| Under a întrebat:

Este intrebarea la care stiu raspunsul. Nu o sa incep sa mi spun toate problemele aici, dar vreau sa spun ceea ce simt.Stiu ca la un moment dat totul a devenit incetosat pentru mine.Nu pot sa mi amintesc cand, stiu ca mi-am pierdut dorinta de a trai. M-am trezit aici intr-un moment al vietii mele cand nu gasesc nici un scop,pentru ce m-am nascut si ce ma tine in viata? Da, sunt doar cateva dintre intrebarile pe care mi le pun.Monotonia si singuratea imi ucid psihicul, desi au fost momente cand am vrut sa strig dupa ajutor ...Am ajuns sa ma intreb ce as fi fara aceasta parte din mine pe care n-o accept? Nu pot sa mi gasesc locul in lumea asta. Oamenii prefera sa fuga de mine, cel mai probabil e vina mea.Alternativa e cea mai frumoasa, dar poate ca durerea nu e atat de mare pentru ca n-am curaj.E o tortura...Singurele sfaturi pe care le aud"trebuie sa ti faci prieteni si sa iesi afara,viata e frumoasa invata s-o traiesti".Doar porcarii pentru mine. Oamenii fac totul complicat, stiu asta. Nimeni nu poate sa mi spuna daca voi iesi din asta, totusi sunt destule persoane care simt acelasi lucru ca mine.Pentru noi ma intreb care e sfarsitul.

Răspuns Câştigător
| T0T a răspuns:

Sfârșit? Sfârșitul nu trebuie ca noi să ni-l stabilim, nu cât timp mai avem pentru ce să trăim. Eu pentru familia mea trăiesc. Pentru mine nimic nu are importanță în afară de asta. Dacă ar fi după mine m-aș duce undeva departe singur fără nimic și m-aș zbate până la sfârșit, dar deocamdată nu pot spune că sunt singur chiar dacă mă simt așa. Ziua de mâine poate să îți ofere ceva nou, ceva bun dar e mult mai dureros când ceva bun se transformă în dezamăgiri și asta în mod repetat, atunci chiar începi să te întrebi dacă mai are rost să speri în ziua de mâine, dacă mai are rost să speri și să crezi în ceva bun. Oare mai are?

| Under explică (pentru T0T):

Nu cred... Daca speri mai putin e posibil ca dezamagirea sa nu fie atat de mare.

| T0T a răspuns (pentru Under):

Așa e, dar în cazul meu cel puțin îmi este prea greu să stau fără să sper și parcă e prea dureros așa. Adică e dureros și când îți sunt speranțele spulberate, chiar mai dureros, dar totuși eu pur și simplu nu pot să stau fără să am acolo o speranță cât de mică. Pff nu știu ce să zic în momentele astea sunt confuz și nu mi se întâmplă des asta.

| Under explică (pentru T0T):

Sunt in aceeasi situatie... Doar ca eu sunt in starea asta de mai multa vreme.Mereu am avut un gram de speranta. Fara ea nu stiu ce mi s ar putea intampla.

5 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Buna!

Nu trebuie sa ii gasesti neaparat un scop in viata.Trebuie doar sa te bucuri de ea si sa gasesti fiinte /lucruri pentru care merita sa traiesti.

Sfarsit?! Sa-ti dau un exemplu, nu stiu cat de bun e, dar ma rog... Ai citit Anna Karenina? Oricum, Levin nu găsea scopul vieții, ii era frica sa nu se sinucida etc. Doar ca pana la urma si-a dat seama ca trebuie doar sa se bucure de viata. Pe de alta parte, Anna s-a aruncat sub tren, renuntand la viata.
In fine, vreau sa zic ca totul depinde de gandirea noastra si de deciziile noastre si ca putem sa ne găsim un loc in lume.
Bafta!

| intrlp a răspuns:

Daca nu accepti citatul atunci sinucida-te.Nu iti poti gasi un rost fara cineva aproape de tine.Toti fug de tine ca te vad trist, si sincer si mie mi-ar fi frica de tine.