Poate pare ciudat ce urmeaza sa zic dar cum reusesc unii oameni sa aiba o viata perfecta? Pe bune.Adica eu de abia daca reusesc sa imi fac vreo 2-3 prieteni dintre care cu unu vorbesc mai mult si cu restul asa cand ne vedem, si alti au cu sutele .Nu vreau sa zic ca sunt invidios, nu despre asta e vorba, dar sunt tare curios care este "secretul". De multe ori daca vreau poate sa ies in oras, sau nu stiu sa ma joc de exemplu baschet nu am cu cine, si singur nu pot sa joc din pacate . Si chestia asta nu e de acum recent, e de mai mult timp, adica de cand ma stiu eram singuratic, si acum am incercat sa fiu mai deschis dar degeaba Stau si ma intreb de multe ori ce au alti si eu nu am?
O seara faina!

O viata perfecta nu inseamna sa ai doi prieteni in plus.
O viata aproape perfecta e una in care ai casa, ai ce manca, ai din ca trai maine si chiar in plus, mergi in vacante etc.
Stai linistit ai timp sa iti favi prieteni, si daca nu iti anung 1, 2 crede-ma.O sa iti dai seama cand mai cresti.

In general persoanele mai extrovertite se imprietenesc mai repede, deoarece le este mult mai usor sa initieze, respectiv sa poarte o conversatie.
Probabil aici e problema la tine, esti, sau cel putin ai fost introvertit si de aici problema ta.

Nimeni nu are o viață perfectă; toți avem probleme, iar a avea prieteni puțini nu constituie una, cel puțin din punctul meu de vedere.

Tu crezi ca aia care au cu sutele sunt atat de fericiti? Mai bine ai cativa prieteni cu care te intelegi mai bine si in care ai incredere decat 100 care te barfesc pe la spate.

Vrei să știi care este "secretul" acelora care au o viață perfectă și sute de "prieteni"? Secretul e că aparențele sunt diferite de realitate. Secretul e că oamenii ăștia care au sute de prieteni nu au, de fapt, nici măcar unul. Nici măcar un prieten adevărat. "Secretul" este că nimeni nu are o viață așa de perfectă pare din exterior. Cei care ți se pare ție că au o viață perfectă sunt cei care încearcă din greu să-i facă pe restul oamenilor să creadă că ei au o viață perfectă. Le pasă atât de mult de aparența lor în ochii celorlalți încât ar face orice pentru ca viața lor să pară perfectă. Încearcă din greu să nu lase să se vadă vreodată adevărul întunecat și arată lumii numai fața roz a vieții lor, cea care e adesea înfrumuseţată prin falsitate și minciuni. Îi vezi cum sunt foarte interesați de aspectul lor fizic, sunt tot timpul în pas cu moda, par să aibă sute de prieteni, căci îi vezi vorbind și ieșind cu sute de persoane, salutand zeci de cunoscuți pe lângă care trec pe stradă. Dar câți dintre acești "prieteni" ar face vreun sacrificiu pentru ei? Câți ar risca pentru ei? Câți sunt cei care nu i-au vorbit de rău pe la spate sau nu au gândit rău despre ei? Câți ar rămâne lângă ei când situația nu mai e favorabilă pentru dânșii? Îți spun eu: niciunul. Nici măcar unul. Fiindcă oamenii care pare că au sute de prieteni de la distanță sunt oameni versatili, iar prieteniile lor sunt doar niște legături de suprafață, fără niciun fel de rădăcină. Nu pot să explic de ce. Dar poate că această lipsă de profunzime interioară, această versatilitate, această preocupare pentru aparență și reputație care le acaparează existența este chiar cea care îi împiedică să formeze relații reale cu oamenii.
Oamenii aceștia, cu o viață aparent perfectă, sunt oameni goi pe interior. Din lipsa unei comori interioare pe care să-și bazeze încrederea în sine, ei caută afirmare de la ceilalți. De aceea caută să își etaleze această "viață perfectă" care este bazată pe multe minciuni și pe multă falsitate. Majoritatea sunt conștienți că viața lor nu e perfectă, ba chiar departe de atât. De ce? Fiindcă din vina acestor lipsuri din viața și inima lor caută ei să-și câștige satisfacția și încrederea prin afirmare de la restul lumii. Caută cu disperare să fie populari și se împrietenesc cu cât mai mulți oameni tocmai din cauză că se simt atât de singuri și neiubiţi, tocmai din cauza acestui gol din inima lor pe care încearcă să și-l umple.
Mai trist e că unii dintre ei cred cu adevărat că toți cei cu care s-a împrietenit le sunt și prieteni. Mulți chiar cred că toți cunoscuții le sunt prieteni și își pun întreaga incredere în aceștia, până când li se dovedește contrariul. Când încrederea le este trădată, ei caută și mai mult să-și umple golul lăsat de cel care i-a trădat încrederea, iar acest gol vor încerca să-l umple tot pe aceleași căi, tot prin crearea unei reputații de invidiat, a unei vieți aparent perfecte.

Și eu am fost ca și tine. Și eu voiam să fiu ca ei, cei cu sute de prieteni care păreau să aibă o "viață perfectă". Până când am văzut fața ascunsă a vieții lor, până când am aflat realitatea din spatele aparențelor. Iar realitatea este una tristă.
Decât să te întrebi ce au ei și tu nu ai, mai bine întreabă-te "Ce am eu și ei nu au?"

Dar să nu îi judeci, să îți fie milă de ei, fiindcă nu știi ce au suferit de au ajuns așa cum sunt. Fiecare dintre noi încearcăm să țină piept proprii lor vieți în feluri diferite fiindcă fiecare abem lipsuri diferite si fiecare trecem prin greutăți diferite pe parcursul vieții.

Cei care sunt cu adevărat fericiți cu viața lor nu au nevoie de afirmare din partea lumii. Doar cei nefericiți și neîmpliniţi o caută.

Și asta sper eu ca tu să înțelegi. Că nu trebuie să îți dorești să ai o viață "perfectă", ci o viață împlinită. O viață perfectă este aceea cu care tu ești împăcat. Nu îți trebuie sute de prieteni cu care să poți ieși ca să fii fericit. Îți trebuie numai să fii împăcat și mulțumit cu prietenii pe care îi ai și cu tine însuți. Căci noi înșine suntem singurii noștri camarazi pe viață. Ca să fim fericiți, trebuie să fim împăcați cu noi înșine, trebuie să fim fericiți și în singurătate, numai cu propria noastră persoană, fiindcă restul oamenilor pot pleca și în final doar cu propria noastră conștiință rămânem. Pentru ca alții să te iubească trebuie mai întâi să te iubești tu pe tine. Numai așa vei putea rămâne în picioare când restul oamenilor pleacă. Ca să fii fericit cu viața ta trebuie să înveți să te bucuri de ea și de unul singur, nu doar atunci când ai un alt om lângă tine. Când o să reușești să faci asta o să vină și partenerii de baschet, și prietenii. O să vezi.

Sper să nu fie prea mult deodată ce ti-am scris eu aici, aceasta este opinia mea proprie pe care mi-am format-o pe parcursul timpului trăind și trecând prin diverse experiențe. Eu sper totuși că te va ajuta și nu te va încurca. Acum câțiva ani și eu vedeam lumea cam cum o vezi tu acum, experiențele prin care am trecut m-au făcut să-mi schimb perspectiva.

Nici eu nu eram în trecut mulțumită cu viața mea, dar de când m-am apropiat de Dumnezeu, am devenit fericită și recunoscătoare pentru viața pe care o am și pentru toate darurile de la El. Și pentru cele plăcute pentru care uneori uităm să fim recunoscători (chiar și simplul fapt că suntem sănătoși și că avem unde dormi și ce mânca e mai mult decât ce au altii), dar și cele mai puțin plăcute, fiindcă atunci când mă uit în trecut, îmi dau seama că greutățile prin care am trecut m-au făcut un om mai bun și mai puternic.
De când m-am apropiat de credință, multe lucruri bune au început să mi se întâmple, lucruri pe care mi le-am dorit de mult timp. Dar mă bucur că le-am primit acum, fiindcă acum îmi dau seama că mai demult nu aș fi fost pregătită pentru ele. Viața este un traseu și nu e bine să sari peste etape din ea fiindcă doar trecând prin etapa de acum vei fi pregătit pentru etapa care urmează. Oportunitățile bune apar atunci când ești pregătit, tu trebuie doar să le primești și ai să vezi cum se va schimba în bine viața ta. În același timp însă, nu toate oportunitățile sunt bune, unele sunt ispite. Dar dacă ai credință și stai să le judeci, îți vei da seama care încearcă să te ispitească și care sunt spre binele tău, care te vor îmbogăți ca om și te vor face mai împlinit.

Scuze dacă am greșeli, am scris de pe telefon. Și sper să nu te sperie acest răspuns foarte lung, îmi place să scriu și să-mi împărtășesc opiniile cu lumea și intrebarea ta exact asta m-a determinat să fac. Multă baftă în viață! Sper că am ajutat pe cineva, dacă nu, măcar am încercat.