Buna,am o mica problema, nu iubesc fetele, ba chiar le urăsc, sunt persoane oribile și am același sentiment și fata de băieți. Mi-am dat seama ca de fapt eu urăsc oamenii în general, cum scap de asta? Faza este ca ma trage cu mult în jos în societate

Pai cine iti cere sa le iubesti? Oamenii sunt rai, lumea e rea, doar anumite persoane sunt bune (cu toate ca asta e discutabil). Tu trebuie sa iubesti si sa iti placa doar de persoana de langa tine, cand o sa vina si acea persoana(si o sa vina). Restul persoanelor lasa-le sa vina si sa plece. Ia doar ce e bun de la ele, apoi nu iti mai bate capul cu asta.

Acceptă-i, nu îți cere nimeni să-i iubesti.

Pe tine nu te urăști?

Hehe, asa crezi tu. Mintea iti joaca feste din ce mai vad si din raspunsurile tale. Ai grija ce gandesti despre tine ca aceea vei deveni.

Hai noroc, nu poţi spune că urăşti toţi oamenii pentru că nu-i cunoşti. Toţi urâm anumite persoane pentru că da oamenii sunt ipocriţi, falşi, mincinoşi şi profitori. Asta nu înseamnă că dacă doi imbecili te-au enervat tu trebuie să-ţi creezi concluzia că toţi oamenii sunt răi. În zilele de azi nu putem spune că avem o societate bună, dar nici în trecut nu era mai bine. Şi apropo, nu uita că asta-i România, nu Japonia sau alte ţări. Cred că ştii că nivelul de educaţie în România e foarte scăzut, aşa că ori acceptăm realitatea ori zburăm de aici ca păsările călătoare. Nu atrage atenţia proştilor care te irită, pentru că ei din asta se hrănesc. Tu veziţi de ale tale şi pe ei lasăi în imbecilitatea lor.

Lumea este rea, nu toată lumea merită iubirea și timpul tău. Eu nu urăsc oamenii din jurul meu, nici măcar pe cei care îi consider "dușmani" ca să pot spune așa. Nu le pot dori decât binele, dar sunt indiferentă în mare parte a timpului meu. Ce vreau să spun este că nu pot arăta deloc oamenilor din jurul meu sentimente. Nu vreau să par slabă sau demnă de milă uneori. Dacă vreau să plâng, mă abțin prea bine. Dacă vreau să râd, la fel. Nu simt nevoia să mulțumesc sau să îmi cer iertare, chiar dacă în inima mea vreau să o fac. Sunt prea orgolioasă. Nu reușesc să plâng în fața lumii și nu râd niciodată în fața lor. Nicio glumă sau întâmplare nu mă amuză când e cineva prin preajma mea. Dar inexplicabil pot să plâng sau să râd, să simt o grămadă de chestii atunci când sunt singură. Până și un serial mă poate face să plâng.
Eu consider că nu am găsit încă persoane care să îmi vadă slăbiciunile și m-am obișnuit așa, transparentă. Cred că a ajuns să îmi placă mai mult singurătatea.
Sigur ai un motiv pentru care ești așa cum ești. Ai fost dezamăgit de multe persoane și de aceea cred că ai ajuns să urăști în prezent oamenii. Oamenii sunt iubitori de sine, mincinoși, înșelători. Ura este normală la orice om, nu trebuie să te consideri o persoană demnă de afecțiune pentru că urăști. Nu vei putea să urăști toți oamenii la nesfârșit. Ai să vezi, va veni timpul atunci când îți vei găsi echilibrul în oameni care te vor face cu adevărat fericit. Există oameni pentru fiecare om. Tu încă nu ai găsit pe nimeni la care să ți într-un mod deosebit dar nu va fi mereu așa. Vei găsi persoane bune și pozitive care te vor face să te simți special. Și chiar ești. Fiecare om are povestea lui și este unic în felul lui, iar tu nu ești mai prejos de ei. Sigur vei învăța cum se simte dragostea, afecțiunea și încrederea și te asigur că atunci când le vei descoperi pe toate acestea te vei simți ideal. Vei știi că nimic nu te poate opri din a fii fericit. Vei găsi persoane pentru care ai fi nevoit să faci orice ca să le ți lângă tine. Vei găsi persoane care îți vor arăta că nu ești pavat de sentimente și că le poți simți și tu la fel de ușor cum oricine le poate simți. Doar că nu ai găsit încă acele persoane. Nu te gândi că nu vor apărea niciodată, alegi să te minți singur dacă gândești așa.