe care le intalnesti si care te pot imbogati interior", spune Smaranda.
Multi sunt cei ce isi indeamna angajatii, prietenii si in general pe cei din jur sa aiba incredere in ei si sa promoveze acest concept. Dar cum poti promova o idee pe care toti cred ca o stiu, dar putini o pot defini? Construieste-ti increderea in tine. Desi nu se vorbeste de ea in nici o lege, increderea de sine are mari implicatii in viata fiecareia dintre noi. Incepe inca din copilarie si ne urmeaza toata viata; ne afecteaza toate deciziile, ne poate crea diverse conjuncturi, uneori formidabile - daca increderea exista - si asemeni unei gradini cu flori frumoase, are nevoie in permanenta de ingrijire.
Un exemplu in care poate fi intalnita aceasta este cariera. O persoana care urmeaza o cariera mai neobisnuita, cum ar fi o femeie ce devine pilot, sau urmeza o cariera impotriva dorintelor familiei, trebuie sa dea dovada de o incredere de sine foarte dezvoltata, sa poata lua decizii importante, chiar daca cei apropiati nu ii sunt alaturi.
Increderea in sine este cea care te ajuta atunci cand viata te dezamageste intr-un fel sau altul. Respingerile, dezamagirile si esecurile fac parte din viata noastra si trebuie sa gasim o cale pentru a le invinge. "Si poate ati observat ca in mod cert, nu sunt inutile. Intotdeauna ascund in profunzimea lor un mesaj important pentru viata noastra, iar scopul pentru care au aparut este tocmai de a descifra acest mesaj destinat noua", completeaza psihologul. O mare incredere de sine poate calauzi o persoana "fie ploaie, fie vant" si sa o ajute sa depaseasca toate piedicile intalnite in cale.
Increderea de sine: "vaccinul social"
Asa au numit-o specialistii. De ce? Pentru ca ea este singura care ii poate ajuta pe oameni sa mearga mai departe, indiferent de ce traiesc. Familia are un rol hotarator in definirea acestei incredereri. Primii ani din viata sunt cei in care fiecare persoana isi formeaza incredrea de sine.
Parintii cu incredere de sine foarte dezvoltata vor creste copii cu aceeasi calitate. Apoi urmeaza ca importanta, mediul in care copiii vor invata. Persoanele care au reusit sa-si cladeasca o incredere de sine puternica rar cad in patima viciilor, cum ar fi alcoolul, drogurile violenta sau crima. Fetele tinere care cred in ele rar raman insarcinate fara sa-si doresca acest lucru.
Increderea in sine ne da un mai bun discernamant asupra a ce traim. O mare incredere de sine nu poate fi transmisa de la o persoana alteia. Trebuie formata, oarecum mostenita de la cei langa care ai crescut. Sa inveti sa-ti rezolvi problemele, conflictele, sa stii sa comunici cu cei din jur, sa ai o parere buna, realista despre tine, sa fii intr-o buna relatie cu tine insati, nu poate fi decat bine pentru tine. Dar nu numai pentru tine, ci si pentru cei din jurul tau.
"Pentru ca este corelata cu posibilitatea de a-ti controla sau coordona viata, care este considerata o trasatura specific masculina, putem spune ca increderea in sine dezvolta partea masculina din noi. Ce presupune asta? Ca ne ofera posibilitatea de a ne simti in acest sens egale barbatilor, aceasta fiind egalitatea autentica a sexelor: in care noi ne dezvoltam in mod personal aspecte ce tin de pesonalitatea masculina - incredere, fermitate, hotarare, decizie, care desigur nu ne strica, iar ei isi pot dezvolta aspecte specifice personalitatii feminine : tandrete, un anumit grad de sensibilitate, empatie, rabdare, intelegere, discretie", incheie Smaranda.

6 răspunsuri:
| Razvan a răspuns:

Asa am patit si eu.Ca trebuie sa ai incredere in tine asta stii.Ca trebuie sa imprastii in jurul tau bucurie stii.Ca trebuie sa ii lasi pe ceilalati sa te cunoasca atat cat vrei tu stii.Ca nu trebuie sa minti doar pentru a parea mai nu stiu cum stii.Acum mai trebuie sa le aplici

| arysa a răspuns:

Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si curaj.Asa am fost si eu in clasa a 9-a si mi-am facut grupul meu dupa vreo 4 luni. Daca as da timpul inapoi iti spun sincer ca as lasa timiditatea la o parte si as socializa cu persoanele care-mi plac.Incearca sa ceri sfaturi in legatura cu o tema, cu o carte, despre un profesor ca sa prinzi curaj si apoi incet incet le intrebi mai multe. Sau cere-le id-urile de mess si mai vorbeste acolo cu ele. Poti sa mai mergi cu ele la baie, la magazin, etc. Sunt multe lucruri pe care ai putea sa le incerci. Nu te descuraja, o sa-ti gasesti si tu niste prietene doar ca asa e la inceput.Fii naturala, sincera, de incredere, oamenilor le plac oamenii sinceri si prietenosi; nu vorbi pe la spate si nu duce vorba de colo colo. Ca sa fii mai increzatoare sa-ti spun ce am facut eu: am pornit de la 0 la 10. Cu cat vorbesc cu cat mai multe persoane si sunt mai increzatoare imi mai dau un punct.Panan acum am ajuns la 3/10 dar eu sunt multumita cred ca se vede diferenta si nu o sa ma las pana nu ajung la 10 happy Poti sa incerci sa faci si tu ceva de genul asta. Succes.

| juniper a răspuns:

Iti trebuie timp sa-i cunosti pe toti, eu ma inteleg bine cu colegii mei cu exceptia unui coleg gras.

| putzulica a răspuns:

Si eu o sa fiu a 9-aworried. Poi asteapta cu timul o sa vorbesti...bagate cu colega de banca. mai mult si tinete dupa ea...winkinghappy

| cary a răspuns:

Toata lumea are aproximativ aceleasi probleme ca si tine in clasa a 9a! cand te aud...parca ma vad pe mine...si eu am fost la fel...nu ieseam in evidenta(pentru ca nu imi placea), eram mai retrasa... dar asta in primele cateva luni...ca pe urma m-am obisnuit si era cu totul altceva...anul trecut am terminat clasa a 12a si ma intelegeam bine cu toti...totul se face in timp!

| scarllet a răspuns:

Pai si eu am fost clasa a 9-a si am avut aceeasi problema la inceput. intai am vorbit cu colega de banca, si incetul cu incetul am cun pe toata lumea. e normal, dar e nevoie de putin timp.
si inca un ucru... tupeul nu vine odata cu frumusetea. poti sa nu fi cea mai frumoasa (si nici prea tupeista, ca nu e bine) dar daca tu ai incredere in tine, si te arati asa cum esti tu, te va placea toata lumea, si crede-ma ca e mai bine sa fi tu decat sa incerci sa fi cea mai cool din clasa si de fapt sa dai in penibil.