Salut TpU! In majoritatea timpului stau singur deoarece mama e plecata in strainatate si nu am prea multi prieteni.Ma duc la sala vin acasa mananc, mai fac curat daca e sa mai fac ceva prin casa imi gatesc singur si incerc sa ma imbunatatesc pe zi ce trece. La scoala am inceput sa primesc note mai bune ca si anul trecut si totul merge bine pana cand acum 2-3 luni un coleg de clasa a aflat ca merg la sala de ceva timp si a zis ca vrea sa mearga si el cu mine. Am zis ok si am incercat sa il invat cat de bine am putut eu si despre alimentatie si despre antrenament a facut ceva progrese si mergeam cu el cam vreo 5x/saptamana sau 6x/saptamana in fiecare dimineata si ma duceam sa imi fac cumparaturile tot cu el pe la lidl sau profi si era cam cel mai bun "prieten" al meu pana cand dintr-o data a bagat scuza ca are meditatii la mate... i-am scris daca vine si el a spus ca are meditatii sau ca e obosit pana cand vad ca se posteaza pe internet la terase cu alti baieti la suc, la cafea si la tigara. Din nefericire am crezut ca e cel mai bun prieten al meu si ca pot sa am incredere in el, dar vad ca umbla cu alti baieti si are un ego foarte mare. Mi-am implicat timp sa il ajut, sa ii arat, sa il invat si acum parca se preface ca nici nu exist.Am crezut ca am si eu un "prieten" cu care sa discut despre toate chestiile ce ma apasa si uite ca s-a dovedit opusul. Ce credeti ca l-ar fi tras asa in jos deodata?
Mai pot sa am incredere in el sau imi vad de drumul meu?

Stai, nu înțeleg de ce nu a zis că a ieșit cu alții, dar problema ta pare să nu fie doar că a mințit, ci și că a ieșit cu alții. Vrei să iasă doar cu tine?
Cât despre dacă te ignoră sau nu, întreabă-l și vezi ce-ți răspunde.
Câți ani ai apropo?

O sa abordez problema pe puncte.
1. E greu sa nu ai un prieten apropiat caruia sa-i poti spune bucuriile si supararile tale. Dar decat un prieten de forma, dar si mai rau, care este pe alta lungime de unda fata de tine, din toate punctele de vedere, mai bine lipsa.
2. Iti spun de la inceput: sunteti incompatibili. In viata nici in munca nu poti face echipa cu cineva cu care nu esti compatibil.
3. El are dorintele lui, tu pe ale tale, care nu se suprapun.
4. Sa nu-ti para rau ca l-ai ajutat, iar el te-a parasit. A ajuta un om nu trebuie sa insemne ca astepti recompensa.
5. In viata mai sunt si "lozuri" necastigatoare.
6. Nu trebuie sa cauti sa-l atragi spre tine. Puteti fi prieteni, dar mai de departe.
7. Nu trebuie sa-l tratezi cu ostilitate, dar increderea in el trebuie sa fie rezervata.

Legenda spune că "să nu mai bați la uși care ți-au fost închise". Dacă el a ales asta, a fost alegerea lui. Sincer, știu cum este. Cunosc senzația. Învață sa nu mai crezi în oameni indiferent de ce ar spune ei. Și înainte de toate învață să îți pese mai întâi de persoana ta, nu a altora. Tu ai fost lângă el, l-ai învățat, l-ai ajutat. El ce a făcut pentru tine în afara de a-ți întoarce spatele? Și nu putem obliga pe cineva să fie așa cum vrem noi. În cazul tău nu ți-a întrecut așteptările, iar acum ești supărat. Dar totul e pe moment, vei depăși momentul și vei uita. Sau măcar parțial. Depinde cât de prieteni ați fost momentele trăite împreună.

Eu am avut un *prieten" cu care m-am înțeles bine. Eram ca frații, mergeam peste tot împreună. Era mai mic decât mine, mai infantil săracul. Am zis să îl ajut, să îi ofer un sfat prietenesc pentru viață deoarece maica-sa îl ignora. Fratele mai mare la fel. Totul până ne-am certat ca proștii, de mai bine de un an nu ne-am mai vorbit. Interesant că a trecut atâta timp, însă eu nu îl pot uita. Sunt momente când îmi amintesc lucruri pe care le-am făcut împreună și puii mei. Cred ca am pus prea mult suflet și de aceea. Însă nici în preajma sa nu îmi era bine. Până și numărul lui de telefon, pe care l-am șters din agenda telefonului, a rămas întipărit în minte.
Poate l-am iubit ca pe un frate și de aceea. O prostie când faci asta cu persoane care nu merita.