| claudiu93 a întrebat:

Ma numesc Claudiu si am 17 ani si am cateva probleme destul de mari sad Va rog mult sa cititi.

Dintotdeauna am fost o persoana foarte introvertita si timida. Nu aveam curaj sa spun ca nu vreau sa fac un anumit lucru sau sa refuz pe cineva si mereu am incercat sa le fac pe plac absolut tuturor.

Credeam ca daca voi fi un om bun, voi primi si eu bine in schimb dar nu a fost deloc asa.

La scoala eram foarte foarte stresat inca din prima zi de clasa I. Imi era foarte frica sa nu se supere profesoara pe mine sau parintii. Primeam foarte foarte multe teme de facut si stateam pana tarziu sa le fac, uneeori pana la 12. O uram pe invatatoarea mea pentru ca ea avea mari pretentii de la mine deoarece eram cel mai bun din clasa si pentru ca ma trimitea la multe concursuri si se supara daca nu faceam bine. Celorlalti copii nu le spunea nimic.

Parintii mei mereu au avut pretentii foarte mari de la mine in tot ceea ce faceam eu si eu mereu am incercat sa le fac pe plac ca sa nu se supere. M-au inscris la tenis sa fac un sport de performanta.Acolo ma simteam la fel de stresat ca si la scoala. Mereu ma certa cand venea sa ma vada, iar antrenorul ma certa si el sa arate ca vrea sa ma invete. Cand nu era tata uneori anternorul ma lovea si ma injura de fata cu alti copii si parinti, iar eu stateam si pur si simplu nu faceam nimic. Imi venea sa explodez dar niciodata nu am aratat ca sunt neumultumit.Pe la 12 junsesem sa ma masturbez ca sa pot sa ma linistesc. Credeam ca e un lucru ingrozitor dar nu puteam sa ma controlez pentru ca era singurul lucru care ma mai linistea. Ma simteam extrem de vinovat si era ingrozitor. Credeam ca fac un lucru groaznic si ca sunt o persoana oribila din cauza asta, dar cam intotdeauna m-am simtit fara valoare si simteam ca niciodata nu sunt destul de bun pentru ceilalti.

Cand aveam 14 ani m-am imbolnavit destul de rau. Am avut bronsita cateva luni de zile. Ma simteam foarte rau si dormeam foarte greu. Aveam si cearcane foarte mari. Colegii de clasa imi spuneau ca am o fata de mort. Si profesorii stiau ca ma simteam rau dar in continuare trageau de mine sa invat si sa merg la concursuri. M-am calificat la olimpiada nationala de chimie de la Oradea. Dupa ce m-am calificat a inceput chinul. In fiecare zi stateam 5-6 ore in laboratorul de chimie facand probleme. Profesoara nu prea statea cu mine, imi spunea din ce culegeri sa lucrez si venea sa verifice cat am lucrat. Imi venea sa mor. Simteam ca nu mai pot sa suport, dar cu toate astea nu ziceam nimic, iar daca parintii ma vedeau suparat ma certau si ei.

In realitate mie nu imi pasa de toate acestea Eu nu voiam decat o viata normala. Voiam sa am si eu prieteni sau o prietena. Voiam sa ma relaxez, sa cunosc si eu alti copii, sa merg in tabere, dar parintii mei spuneau: "Ce nu-ti ajunge ca ai de toate, ai casa, ai masa, mergi la olimpiade"

Pregatirea pentru olimpiada judeteana de matematica m-a stresat mai tare decat la chimie. Era foarte greu si nu intelegeam. Eu fiind intr-a opta faceam probleme de clasa a 10-a. Lucram mult si acasa ca asa pot sa inteleg. Ajunsesem intr-un timp sa vizez numai formule.Cand ma gandesc acum nu stiu cum am supotat aceste luni.

In afara de scoala si de calculator in viata mea nu se intampla absolut nimic. Nu intram pe messenger sau pe situri de socializare, deoarece toate lumea voia ceva de la mine. Voiau sa le fac tema sau sa le repar calculatorul sau sa le fac temele etc. Toata viata oamenii au vrut ceva de la mine si eu nu am avut curaj sa refuz.

Am inceput sa ii urasc pe profesori, foarte tare si pe colegii mei. Mi-am dat seama ca celorlalti nu le pasa de ce spun profesorii. A trecut repede clasa a noua, si tot ce am facut a fost sa stau la calculator si sa invat din cand in cand. In fiecare zi imi venea sa plang si uneori plangeam ca nu am si eu o viata normala si ca nu am avut nicioda o prietena si credeam ca nu voi avea niciodata. In vacanta dintre a 9-a si a 10-a am inceput sa ies cu colegii, dar nu ieseau prea des si nu puteam sa stau mult pentru ca daca batea vantul incepea imediat sa ma doara capul si sa fac sinuzita.

Nu vreau sa dau examenele alea, nu vreau sa trec prin liceu fara sa simt altceva decat suferinta. In fiecare zi ma doare capul, gatul, tusesc si imi e frica sa nu ma imbolnavesc. Am luat tone de pastile pentru tuse, imunitate, pentru dureri de cap dar absolut nimic nu are efect.

Gandul ca o sa ajung la faultate unde o sa fie mult mai rau si dupa aceea o sa ma angajez ma terorizeaza. Nu pot sa suport gandul ca toata viata n-am facut absolut nimic pentru mine. Niciodata nu am fost fericit. Nu am facut decat ce vor ceilalti. Sunt foarte fricos, foarte timid si nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Parintii nu vor sa ma inteleaga. Cred ca singurul mod in care pot sa le arat cat de mult sufar este sa ma sinucid. Atunci isi vor da seama ce simteam eu. NU MAI SUPORT. Viata mea nu a insemnat altceva decat chin, suferinta si stres.

Ma simt neputinios in fata vietii si mereu sunt foarte obosit. Dupa ce vin de la scoala nu mai pot face absolut si stau in pat mereu si de multe ori incep sa plang spunandu-mi ca nu pot face nimic pentru a ma schimba si a avea o viata normala pe care sa o traiesc pentru mine. Va rog foarte mult sa ma ajutati.

Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum. As vrea sa scap de gandurile astea pe care le am dar ma urmaresc mereu. As vrea sa fiu un copil ca toti ceilalti, sa fiu sanatos si fericit. As vrea si eu sa am o prietena dar sunt foarte foarte timid si nu stiu cum sa ma apropii de o fata. Nu stiu ce sa ii zic, despre ce sa vorbesc. Ma rusinez imediat cand vad o fata care imi place si ma feresc de ea. Niciodata nu am sarutat o fata si nu am fost la o intalnire. Colegii mei rad de mine ca nu am avut niciodata o prietena si ma simt si eu foarte prost pentru ca am 17 ani si vreau sa simt ca iubesc pe cineva si sa simt ca si acea persoana nu ma iubeste pe mine, dar am fost invatat ca adolescentii nu simt dragoste, ca asta e mare prostie si ca e un pacat, dar vreau si eu sa ma indragostesc cat sunt adolescent, nu la 30 de ani asa cum cred altii ca e "moral" pentru ca atunci e vorba despre bani, serviciu si responsabilitate si alte prostii de care eu nu mai vreau sa aduc niciodata. Eu cred ca cea mai frumoasa dragoste este in adolescenta si vreau si eu sa o simt.Ma chinuie gandul ca atunci cand eram sanatos si puteam sa imi traiesc viata cum vreau eu nu am facut-o, am trait cum au zis altii. Acum cand imi doresc sa fiu altfel, nu mai pot. Mi s-a bagat in cap sa fiu un copil cuminte, ascultator, supus, sa respect pe toata lumea, sa invat mult. Acum, colegii mei care fumeaza, se imbata si isi petrec noptile in cluburi sunt mult mai sanatosi ca mine si e foarte frustrant.

Nu mai stiu ce sa fac sa trec peste toate intamplarile si sa las totul in urma. Va rog sa ma ajutati.

id-ul meu e claudiu_b93

27 răspunsuri:
| Razvan a răspuns:

Asa ceva cu siguranta nu vezi in fiecare zistraight face
Drama unui geniuthinking
S-ar zice ca e subiect de romane siropoase darthinking
Intresant, chiar foarte intresant
Felul tau de a gandi, felul de a actiona, felul de a nu realationa cu altii, dorinta ta de a te indragosti, boala.Toate astea la un loc te-au dus in pragul sinuciderii si te inteleg total.Stiu prin ce treci, si ce imi scapa imi imaginez
Baiatul bun la toate trebuie sa se schimbe si trebuie sa se schimbe incepand de azi, maine s-ar putea sa fie prea tarziu. Faptul ca ai fost abuzat fizic a contribuit mult la anexietatea ta.Inca nu e prea tarziu sa te schimbi.Ai pierdut mult, insa nu esentialul.Invata sa spui "nu". Gandeste-te ca trebuie sa traiesti pentru tine, nu pentru altii.Nu te mai fa pres in fata lor.Invata ca atunci cand incasezi o palma sa dai un pumn. Vorbeste cu parintii tai si spune-le exact ce ne spui si noua.Nu mai ai varsta la care sa fi batut si trimis in camera ta
Totusi ai rezistat psihic atatia ani. O mare enigma cum de ai reusit.Esti facut dintr-un lemn tare daca curentii repezi inca nu te-au doborat.Esti inca puternic.Lupta.Cu armele moderne.Fi bun dar asigura-te ca numai tu stii asta.Sanatatea nu ti-o poate da inapoi nimeni, dar un psihic bun te revigoreaza
Viata ta ar putea fi subiect de roman. Fara doar si poate

| Rayyy a răspuns:

Hey. uite, nu stiu daca te ajuta in vreun fel, dar ca si tine, si eu am incercat toata viata sa multumesc pe toata lumea si sa nu ma plang, sa fiu cand mai discreta posibila si sa nu supar pe nimeni.
Si da, si de mine s-a tras, pentru concursuri, pentru scoala.

In mare parte inteleg cum te simti, eu personal nu am trait si partea cu simtitul oribil, bineinteles, imi era greu si ajunsesem sa vreau sa dau cu totul de pamant...

Ce ai putea sa faci?
Pai ai putea sa iti gasesti noi prieteni. Sa incerci sa socializezi, pentru ca din cate imi dau seama, colegii tai cam te iau in ras. Pe mine la un moment dat au inceput sa ma ignore, deci da, sunt cam in aceeasi situatie.

Am inceput sa imi gasesc prieteni pe internet. Pe site-uri de socializare. Nu pot sa ma mandresc cu faptul ca ii cunosc personal, dar cel putin am totala incredere in ei, si ei in mine, bine inteles, e dificil sa gasesti chiar persoana potrivita care sa te inteleaga si sa te asculte...

Apoi, ai putea sa incerci sa iti cauti propria placere, propriul hobby. Daca simti ca matematica sau chimia nu mai sunt ce erau, gandeste-te la materiile care chiar iti plac.
Acelasi lucru ti-l spun si pentru sport...


Am incercat sa raspund cat mai bine la intrebarea ta, mai ales pentru ca intr-o oarecare masura m-am regasit in ea.
Sper ca te-am ajutat.

Daca vrei sa mai vorbim, trimite-mi un mesaj si iti dau id-ul meu, nu stiu, cum vrei tu happy

| fluturas a răspuns:

Pff
parca am citit povestea mea din clasele 1-4
in primul rand felicitari!
esti foarte puternicwinking
nu stiu cati ar fi rezistat de erau in locul tau happy
trebuie sa ai un pic de incredere in tine si in legatura cu fetele gandeste-te ca ai un avantaj, nu multi baieti sunt ca tinewinking si poate crezi ca multe sunt materialiste sau se uita doar la felul cum arata un baiat, dar sunt fete care isi doresc si un prieten inteligent happy
iar prietenilor tai da-le pace oh go on nu ar trebui sa-i intereseze pe ei ce faci tu happy
poti incepe sa iti cauti prieteni pe net si sa vezi ca nu e greu sa socializezi cu fetele happy
apoi sa incepi sa intri pe mess, fara sa te gandesti ca o sa-ti ceara cineva ceva, iar daca esti solicitat, poti sa zici un sincer nu, nu vrei sau nu ai timp
apoi sa iesi mai pult pe-afara, acum e adevarat ca e cam frig, dar chiar daca iesi singur, macar faci o plimbare happy nu stai tot timpul in casa
apoi sa le areti parintilor tai ca esti putin mai rebel
incearca sa-ti caui un hobby
orice happy ceva ce iti face placere
si sa nu mai plangi happy gandeste-te ca orice dezamagire are si ceva bun, probabil ca te-ai maturizat si foarte mult, iar daca nu petreci timpul in cluburi si nu fumezi sa stii ca nu pierzi nimicwinking
si nu cred ca adolescentii nu simt dragoste, e adevarat ca nu am trecut de adolescenta, deci nu am de unde sa stiu cum e dupa, dar atunci de ce unele persoane isi incep povestea de dragoste in anii de adolescenta si continua multi ani dupa? cunosc astfel de cazuri happy

si inca esti foarte tanar 17 ani e putin, nu stiu cat de mult te-a ajutat ce-am scris eu pe-aici, dar cu timpul vei reusi sa treci peste happy

| narcisa a răspuns:

Si eu sunt olimpica dar parintii nu ma streseaza sa invat(din contra imi zice ca ei nu inteleg de ce ma duc la toate concursurile) si nici profesorii nu ma cicales(este adevarat ca imi dau sa fac exercitii dar fac cate pot)
incearca sa le explici parintilor ca viata nu inseamna doar invatat si ca perioada liceului e cea mai frumoasa si este doar o data in viata si nu ar trebui sa ratezi sansele sa iesi cu prietenii.
incearca sa ai incredere in tine si cat despre fete incearca sa intri in vorba cu ele spunandu-le buna, ce faci si sa nu te arunci la cele fitoase deoarece te vor face sa suferi.
pentru a invata bine nu trebuie sa tocesti.eu acasa nu prea invat dar ma descurc mai bine decat un coleg pe care il pun parintii sa toceasca.
incearca sa practici un sport macar o data pe saptamana pentru a te relaxa si cand parintii iti tot spun sa inveti ai putea sa le zici ca ai invatat si ca nu poti face asta mereu ca nu esti un robot si ca ai nevoie si de timp in care sa stai cu prietenii.
sper ca te-am ajutat!
daca vrei sa te mai ajut imi poti trimite un mesaj

| myha a răspuns:

Timpul va decide.
Stiu cum este. Te simti neputincios, si mai ales ii invidiezi pentru ca desi sunt rai, inca primesc tot ce e mai bun. Nu o sa fie mereu asa. D-zeu stie cand sa le dea lovitura finala. Tu preocupate de tine. D-zeu nu uita oricum pe nimeni. E verificathappy

| Bubbles a răspuns:

Saracutzul de tine... incearca sa nu mai pui tot la suflet ci sa vezi viata cu alti ochi... in primul rand nu te lasa descurajat... daca ai vreun prieten p acolo unde stai sa iti dea niste sfaturi ca el stie mai bine.,. sau incearca sa mergi la un psiholog(vb serios)si apoi vb cu un specialistbig grin

| UninspiredName a răspuns:

Hey...don't be sad.life goes onwinkingsi faptul ca ai postat asta aici e o dovada de curaj sau mrg... ce vrei u sa fie. oricum. te pot ajuta ti'am bagat id in listatongue

| Rebecca a răspuns:

Am luat id'ul tau. avem multe de vorbit. >big grinbig grin

| Narfundo a răspuns:

Claudiule sa nu faci vreo prostie.Viata ta se aseamana cu a mea putin...si eu in clasa 1 eram cel mai tare si invatatoarea avea pretentii mari. Dar eu am fost o fire mai a drc sa zic asa si de cate ori simteam ca se trage prea mult de mine, faceam misto de invatatoare si bateam toata clasa.Pe urma in clasa a 3 m-am inscris la box si nu prea mi-a mai pasat asa mult de carte.In fine. O sa vina si vremea ta mosule, nu te lasa prada supararilor.Ai o problema foarte mare... zici ca la 12 ani te masturbai.Desi erai as in chimie si mate cum ai ajuns tu sa te masturbezi? Asta este pacatul tau cel mai mare, sper din suflet sa te fi spovedit acum pe saitul asta, dar nu prea cred. Du-te la biserica si spune-i lui tot ce iti sta pe suflet.Roata se va invarte si vei putea face ce vrei cu viata ta, trebuie doar sa scapi de complexe si de rusine. Apucate de un sport mai violent, cum ar fi Boxtongue.colegii tai te vor instrui chiar daca ti-se va parea mai dur la inceput.Asa o sa capeti incredere in tine.

| Elle2117 a răspuns:

Am citit tot ce ai scris tu, si sa stii ca m-a intristat foarte mult sad Imi pare foarte rau de tine, dar nici o grija! Orice problema are o solutie! Poate te-ar ajuta sa mergi la un psiholog.De ce nu, la psihologul scolii? Dar in nici un caz, nici sa nu iti mai treaca prin cap, ca daca ai o viata incarcata si nu ai timp de socializare trebuie sa mori! Nu! Asta e viata.Trebuie sa stii sa vezi dincolo de stres.Fii curajos, si nu lasa ca stresul sa te invinga!

| Domyno a răspuns:

Pentru ca sufar de sarcasm, am sa te intreb, esti cumva colegul meu? Deci pana sa vad ID tau mi-am zis OMG asta e colegul meu (nu ii spun numele), care dupa parerea mea, seamana cu tine, leit! Ca sa stii si eu am 17 ani, si am dus-o si eu ca si tine pana prin clasa a 8-a! Dar Dumnezeu, care a fost bland cu mine, mi-a oferit niste parinti uimitori (si cand zic parinti ma refer la mama, cu tata, sa spunem ca ma iubeste intr-un mod mai tacut)! Cauza, e urmatoarea: Parintii tai (imi pare nespus de rau pentru tine, dar stii tu cum e rudele nu ti le poti alege)! De ce am zis ca am dus-o si eu ca si tine! La fel eram si eu, olimpiade, matematica (ohh Doamne ce iubeam matematica de gimnaziu,:X:X:X) stres, teme pana la 1, pana cand lumea a cerut mai mult decat vroiam eu sa ofer, si atunci am zis "Wait a minute"! Apoi am avut o discutie cu mama, si i-am spus care era problema, insa asta nu insemna ca ma las de invatat, nici vorba doar imi placea, asa ca tezele le-am luat cu brio (10 curat mate, celelalte, romana si geogra 9 si ceva, afurisita geogra, ca puteam lua 10 si acolo) iar la profesorii care trageau de mine, le ziceam cu zambetul pe buze NU, bineinteles au fost dezamagiri si blah blah blah! Cand am ajuns la liceu (la cel mai bun din judetul neamt, CNPR) situatia cam a fost la fel, invatam ce iubeam, matematica, biologie, si vorba aia, interes mediu pentru celelalte (apropo eu vreau sa dau la medicina) dar asta nu insemna ca aveam medii mici! Si iar am povestit o gramada despre mine si tu te uiti ciudat laughing! Ma rog am simtit sa impartasesc asta cu tine! Cred ca, am sa te rog sa nu faci ceva necugetat! Sincer cam nu prea ai avut copilarie deloc, si asta e mare pacat, sunt ani pierduti! Daca tu nu vei reusi sa spui NU, atunci o sa-ti fie si mai rau|! Tu inveti, ca asa esti "programat" dar iti spun NU SE MERITA ATAT EFORT! Multi parinti vor sa aiba elevi eminenti dar sunt parinti prosti! Nu vreau sa te superi pe mine dar daca continui asa o sa clachezi odata si odata, si vai de momentul ala! Si la faza cu facutul temelor altora, fii si tu baiat inteligent, eu scoteam bani buni in gimnaziu pe asa ceva! Doarece profa de mathe era teroarea scolii, eu primeam bani buni sa le daU colegilor tema din ziua respectiva! Tu, pai face la fel, desi se vor stramba la inceput dar tot vor avea nevoie de tine odata si odata! Mi-ar placea sa mai vbwinking Bafta! ai grija de tine

| AdRyAnA3 a răspuns:

Pai si eu sunt cea mai buna in clasa dar parintii mei niciodata nu ma streseaza imi spun sa fac atat cat pot. In primul rand ar trebui sa vorbesti cu parinti tai si sa le spui ce simti.
Nu trebuie sa fi timid atunci cand esti cu o fata trebuie sa te gandesti ca te bine o sa te simti atunci cand o sa iesi cu ea sa o sa va sarutati...
Sper ca te-am ajutat daca mai ai nevoie de vreun sfat trimite-mi un mesaj sau contacteazama pe idul meu adriana_ursachi3.
Dar nu uita viata e doar numai 1.

| Lalala a răspuns:

Sal... m. a lasat masca povestea vietii tale




ca sa poti sa iti mai revi dc nu incerci sa te duci la un psiholog, te poate ajuta[p mine m. a ajutat mult psihologul;]

| Ana213 a răspuns:

Viata e grea, e o lupta continua, nu lasa garda jos, te gandesti ca tu ai probleme mari? e adevarat insa altii saracii traiesc handicapati pe viata fara maini sau picioare si sunt fericiti toata viata lor.

Ce ar fi de schimbat ar fi atitudinea ta asa eram si eu cand eram mic,ti se va parea o prostie ce iti zic, dar cateodata e bine pentru ati alunga timiditatea sa iti asculti frica, frica e ca un radar iti zice tot ce TREBUIE sa faci.

De ex daca cineva iti zice sa ii faci o tema tu vrei sa accepti pentru a fi politicos, dar consitiinta ta iti zice: spune nu! si nu ai curaj sa spui nu.

Sti cum fac eu sa imi alung frica? imi spun mie insumi: nu ai curaj sa faci asta esti slab! nu esti barbat! si atunci ma enervez si orice ar fi fac.

Odata ce devi sociabil, pozitiv, comunicativ, deschis vei vedea ca toate usile ti se deschid. Ramane problema cu parintii tai, trebuie sa ai o discutie cu ei sa le spui ca esti pe picioarele tale si esti matur sti sa decizi singur pentru tine, si sa le spui ca vrei sa iti traiesti viata! acum cat esti tanar ca apoi la 30 de ani cum ai spus si tu nu vei mai putea datorita responsabilitatilor care vor aparea, familiei tale, poate copiilor etc...

Eu iti urez succes, eu am reusit, cand vei ajunge sa te increzi in tine complet ca poti face fata oricarei situatii si poti merge unde vrei cu cine vrei, ca poti face ce vrei tu atunci vei fi liber insa pana atunci o sa treci prin multe greutati.

De asta e frumoasa viata ca e complicata, daca ar fi fost simpla ar fi fost plictisitoare, ca o problema de mate cand ajungi sa o rezolvi dupa ce te ai chinuit multe ore ai o bucurie care nu tio poate oferi nimeni.

Nu uita de Dumnezeu, roaga-te in fiecare seara si dimineata dupa ploaie va iesi mult soare nu uita, si atunci cand va fi soare vei uita de toata ploaia.Hai noroc!

| Maria_5356 a răspuns:

"Hey...don't be sad.life goes on" cum zice amicul nostru BG! multi dintre noi nu indraznim sa spunem nu, facem deci parte din grupul : sa spun eu nu? niciodata!, adica al celor care repeta in cor : Nu pot sa spun nu! ar trebui sa spun nu. iti dau un indiciu : exista si un NU pozitiv... un nu folosit cu discernamant ne da sentimentul ca existam si duce la imbunatatirea relatiilor, creand un context de eficacitate sporita. In schimb, un nu nepotrivit si sistematic, adica un nu "rau", produce exact efectul invers. Este vorba despre acel nu incapatanat, care nu tine seama de nici o situatie spus din convingerea ca ai intotdeauna dreptate. este un nu defensiv, urmare a unei analize eronate, de pilda teama de nu defensiv, adica teama de a nu fi tras pe sfoarahappy Acel nu iresponsabil, absurd prin care respingi legea pentru ca este lege cum fac acei tineri spanioli de exemplu cu masinile in sens opus. Sau acel nu in fata necunoscutului, exprimat, pentru unii francezi, prin refuzul obtuz al imigratiei si o respingere a strainilor. ASTA DA NU! in toate aceste cazuri avem de-a face cu un nu care blocheaza orice discutie sau orice comunicare.Bafta:*

| vlad210 a răspuns:

Pune piciorul in prag. Incearca sa fii ca ceilalti. Uita tot ce s-a intamplat in trecut. Fa-ti prieteni, du-te cu ei in cluburi, distreazate, cunoaste fete. Viata trebuie trait cand esti tanar si sanatos nu cand esti batran si neputincios. Eu din totdeauna am fost nepasator si nu am invatat prea bine si..., dar sunt sanatos, fericit si asta e ce vreau eu, numai asta conteaza. Nu conteaza numai ce vreau parintii, conteaza ce vrei si tu. Vorbeste cu ei si explica-le ce se intampla cu tine. Sper ca te-am ajutat.

| JesterRO a răspuns:

Salut Claudiu.

Am sa-ti spun ca totul se trage din faptul ca ai tacut. S-a strans mult in tine si acum ai senzatia ca nu te poti "misca" si altfel. Dar te inseli, caracterul tare sta in decizii, in hotararea de care dai dovada!
Nu-ti urî familia pentru ca o familie care-ti da de mancare si iti lasa un acoperis deasupra capului nu-ti vrea raul, doar ca poate nu stiu cum sa arate asta, si ei sunt prea posesivi si nu-ti dau libertate - tot din frica, din frica sa nu ajungi vreun nimeni, dar iti spun si din putina (in comparatie cu a ta) experienta ca exagereaza. Nu asa exista un suflet. Esti liber sa faci ce vrei Claudiu. Chiar acum te poti duce sa faci ce vrei. Crezi ca incalci ceva? Incalci doar principiile si interesele altora, care nu trebuie sa dainuie toata viata in tine, ba chiar niciodata, ele trebuie sa fie doar puncte de reper. Ai doar datoria fata de mama si tatal tau care ti-au dat viata, sa nu-i dezamagesti si sa-i iubesti. Dar atat. Esti propriul stapan!

| Dolores09 a răspuns:

Nu stiu cat de mult o sa te ajute raspunsul meu, ai scris foarte mult(inteleg ca ai avut nevoia sa te descarci cuiva si n-ai avut cui).
Principalul inamic al tau este psihicul, felul cum gandesti si vezi lucrurile, toate in gri. Nu-ti cer acum sa fii optimist pentru ca nu o sa reusesti prin cate ai trecut dar gandeste-te ca esti tanar. Ai doar 17 ani, o viata inainte...problemele tale de sanatate se datoreaza stresului, imi amintesc ca si eu in clasa a 8 a, eram foarte stresata(eu la fel ca tine sunt din fire introvertita) in schimb m-am mai maturizat un pic si am trecut peste. Nu te mai gandi ca esti bolnav, relaxeaza-te. Gaseste-ti timp, de exemplu dupa scoala sa asculti niste muzica care iti place(vezi ce gen preferi), gaseste timp si pentru hobby-urile tale, te vor ajuta sa mai elimini din stres. Oamenii sunt rai, ajuta-i doar pe cei care merita, comunica cu diverse persoane, incearca sa-ti faci prieteni, pentru ca o data cu prietenii o sa vezi ca o sa-ti gasesti si o iubita. Daca colegii tai fumeaza nu inseamna ca trebuie sa o faci si tu. Fii unic in felul tau!
Bafta! happy

| loli_8683 a răspuns:

Buna, claudiu_b93. Pe de o parte ar trebui sa fii mandru ca ai avut puterea si capacitatea de a face toate sacrificiile pe care le-ai facut pana acum. Pe de alta parte, incearca sa intelegi ca intodeauna exista si aspecte compensatorii pe care tu trebuie sa le cauti. Deja la 17 ani ai varsta la care trebuie sa traiaesti viata ta, nu pe a altora. In primul rand, trebuie sa fii hotarat ca vrei sa schimbi ceva in viata ta. Lucrurile pe care le-ai trait in copilarie nu mai pot fi schimbate, dar ai la dispozitie muuuult timp pentru a le compensa. Incearca sa pui pe o hartie lucrurile care te-au deranjat si care te-au facut sa suferi cand erai copil sau de cand esti adolescent. Acorda-le o nota de la 1-10. Pune pe hartie lucrurile pe care vrei sa le faci, de care simti tu ca ai nevoie. Acroda-le si lor note. E important sa iti propui ca in fiecare zi, saptamana, sa faci ceva pe care ti-l doresti. Uite, mergi pe strada. Opreste pe cineva si intreaba-l cat e ceasul, chiar daca ai un telefon mobil in buzunar care sa iti spuna cat e ceasul. Mergi la un magazin. Intreaba-l pe vanzator mai multe deespre un produs. Cel mai bine e sa incerci sa spui nu mai des. Incepe cu lucruri insignifiante si evita deocamdata deciziile importante. Daca vrei sa povestim mai multe, scrie-mi mesaj privat. happy

| carina4amya a răspuns:

Te ynteleg, dar ynkearka sa yty gasesty un hobby unde sa poti sa mergy si cu pryetenyy, syngur... unde sa nu te stresezi chyar de loc:-)Tz-i-am dat add la idwinking... vb atunky pe mess
phoebe_tonkinn

anonim_4396
| Anonim a răspuns:

Buna Claudiu. Imi cer scuze ca incep cu ce ar fi trebuit sa termin dar asta cred ca mi-a captat atentia mai mult. Tu nu trebuie sa fi o copie fidela a omului mai imperfect decat este. Nu trebuie sa fi precum colegii tai fumatori, beti si dusi cu pluta. Nu stiu in ce masura te vei gandi la ce iti voi spune, nu stiu daca ceea ce iti voi scrie este bine. Nu am fost in situatia ta si, desi am o imaginatie foarte bogata nu pot imagina si simti ceva ce nu face parte din mine, ceva ce este in necunoscut. Te gandesti prea mult la cei din jurul tau, la bine lor, la fericirea lor. Nu te gandesti deloc la tine, nu te-ai gandit niciodata la viitor. Ai facut cum iti era spus si te-ai temut sa refuzi ceva pentru a nu " tulbura " linistea si fericirea persoanelor care, dupa parerea lor faceau ce este bine.
Relatia parinti - fiu este la pamant in cazul tau. Ai fost invatat de bine dar fortat sa mergi pe un drum necunoscut. In unele privinte sper sa nu te schimbi niciodata. Sa nu renunti sa respecti pe cineva, chiar daca acel cineva nu merita respectul tau. Nu ai incercat niciodata sa stai de vorba cu parintii tai? Cu tatal tau? Sau cu mama... trebuie sa fi atras mai mult de unul. Nu inteleg ce ai facut asta de la inceput, bineinteles ca problemele tale de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum ai trait pana acum, de ce cand ai simtit ca nu mai poti nu ai spus nimic? Ce parinte nu stie sa citeasca in ochii copilului sau?
Spun parinti de multe ori deoarece ei ar trebui, ar fi trebuit sa construiasca o relatie de la inceput, sa te observe. Oricat de mult ai suferi, cate parti din tine s-ar prabusi pe pamant, numai tu ai sti asta. Fiinta aceasta atat de egoista, omul, nu poate vede asa ceva. Nu poate zari dincolo de satisfactiile sale, de carne, de o privire si de un suflet mut. Nu va sti ce se intampla daca nu spui. Trecutul trecut ramane. Cel mai bine ar fi si asta este sfatul meu, sa mergi la un psiholog. Poate suna aiurea dar este singurul mod prin care poti parasi lumea in care esti. El te va intelege cel mai bine, mai bine decat noi dar nu mai bine decat te poti tu intelege. Gandeste-te la viata ta, nu esti un catelus sau o marioneta. Nu esti un actor de nota 10. Esti om. Ai 17 ani! Maine vei fi major. Stii ce inseamna asta? Inseamna ca vei face ce vor altii sa faci, ceva ce nu iti doresti? Inseamna ca vei fuma, te vei imbata si vei cunoaste acum ce nu ai cunoscut? Tu esti stapan, tu controlezi emotiile nu ele pe tine. Tu vei decide ce vei face, nu mama, nu tata, nu colegii. Timiditatea este acolo pentru ca tu o lasi, tu o intaresti cu fiecare lucru pe care nu esti dispus sa il faci.
Si eu eram foarte timida, nu vorbeam cu baietii. Credeam ca nu voi reusi sa ma pot stapani, credeam ca totul se scurge pe langa mine. Dar, atunci cand iubesti, cand iubirea ta pentru cineva e pura uiti de tot. Poti striga in gura mare, intru-un metrou Te iubesc. Apoi te vei minuna de ce poti face. Descopera-te pe tine si nu incerca sa fi X sau Y ca nu asa functioneaza. Fii tu, asuma-ti responsabilitatea pentru fiecare cuvant si gand, pentru fiecare actiune. Fa cum gandesti chiar daca ceea ce gandesti nu este cel mai stralucit lucru. Pentru ei tu esti lumea si pentru tine lumea ar trebui sa fie ei. Atunci cand esti jos gaseste firul de ata si tine-l bine, sa nu cazi cum multi au facut-o. Crede-ma, vei fi rasplatit.
Moartea nu este solutia, niciodata nu va fi. Pentru ca nu sti ce este dupa moarte. Chiar daca ai auzit sau ai citit ca este mai bine decat aici nu te poti baza pe asta. Nu te nasti cu scopul precis de a muri. Trebuie sa lupti, sa te cunosti, sa cunosti lumea, sa visezi pentru ca visele nu ti le va lua nimeni. In vise esti cum vrei sa fi si lumea este cum vrei tu sa fie. Tu esti personajul principal in viata ta. Esti ce vrei tu sa fi.
" Sufletul si Raiul trebuie sa existe fiindca oamenii buni nu sunt rasplatiti indeajuns pe Pamant ".
Numai bine, M.

anonim_4396
| Anonim a răspuns:

Am citit si eu ce ai scris. Imi place faptul ca ai fost sincer. Apreciez faptul ca ai putut scrie momentele din viata ta ca sa le citeasca multi. Idul meu este costy_oldfirehand@yahoo.com...te-am adaugat in lista mai trebuie doar sa imi dai accept. Poate multi au luat id-ul tau, si poate ca iti vei face multi pieteni, dar cati din cei care ti-au spus lucruri frumoase iti pot spune de ceea ce ai nevoie. Ai spus sa te ajutam. Sincer, nu te supara pe mine, dar eu cred ca nici un om nu te poate ajuta. Nu cred ca poti gasi un ajutor la noi oamneii, deoarece, vor spune doar atat: "Vai saracul de tine, ce greu ti-a fost" s-au "Lasa ca ti-a trece". Doar spun niste cuvinte, in care nici macar nu pun un strop de dragoste. Nu vreau sa te dezamagesc dar, din moment ce profesorilor nu le pasa detine, din cate am inteles nici parintii nu prea priveau spre sentimentele tale, sprea suferinta ta, ai trecut prin momente grele, si eu cred ca esti un baiat foarte de treaba, daca ai reusit sa faci pentru ceilalti mai mult decat pentru tine. Pentru mine gandul ca parintii nu prea privesc spre problemele, sentimentele parintilor, ma face sa cred ca acel copil traieste cu amintiri dureroase, eu cred ca nu mai poate creste, un copil are nevoie de dragoste, daca nu are dragoste, e la fel ca si o floare fara apa. Daca privesc la trecutul tau, primul gand ar fi ca nu mai are rost sa traiesti pe acest pamant. dar eu iti spun sa nu cumva sa te sinucizi, pentru ca daca te sinucizi, ai pierde totul. Stiu ca tecutul tau a fost unul plin de durere. Eu iti spun sa uiti totul si sa ierti. Pentru ca si cineva a fost in stare sa ne ierte si sa moara pentru noi: ISUS HRISTOS. Daca oamenii iti spun ca nu mai are rost sa traiesti sau daca iti spun ca nu mai ai nici o snasa pe pamantul acesta, eu iti spun ca tu poti sa ai totul. Eu iti spun ca tristetia din trecutul tau se poate transforma in bucurie, ca nelinistea din tine se poate transforma in pace, ca tot ce tu ai suferit poti sa ai un zambet pe buze. Mi-ar placea sa-ti spun mai multe pe messenger, daca ne vom intalni, si sper lucrul acesta, daca nu, sa nu uiti un lucru: CHIAR DACA TOATA LUMEA TE-AR URI SI CHIAR DACA TOTI SI-AR BATE JOC DE TINE SI TE-AR OCARI, SA STII CA ISUS TE IUBESTE ASA CUM ESTI, SA STII CA NU-I NIMIC MAI SCUMP CA ISUS IN ACEASTA LUME, SASTII CA ISUS ITI POATE OFERII IERTAREA SI PACEA, SA STII CA NUMAI CU ISUS VEI PUTEA SA DEPASESTI MOMENTELE GRELE. POATE CA NU MA VEI ASCULTA, PENTRU CA STIU CA MULTI SE FERESC CAND LE SPUN DESPRE ISUS, DAR TU POTI FI ALTFEL, PENTRU CA AI CUNOSCUT DUREREA SI ACUM AI NEVOIE DE PACE SI DE DRAGOSTE. PUTEREA DE A DECIDE E IN MANA TA, POTI SA NU MA ASCULTI, DAR SA STII CA SCRIINDU-TI ACESTE CUVINTE AM SI TRAIT CATEVA DIN DURERILE TALE, POTISA MA REFUZI PE MINE, PENTRU CA EU SUNT O MANA DE TARANA DAR SUNT BUCUROS SA FIU UN "NIMIC", DAR NU-L POTI REFUZA PE HRISTOS, CARE-TI POATE SCHIMBA VIATA CUM M-A SCHIMBAT SI PE MINE. Mai vorbim pe messenger daca vei mai multe, daca imi zici si o ora cand intri.

| RisenAngel a răspuns:

Ce poveste lunga e clar ca tu nu stii sensul vieti tu nu stii de ce ai venit pe lumea asta gandeste-te ca viata nu are nici o inportanta atunci cand traiesti fara DUmnezeu, daca nu crezi in DUmnezeu atunci gandeste-te ca viata nu are avea nici un sens daca moarte va fi sfarsitul. Iti zic eu ce trebuie sa faci, Nu trebuie sa fumezi, distrezi, bei pentru ca anturajul te va duce la fapte si mai mare droguri, crime, furt iti sugerez sa te rogi pentru mantuirea ta si in orice clipa dupa aceea poti muri si vei ajunge in locul unde care sperai sa ajungi de cand te-ai nascut.Bafta

| DiaconitaBianca a răspuns:

Stiu prin ce treci sad cred ca ar trebui sa te gandesti ca nu tu esti diferirit ci ceilalti din jur. Ptc poate aceste olimpiade, concursuri te vor ajuta vreodata in viata pe ei ce ii va ajuta? Petrecerile, bautura? Acestea sunt trecatoare. Stiu cum e sa ti se ceara si sa nu poti totul. Daca cineva iti cere cv si in interiorul tau nu vrei spune sigur NU. Sper ca te-am ajutat.

| Mony_6801 a răspuns:

EXPRIMA-TI si tu parerea, fa ceea ce simti si vei vedea ca e ok.Ai nevoie de prieteni sa scapi de singuratate, numai asa te schimbi.Acum e momentul sa te distrezi, sa ai o prietena.parintii tai te-au modelat cum au vrut ei, practic te vad ca un robot, nu te lua dupa altii, ia-ti inima in dinti si fi mai tupeist.VIATA E FRUMOASA, TRAIESTE-O CA O SA-TI PARA RAU, distreaza-te. OK. tu le faci pe plac parintiloor fiind cel mai bun, dar in schimb ei cu ce te rasplatesc?(o excursie, discoteca...asta ar fi normal). Fi barbat curjos

| Bogdan_5221 a răspuns:

Du-te ma la psiholog.

Ala ar fi cel mai bun sfat care ti lar putea da cineva straight face

| zr11 a răspuns:

Doamne, nu imi vine sa cred cat de mult ma regasesc in ceea ce scrii tu ma numesc claudiu, sunt nascut tot in 93 si restul, tot ce ai scris tu acolo ma regasesc dar cu exceptia a 2 lucruri importante:nu am treaba cu scoala, nu in sensul ca sunt prost sau corigent pur si simplu nu invat mai deloc dar totusi reusesc sa iau note de 7-8 fara probleme si am niste parinti minunati care ma intleg. Uite iti dau un sfat eu momentan incerc sa ma schimb la fel ca tine sa nu mai fiu timid, sa am mai mult curaj sa nu mai incerc sa le fac pe plac altora fara ca eu sa nu am nimic de spus.Mereu in viata trebuie sa gasesti ceva pentru care sa lupti sa vrei sa te schimbi, fie o fata fie un anumit eveniment pentru mine sunt ambele.de exemplu abia astept sa iau permisul la anul si asa o sa ies si eu din casa nu o sa mai stau inchis la calculator(asta consider ca e cea mai mare problema a mea si de la asta vin toate celelalte am ajuns sa cred ca mi-a afectat psihicul), chestii de genu asta.Eu vreau sa iti mai zic ca te apreciez foarte mult ca pe langa probleme enumerate faza cu olimpiadele si cu parintii tai, eu personal nu as fi rezistat, sfatul meu e sa pui piciorul in prag, sa staid e vorba sa le spui si daca inteleg bine daca nu, nu au dreptul asupra vietii tale avand in vedere ca ai si tu o varsta.