Am si eu o intrebare si sper sa primesc poate cateva raspunsuri serioase.

Credeti ca timiditatea(la baieti, insa poate si la fete) e o piatra pe inima? Oare e un "obstacol" in drumul vietii?
Va multumesc anticipat!

Eu cred ca timiditatea e mai mult specifica varstei adolescentei. La maturitate timiditatea dispare sau cel putin se transforma intr-un fel de retinere fata de unele lucruri ce trebuiesc spuse sau facute. Cu cat inaintezi in varsta, toate problemele aparute te fac mai curajos. Nu mai poti apela la parinti, prieteni sa te ajute si asta te transforma, iti schimba modul de a actiona. Clar timiditatea e un obstacol, dar daca vrei cu adevarat un lucru, aceasta va putea fi depasita fara probleme. Iti trebuie doar mai multa incredere in propria persoana si sa realizezi ca suntem cu totii oameni supusi greselii. Nu-ti fie tema sa spui si sa faci ceea ce iti doresti!

Eu sunt o fata extrovertita. chiar nu stiu ce e aceea timiditate, pot spune ca indrazneala de cele mai multe ori m-a scos din foarte multe belele, am rezolvat milioane de probleme dar de cateva ori m-a si bagat in bucluc. timiditatea este apreciata de cei ca mine, este dulce atata timp cat este cu limita. de exemplu nu isi are rostul atunci cand ai un scop, nu te ajuta la nimic sa fi timid daca suferi de foame. iti voi da un exemplu nu prea dragut, din viata mea. de fiecare data cand ma mutam imi faceam credit la magazinul din josul blocului pentru mancare, de multe ori am fost nevoita sa apelez la vecini pe care nici macar nu ii cunosteam pentru niste cartofi sau ulei sau etc. de foarte multe ori a trebuit sa ma milogesc ca tiganul sa ma tin de capul unui om ca sa primesc ceea ce doream, si cand zic asta nu ma refer la rude sau prieteni, ci la oameni necunoscuti.
in concluzie DA, timiditatea daca ar exista in persoana mea ar fi un obstacol in drumul vietii