De de zice toata lumea ca anii de liceu sunt cei mai frumosi? Eu tocmai ce am terminat acum clasa a 9-a(dupa ce am dat tezele) si pot spune ca e mai rau decat in iad. Nu imi place nimic acolo.
Toti profii mei sunt nebuni, iar colegii sunt jumate cu fite in cap, iar cealalta jumate niste retardati.
In pauze nu vorbesc cu NIMENI fiindca efectiv nu am cu cine. Sunt pur si simplu 6 ore(7 ore in unele zile) pierdute fiindca oricum profii nu ne predau nimic si trebuie sa recuperez acasa.
Mie mi se pare ca o inchisoare liceul sincer sa fiu.
Voi ce parere aveti?

In a 9-a oricum de obicei e usor naspa ca-i mediu nou si nu cunosti mai pe nimeni, cauta totusi persoane cu care sa te imprienesti, dca nu din clasa, de la alte clase. Sau daca chiar nu-ti place liceul fa-ti transfer la altul si aia e.

Pentru mulți oameni, anii de liceu sunt cei mai frumoși ani, mai ales dacă n-au făcut facultatea și nu au cu ce compara, mai ales dacă l-au făcut înainte de '89 ( sau în primii ani de după). Fiindcă pe vremea aia nu exista sistemul ăsta importat de la americani, cu gașca popu.lară care face legea în timp ce alții sunt luați la mișto, umiliți ori marginalizați. Pe atunci anii de liceu însemnau (pe lângă cursurile obligatorii, evident) prietenie, flirturi, jocuri, distracție la muncile agricole, glume, farse, chiuluri, chiar dacă orele se țineau și sâmbăta și-n ciuda tuturor lipsurilor de atunci. Oamenii își aduc aminte cu plăcere de anii ăia pentru că atunci erau tineri, visători, inocenți, plini de potențial, rebeli, într-un cuvânt: adolescenți.
În cazul tău însă nu știu ce să zic, poate transferul la alt liceu ar fi o opțiune.

Muta-te la alt liceu, fa-ti prieteni.

Asa a fost si pentru mine, teribil.
Retarzi, salbatici, imaturi, profesori indolenți.

Lasa, prietene, ca trece si liceul. Incearca sa gasesti macar 1-2, sa mai schimbi o vorba, sa fie cat-de-cat aproape de mentalitatea ta.
Sa nu te schimbi doar pentru a fi acceptat, e o greseala uriasa.
La facultate e infinit mai bine.

Imi pare rau sa aud asta. Te inteleg, nici eu nu am dus-o excelent.
Ca sa iti raspund la intrebare: pentru ca, fata de ceea ce urmeaza in viata de adult, teoretic se poate considera ca e usor. Nu ai aceleasi responsabilitati, parintii te sustin (cand ii ai), nu ai copii, loc de munca, cel putin de cele mai multe ori nu ai toate grijile astea de dus. Nu te gandesti cum sa iti dramuiesti banii sa faci sa iti ajunga pentru facturi, mancare, ceva distractie ca sa nu intri in depresie, daca locuiesti singur nu e cineva care sa te aline la orice ora (decat daca suni sau vorbesti pe internet cu cineva), practic viata de adolescent e ca o perioada de acomodare pentru ceea ce urmeaza.
Eu cred ca tocmai schimbarea de la copilaria fara griji la adolescenta presarata cu teme multe, relatii esuate si asa mai departe fac perioada asta nasoala, dar nu toata lumea o vede la fel, asa cum nu toata lumea este la fel de optimista sau pesimista. Eu incerc sa iti ofer o viziune de ansamblu, poate o sa te simti putin mai bine.

Am prea multe amintiri frumoase, nu e vina mea ca nu stii sa te acomodezi