Vad ca în ziua de azi este apreciata "smecheria" și bunătatea nu. De multe ori am fost prea buna si degeaba. Oare ar trebui sa devin foarte tupeistă?

Cum vezi asta? Cum măsori aprecierea?
De multe ori am fost prea buna si degeaba. Adică? Când spui degeaba, înseamnă că ai practicat bunătatea nu din fire, ci din interes. Dar tupeismul ce legătură are cu restul? Cum ai deveni, prin ce mijloace, în ce context? Înoți în abstracții.

"Oare ar trebui sa devin foarte tupeistă?"

Nu. Dacă devii tupeistă înseamnă că nu ai fost niciodată cu adevărat bună. În situații ideale toți suntem buni într-o măsură sau alta. Cel bun cu adevărat este bun no matter what.

Din întrebarea asta si altele pe care le pui arata ca nu ai avut un tată grijuliu în viața ta

Sfat: rămâi bună dar fii mai atentă cu cine.

Ar trebui doar sa nu le permiti oamenilor sa te ia de proasta si sa nu ai incredere in nimeni.

Nu. Daca vrei sa fii foarte tupeista înseamnă că nu ai fost niciodată bună. Nu asta este modul de rezolvare al problemelor. Poți încerca să gândești niste replici bune, nu jignitoare, și să nu te iei in conflicte

Nu știu ce sa zic, dar și eu sunt o persoana cu suflet bun, și am unele momente în care refuz sa apelez la,, tupeu" lăsând de la mine unele lucruri.
După mine, nu și are rostul sa devii o persoana,, cu tupeu"; nu își are rostul.

Pai tu acum ai afla asta? Pfff nu ai habar încă câte și câte se învârte pe lumea asta falsă și mincinosă și plină de drogați boschetari cu*ve și tărfe...

Poti sa fi mai "indrazneata" dar nu tupeista.

E in zadar. Noi fetele tot inferioare o sa fim considerate de "smecherii" astia. Cel mai bine e sa stai in banca ta, cred.