Ajutati-ma, am nevoie.Cum as putea sa comunic mai usor cu cei din jur? Imi e foarte greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt, ceea ce gandesc. Daca sunt intr-un grup de oameni pe care ii cunosc de putin...? (mai mult)

Question

Ajutati-ma,am nevoie.Cum as putea sa comunic mai usor cu cei din jur? Imi e foarte greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt, ceea ce gandesc. Daca sunt intr-un grup de oameni pe care ii cunosc de putin timp nu pot vorbi,nu ma pot exprima, imi e rusine. Am 20 de ani..nu stiu de unde aceasta rusine si jena. Si sa glumesc imi e rusine. Daca sunt cu prietenul meu,imi e rusine de el sa vorbesc. Cand sunt cu cineva pe care il cunosc bine, cu prietenul meu, cu vreo fata, imi este foarte usor sa vorbesc. Dar altfel..simt ca nu am ce vorbi,nu am subiecte,nu imi gasesc cuvintele. La facultate,daca stiu ceva,sa raspund,imi este foarte greu sa deschid gura.Mi-e greu sa ma implic in unele activitati din cauza asta. Eu pot fi sociabila,in scris imi iese foarte bine dar live ma pierd. Sunt atat de trista. Simt ca nu am prieteni,simt ca nu sunt eu,ca nu ma pot manifesta, ca nu stiu sa ma distrez. Nu stiu cum sa imi revin. Nu stiu de ce m-am format asa. Vreau sa fiu altfel pentru ca asa cum sunt acum nu imi e bine. Cum sa transform gandurile in vorbe? De multe ori am idei bune si cand sunt cu grup de oameni..la vreo intrebare aud raspunsul la care ma gandeam si eu. Numai ca nu pot fi dezinvolta,sa ma exprim cum trebuie. Nici limbajul nu il simt ok. Eram la prietenul meu acasa si vorbeam cu tatal lui. M-am pierdut foarte rau, nu imi gaseam cuvintele.Si uneori rad asa fara motiv.Am impresia ca il plictisesc si pe prietenul meu(cu toate ca cu el sunt foarte comunicativa).La facultate nu am nicio prietena, nu stiu ce are atitudinea mea de indepartez lumea. Nu sunt o fata care sa fiu rautacioasa sau sa nu raspund numai ca nu continui discutia.Mi se pare ca vorbesc numai prostii.Ca scot perle. Uneori ma vad naiva. Ce sa fac,sa citesc mai mult pentru a imi forma un vocabular? La prietenul meu este un magazin unde se strang mai multi, fete, baieti. Iar eu de fiecare data cand trec nu salut pentru ca nu ii cunosc. Doar prietenul meu se saluta cu ei si eu ii salut cand ma saluta. In rest nimic..Procedez corect? Nu vreau sa par acra. Va rog ajutati-ma cu sfaturi,vreau sa comunic mai lejer, fara inhibitii,fara frustrari,vreau sa fiu eu. Cand ma gandesc la toata treaba asta intru in depresie,chiar imi dau lacrimile. Nu am ambitie. Uneori chiar imi face placere sa tac, sa fiu singura dar totusi nu starea asta vreau sa o am. Ce sa fac? Nu ma judecati va rog..sunt foarte trista

Danut_Popa_1961 · Answer

Buna.Se pare ca,, problema,, ta e timiditatea, si nu e ceva grav.Ai incercat sa scrii ce simti, ce gandesti, ce visezi? Ai o exprimare perfecta ceea ce exteriorizeaza o cultura generala suficienta pentru a comunica lejer cu interlocutorii.Prieteniile se leaga prin,,maruntisuri,, un mic ajutor oferit cuiva la nevoie, un zambet de incurajare, solicitarea-oferirea unei carti, o confesare, cererea -acordarea unui sfat.De obicei oamenii mai,, inchisi,, sunt preocupati de ceva si nu gasesc puncte comune cu ceilalti. Faptul ca nu dai un raspuns inaintea altora inseamna ca nu ai suficienta incredere in tine.Concentreaza-te asupra unui comportament mai exploziv,da frau liber unui simtamant spontan,atrage putin atentia asupra faptului ca esti acolo,ca esti gata sa participi la ce se intampla in momentul respectiv.,, Vaneaza,, oportunitatile ce apar pentru a da primul raspuns, primul sfat, prima mana de ajutor.Probabil ai fost obisnuita, sau constransa, din copilarie sa-ti controlezi mereu atitudinea, si cred ca ai trait cam izolata. Poate retinerea ta sa fie interpretata ca egoism si ceilalti sa te lase deoparte, ori tu sa crezi asta.Primul pas:fa-ti intrarea in,,grup,, cu dezinvoltura, saluta-i prima, pune prima intrebare, da primul raspuns.Chiar daca o sa creezi uimire la inceput,o sa te obisnuiesti. Discuta cu prietenul tau dorinta de a schimba ceva din comportamentul tau. Farmecul varstei tale sta in spontaneitate, emanarea unei energii antrenante, integrarea mai,, zgomotoasa,, in grupul de colegi.Altfel risti sa devii plictisitoare.Bafta,curaj,fruntea sus!

antonia0909 · Answer

Da, nu am incredere in mine, nu ma pot exterioriza. Cu sora mea sau cu 2-3 prietene apropiate, pot fi eu. Asta nu inseamna ca in rest ma prefac. Nu ma pot manifesta. Mai ales daca sunt intr un grup de prieteni si tac o perioada de timp,ma inchid in mine si nu am idei ce sa vorbesc. Cred ca ma gandesc prea mult la treaba asta, ca nu am prieteni,idei si de aceea. La facultate pot vorbi cu colegele insa eu vreau sa am prietene,prieteni cu care sa vorbesc mereu,nu doar la facultate. Vreau sa incep sa leg prietenii cu oameni de la care am ce invata. Cred ca nu le plac eu oamenilor,felul meu de a fi. Dar nu stiu cum sa fac sa fiu altfel, mai comunicativa. Ma gandeam ca nu am atata cultura pentru as exprima tot ce simt. In fata adultilor, cum am mai zis, a tatalui prieteneului meu, m-am pierdut foarte tare. Am avut un blocaj. Nu sunt libera in exprimare. Vad copii din ziua de azi, ca ii duce foarte mult mintea, vorbesc tot felul de lucruri, glume. Ma demoralizeaza pentru ca vreau si eu sa fiu comunicativa. Uneori ma deznadajduiesc atat de mult si incep sa plang. Vreau si eu sa am un cerc de prietene cu care sa ies. Sunt oameni care sunt placuti la prima vedere si dupa doua trei cuvinte. Inseamna ca asa e felul meu, de a nu placea? Nu stiu ce sa mai zic. Am avut o perioada in care da, am trait mai mult in casa, gen,, izolata". S-a intamplat o problema in familia mea si mama nu ne mai lasa afara..eram micute. SI eu si sora mea ne obisnuisem sa stam numai in casa si sa vorbim doar noi, cam patru ani la rand. Dar dupa am inceput sa ies. Nu stiu cum sa ma,, vindec". Uneori imi e rusine sa salut de exemplu, prietenii prietenului meu, mai bine zic ca ma abtin. Chiar daca as incerca sa fiu altfel imi e teama sa nu ma fi obisnuit asa si sa ma intorc la vechile obiceiuri. Uneori ma gandesc, ce subiecte sa deschid cu prietenul meu pentru ca nu vreau sa il plictisesc. Nu vreau sa vorbesc cu el numai copilarii, numai prostii, vreau sa fiu altfel. Inca nu am gasit solutia. Multumesc pentru sfaturi.

Danut_Popa_1961 · Answer

Spui singura ca sunt oameni care se fac placuti la prima vedere, dupa numai doua-trei cuvinte.Tocmai asta ti-am spus sa faci, sa rostesti si tu acele cuvinte.Cu seninatate, cu dezinvoltura.Sunt sigur ca ai un vocabular bine dezvoltat, foloseste-l! Florile tinute in umbra se ofilesc si nu le alege nimeni.Priveste-te in oglinda, spune-ti ca esti tanara, frumoasa si ca vei saluta prima persoana care-ti iese inainte, iar daca o cunosti o vei intreba ceva.Nu conteaza ce.Sant multi oameni talentati, care au ce spune, dar nu reusesc sa iasa din carapace si astfel raman in anonimat.Nici nu-si dau seama.Tu ai inteles, suferi, te zbati sa iesi la lumina.Toti vrem sa fim singuri uneori, dar avem nevoie de comunicare.Cea mai teribila tortura pentru un om e sa-l izolezi, sa-l impiedici sa auda vreo voce sau sa comunice.Incepe prin a saluta persoane din jurul tau, cu care nu ai vorbit niciodata.Suna o colega, spune-i ca ai nevoie de o parere, de un ajutor, de o carte.Alege o fata care are deja cateva prietene, roag-o sa te insoteasca la un suc, la o cafea.Trebuie sa prinzi curaj, chiar daca ar fi sa exersezi in fata oglinzi.Chiar si cu prietenul tau deschide subiecte noi, lucrati la ceva impreuna.Ar trebui sa te ajute, sper sa nu fie multumit cu aceasta stare a ta numai din egoism.Bafta si curaj!