Sentimentul de vinovăție mă urmărește.

Nu înțeleg de ce am câteodată sentiment așa de mare de vinovăție, de exemplu atunci când îmi cumpără cineva sau îmi dă cineva un cadou de exemplu o pereche de căști, iar eu pur și simplu l- am pierdut nu mai știu unde sunt, atunci mă simt foarte prost deoarece acea persoană a cumpărat din banii lui sau ei acel cadou pentru mine și eu nu am fost în stare să am grijă de el să îl prețuiesc.

Mă simt prost din mai multe motive care nu sunt neapărat foarte importante, pentru cele mai mici lucruri de obicei, și întotdeauna mi se întâmplă asta.

Eu de obicei sunt o persoană mai sensibilă mai emotivă și îmi pasa foarte mult de persoanele din jurul meu, mai ales membrii familiei, deoarece îi iubesc mult întradevăr.

Stiu că o să spuneți acum că mai bine ar fi să încerc să să scap de sentimentul acela de vinovăție și de sensibilitatea mea însă, pur și simplu nu pot, așa sunt eu și duh.

Stiu ca știu că sentimentele aceste pe care îl le am eu, sensibilitatea și emotivitatea nu sunt neapărat un dezavantaj însă, atunci când ești supus unei presiuni, îți vine să plângi pur și simplu îți vine să renunți și nu pot să treci peste asta, îți pasă prea mult de ce spun persoanele despre tine.



Mulțumesc că ați citit tot și că m-ati ascultat, zi bună!

Stiu, asa sunt si eu. Probabil vine din faptul ca ai tai nu ti-au dat absolut tot ce le-ai cerut cand ai fost mic si atunci nu ai sentimentul ala `ca totul ti se cuvine`. Dar nu e ceva rau, din contra, e apreciata o atitudine de genul daca e sincera. Si eu ma simt prost in general cand primesc cadouri cand stiu ca sunt luate cumva `din obligatie` (sarbatori si din astea).

Te inteleg perfect, esti o persoana hipersensibila si din pacate nu exista nici un tratament, degeaba isi reprimi sentimentele, emotiile ca nu functioneaza, elimina conexiunile emotionale, sentimentale, numai te implica asa mult, fi mai indiferenta

Da, asta s-ar putea numii si defect in ochii unora care n-au sentimente, traiesc doar pentru ei dar eu iti spun ca e o calitate mare si rara de care sa fi mandra ca esti asa! Mult respect pentru cele ca tine! Sa fi iubita!

E bine ca esti sensibilă la ceea ce se întâmplă în jurul tau. Într-o lume egoistă e bina ca exista persoane altruiste ca tine. Continuă să învingi răul prin bine si rămâi buna.

"Nu sunt neaparat un dezavantaj".De obieci asta spun tot persoanele mai sensibile.Cand emotivitatea ajunge sa te afecteze, cand te consumi psihic din cauza ei, cand sentimentele celorlalti si parerile lor iti guverneaza viata e clar ca a devenit un dezavantaj.N-a zis nimeni ca trebuie sa devi indiferenta fata de toti si de toate, ca trebuie sa nu mai ai sentimente.Trebuie doar sa stii cand merita sa te implici cu adevarat si cand e mai bine sa te detasezi. Poti fi si sensibila, daca vrei, dar incearca sa folosesti mai mult ratiunea decat sentimentele.

Nu esti singura/singurul. Si eu sunt asa, ce-i drept in ultima perioada m-am schimbat putin datorita celor din jur. Lumea este atat de rea uneori incat te face si pe tine sa mai renunti la sensibilitatea aia. Si da, nu este un dezavantaj. O zi frumoasa si Craciun Fericit!