Imi place sa ma joc cu jucariile precum copiii, si consider ca e un lucru normal.Copiii sunt fiinte demne de urmat,copiii nu se gandesc la moarte ca adultii,adultii sunt niste lasi si nu se multumesc cu ce au,le e frica de boli si de moarte, asa si-au creat ei seriozitatea, ei merg pe principiul:Viata e grea deci trebuie sa fim seriosi, seriozitatea e gandirea lasului si a omului nemultumit in fata mortii cred eu.Omul devine serios de frica mortii,ma credeti? Seriozitatea e scrisa pe constiinta mortii cred eu. Faptul ca devnim seriosi arata faptul ca urmam oamenii muritori ca noi crezand ca asa e cel mai moral, credem ca seriozitatea ne va scapa de moarte, de boli, de lucruri rele.Sa zicem ca nu e chiar asa,dar ganditi-va,ce rost are sa ne facem atatea griji in privinta bolilor si a mortii cand ele oricum vin? Nu ne putem ferii de ele si fiind plini de viata si glumeti? De ce trebuie sa devi serios si matur odata cu inaintarea in varsta? Suferinta nici macar nu exista, e doar o nemultumire in fata mortii va spun eu, deci mai ales daca suntem sanatosi ce rost are sa fim seriosi si hotarati pe probleme? Ce, nu ne putem rezolva problemele plini de viata?

Daca aduc un adult care o sa zica ca nu ii este frica de moarte/boli, ce-ai sa zici?

Sunt sigur ca n-ai mai fi asa de filosof daca nu ai sta cu parintii si ar trebui sa te descurci singur.

Frica de moarte nu este egala cu seriozitatea. Frica de moarte te face sa vrei sa fii mai precaut si atent la ce se intampla in jurul tau. Mi se pare ca frica de moarte este un sentiment comun si ca orice om ar trebui sa isi valoreze viata si sa inteleaga ca odata ce esti mort esti sters definitiv fara sa te mai poti intoarce. Poti sa fii copilaros si imatur sau cum vrei tu, dar in acelasi timp sa fii si precaut si atent si sa te gandesti la consencinte. Tot asa, poti sa fii serios si sa nu-ti pese daca te calca trenul. Ar trebui sa ne fie frica de moarte, pentru ca nu toti suntem asa de norocosi ca aia care se filmeaza de pe marginea zgarie-norilor, dar asta nu ne impiedica sa fim plini de viata.

Știi,când un om râde când are o problema ar putea fi privit ca neserios! Unii oameni își pierd voioșia din ei deoarece consideră că așa se maturizează mai repede, la alții pentru că dispare din ei copilăria, veselia!
La alții prea sunt prea multe griji și cred că a fi adult înseamnă a fi serios, să ai multe griji și să lași la o parte copilăriile.
Când ajungi pe la 40-50 de ani deja începe să te preocupe moartea pentru că simți că ești la capăt de drum și ți-ai încheiat "misiunea"!
Copiii nu se gândesc la asta pentru că pe ei îi preocupă joaca, și nu cunosc și de cele mai multe ori e bine să nu știi!
Eu am 15 ani dar nu pot să înțeleg ce e moartea și nici nu cred în ea!
Eu, comportamentul copilăros mi-l manifest față de cei dragi, nici față de colegi, nici față de profesori, doar părinți și prieteni! Am modul meu de a-mi manifesta asta și uneori mai sunt și serioasă pentru că viața nu trebuie privită mereu ca pe un joc, ci și ca pe ceva real!(este doar părerea mea)