Deci, nu vreau sa para ca ma plang. Sunt trista, am impresia ca toata lumea ma uraste. Mai nou imi fac rau singura..renunt la persoane la care tin, pe care le iubesc si la care nu trece o zi la care sa nu ma gandesc. Aici ma refer la un baiat. Am niste parinti intelegatori, super, glumeti..am chiar tot ce imi trebuie dar ma simt super trista. Merg la liceu si rad sau incerc sa rad cu cativa colegi sau cateva prietene din liceu doar ca sa nu par stupida sau poate prea trista. Sunt clasa a 9a, inca nu-mi place deloc locul ala. Cand sunt acasa ma simt eu, libera si in timpul liceului..dorm. Dorm ca sa uit de unele chestii, de griji, de tot. Am niste colegi naspa si cateva colege fitoase cu care chiar nu ai ce vorbi. Nu ma simt eu..Eu nu sunt asa..sau cel putin nu eram. Ce as putea face in privinta asta?
In fiecare clasa vor exista mereu acele bisericute, adica grupul fitoaselor, al baietilor, al celor timizi, etc. Sa stii ca asa e in clasa a 9-a pana te acomodezi, iti cunosti mai bine colegii. Mai iesi cu acele colege cu care te intelegi in timpul liber, mai vorbiti de un baiat, de cei din clasa, asa fac toti. In tot ce ai scris tu parca m-ai descris pe mine intr-a 9. La inceput am crezut ca o sa fiu o noua eu si imi parea bine ca am scapat de ceilalti colegi, iar acum ma gandesc ca era mai bine inainte.
Incearca totusi sa nu mai gandesti negativ, sa nu mai fii trista. Acesti ani de liceu ar putea fi cei mai frumosi, deci nu-i rata. ^^
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pinck0 scuza.ma ca iti zic dar ai o gandire aiurea fara suparare dar trebuie sa intelegi asta pentru a te putea ajuta.In primul rand tu nu trebuie sa incerci sa fii ca restul persoanelor din liceu, trebuie sa fii tu, nimeni nu te iubeste pentru ceea ce vrei sa fi ci pentru ceea ce esti cu adevarat.Da e adevarat ca in clasa a 9-a e aiurea mai ales cand ai colegi cu care nu te intelegi dar asta nu inseamna ca trebuie sa ai o atitudine gresita asupra persoanelor iubite din cauza colegilor"monotoni". Asta e pe scurt daca vrei sa te ajut sa iti schimbi modul de gandire sau doar pentru un simplu sfat ma poti contacta pe fb si o sa te ajut deoarece prietena mea a trecut prin aceeasi situatie si stiu ce spun
RăspundeDar nu am zis ca vrea sa fiu ca restul persoanelor din liceu. Vreau doar sa fie altfel..nu vreau sa merg la liceu doar ca sa invat.As vrea sa merg acolo si pentru prieteni, glume..cum era in generala. M-a ajutat mult de tot spusele tale cum ca sa nu am o atitudine gresita asupra persoanelor iubire din cauza colegilor ''monotoni''. Mersi mult
Răspunde Nu ai pentru ce, e o perioada putin mai diferita fata de generala dar o sa te obisnuiesti, colegi o sa devina prieteni dar este nevoie de putin timp sau de mai multe activitati impreuna cum a spus mai sus Theodora.Asta va ajuta sa va cunoasteti mai bine.Primul pas pentru a intemeia o prietenie, un cerc de persoane in care sa te simtibine si mai ales in siguranta este cunoasterea repectivelor persoane.
Incearca sa socializezi cat mai mult, evita singuratatea, ajuta-ti parintii, prietenii.
Varsta la care esti tu este o varsta dificila si nu putini sunt cei care trec prin aceeasi stare in care te afli si tu.
Este foarte importanta puterea ta de a trece peste lucrurile care ti se par nedrepte.
Eu am trecut peste aceasta stare in momentul in care am inceput sa realizez ca exisa lucruri mult mai rele.
Gandeste-te la oamenii care nu au nimic din ce ai tu, care dorm singuri pe strada, in frig. Gandeste-te la copiii bolnavi si saraci care ar da orice sa mearga la scoala, sa invete. Nu mai spun de cei care nu ai parinti - Doamne fereste de asa ceva!
Eu te inteleg foarte bine, crede-ma, dar tot controlul se afla la tine.
Sa stii ca de colege fitoase nu scapi niciodata, nici la facultate, nici la munca, sunt peste tot
. Stiu ca nu este usor sa nu dai atentie, dar trebuie sa incerci macar. Ai incredere in tine!
Eu cred ca te-ar ajuta foarte mult sa participi la acte de voluntariat. Acolo este imposibil sa nu iti schimbi parerea despre viata.
Si nu te indeparta de acel baiat pentru ca, in primul rand, il poti face sa se simta vinovat si, orice fiind posibil, sa isi piarda increderea in el nestiind ce este in neregula de tu te indepartezi asa. In al doilea rand, poate chiar el te va ajuta sa treci peste asta.
Eu pot sa scriu multe, dar mi-e ca o sa te plictisesc.
Optimismul este foarte important!
Pofta de viata!
Uite, unchiul meu (Dumnezeu sa-l ierte!) a fost un om interesat doar de munca. Munca, munca si munca. A strans bani sa-si ajute familia, nu a fost niciodata intr-o vacanta, nu a avut prietene, nimic. La 40 de ani s-a imbolnavit de cancer la plamani (a aflat cu o luna inainte sa moara), moment in care a realizat ca el nu a facut nimic cu viata lui. Ti se rupea sufletul vazandu-l cum plange si cum se ruga sa se faca bine ca apoi sa mearga si el la munte, in excursii, sa faca copii s.a.m.d.
Asta mi-a marcat mie tot viitorul si cred ca este o lectie foarte buna de viata.
Te rog frumos, orice problema ai, spune-o. Nu tine nimic in tine!
Nu stiu cat o sa te ajute ce ti-am scris, dar incearca sa dai macar un gram de atentie!
Iti multumesc foarte mult pentru raspuns! Ai spus exact ce voiam sa aud si simteam nevoia de un astfel de raspuns. Exemplul cu unchiul tau m-a facut sa realizez ca ceea ce ma face pe mine sa par trista e doar o banalitate si pe langa asta. pot sa imi dau silinta sa ma schimb poate eu ca persoana. Sa nu pun suflet la chiar tot. Si da, persoanele cu adevarat triste sunt acelea care nu au o casa, niste parinti ca ai mei care imi ofera totul pe tava.
Multumesc inca o data! Chiar m-ai ajutat enorm
Sper din tot sufletul ca te-am ajutat!
Ai grija de tine si sa treci cu bine peste toate astea!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
