Nu îmi este o frică propriuzisă, doar o îngrijorar, că viaș este scurtă dar asta o face prețioasă, și te detremină sa alegi cu grijă ca să te ocupi de lucruri cu adevărat importatante.
După acel stadiu, nu mai ajungi, pentru că nu mai exiști.
Eul moare, spititul nu există, mai rămâne un corp pe care îl mânâncă viermii.
Deloc frica, e ceva inevitabil iar frica nu va schimba absolut nimic.
Eu cred ca ajungi in Rai/Iad. Adica doar sufletul, corpul bineinteles ramanand aici.
Nu mi-e frica, o astept ca ploaia in desertul Sahara
O etapa normala a vieti
Irene900 întreabă:
DavidAnonimul1 întreabă: