sa va spun povestea mea:In luna mai mi am luat un motan birmanez de la o femeie de prin apropierea casei mele.La vreo 2 saptamani m am dus cu motanul la femeia aceea sa il vada.Atunci am zarit alt motan tot birmanez si, vazand ca motanul meu se joaca el, l am luat si pe acela.Cam prin luna noiembrie am plecat de acasa cu parintii mei, lasandu i pe motani afara(stiind ca vor sa se joace). Nu am lipsit mult, fusesem cu parintii la vie(ca stam la tara), iar cand m am intors cu masinace sa vezi? primul motan pe care l am luat(preferatul meu)era in fata portii, fara nicio suflare, mort. Fusese calcat de masina.Si de atunci, incontinuu plang dupa el.Era preferatul meu si nu puteam sa stau nicio zi fara elSunt foarte sensibila cand vad animale chinuite, omorate si mai ales la povesti cu ele. Ce as putea sa fac sa nu mai plang atat? FUNDA

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook