Ok,pentru inceput vreau sa incep prin a spune ca sunt un copil de 17 ani, care am o poveste ca de adolescenti in relatiile la varsta asta.
Am o relatie cu o fata de 16 ani la distanta. De un an, treaba sta in felul urmator, eu sunt o persoana mai dificila ce este drept, adica sunt o fire care se aprinde repede, o sa explic pe parcurs daca cineva are răbdarea necesara sa citeasca asta.
In acest an pot spune ca am simtit lucruri ciudățele sa zicem. Dar vreau sa povestesc aceasta dragoste virtuală. Persoana la care țin de cand am cunoscut-o si am facut pasul de a fi in 2 a fost cam o fire posesivă. Iar asta ma refer ca fiind foarte suparacioasa, vrând atentie non-stop și de a fi alintata in cate cuvinte n-are DEX-ul.
In fine asta nu era ceva rau, pana dupa vreo 2 luni de drăgăleală de copii,am inceput sa nu mai suport atatea cerințe,pe care pe la inceput nu prea le primeam in masura egala.
Deveneam foarte nervos cand mi se reprosa "zi-mi ce vreau sa aud" sau "nu ma potolesc pana nu vreau sa aud". Da,pare lucru prostesc de copii,asta stiu,o stiam de atunci, dar tot mai multe faze de genu duceau la certuri….
Really? O data daca nu era ca ea,gâlceavă gata,pot sa zic doar ca fata ma iubeste in continuare si-mi ofera "destul".
But,aceste faze dupa luni de "inghitit" si trecand peste lasand de la mine crezand ca sunt lucruri pe care nu prea le-as lua in considerare,am inceput sa ma racesc si asta am si facut, devenisem foarte sec in mesaje,apeluri la fel(nicio vorba nu scoteam la modul acela)…
darrrrr am depasit tot,achivement nou,persoana s-a maturizat mai mult in decursul asta,stie cum sa indrepte problemele,e complet diferita aproape dar vedeti voi,oricine se schimba,nu si pune trup nou,tot mai ramane ceva acolo…
Acum,mai sunt lucruri de genul dar se rezolva cu calm si comunicare.
Tot pe subiectuțe de copilași ce suntem, dar eu… simt cateodata ca sunt oarecum controlat si stau cu gandul ca daca nu fac cum trebuie revin la partea de la inceputul formarii.
Aici am povestit totul foarte, foarte scurt pe cat de mult ar fi de povestit…
Dar acum nu vreau sa fiu criticat ca n-am ce cauta aici,pentru lucruri imature. Totusi in rest persoana simte sa ma aiba pentru totdeauna si arata si asta precum si eu…iar cuvintele dulci,parca nu mai sunt si se simt la fel…
Nvm,lucruri de copii,stiu asta, dar ce ar insemna din toata asta,plus ca planuri de viitor sunt … si din toata inima dorite de ambii. Oare viitorul ne schimba?
Am nevoie de un sfat…vreau ca toata treaba asta sa tina pentru ca partenera asta chiar tine la mine dar si eu, dar nu vreau ca aceste "râzgâieli" sa strice tot
Va rog fara mistouri daca puteti sa ma indrumati ceva, totusi suntem copii neexperimentati, fiecare cu prima relatie adevarata.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook