Voi aveți prieteni cu care ieșiți în oraș sau mergeti la ei, vin la voi? Ce faceți toată ziua? Ce faceți când va plictisiți?
Ce tabieturi aveți?

Nu am prieteni, nu ies cu prieteni imaginari nu sunt scrinofrenic, ce fac toata ziua? Imi reposrez anunțurile pe internet și aștept să mă sune clienti online sau offline sa le ofer ajutor, mai trag un ochi pe aici, în timpul liber învăț, citesc, vad documentare, filme, rar merg in oras fara sa am ceva de făcut

De as avea timp sa ma plictisesc...

Da, insa erau ma dese intalnirile de genul la o fifa, un film, un gratar, un fotbal pe sintetic, un tenis de picior, petreceri, asta cand eram si noi 'tineri', nu ne nimerim mereu pentru ca na, fiecare e pe drumul lui dar cand ne strangem o facem lata ca in vremurile bune.

Nu mai am prieteni de ani de zile.Cu ultima prietena ieșeam în oraș,la o plimbare,o mai chemam la mine la o cafea o tigara dar acum nu mai simt nevoia sa fac lucuri de genul ca am destul pe cap.

Momentan nu mai muncesc dar îmi ajung treburile de acasă pana peste cap sincer.Fac zilnic curat și mâncare, petrecem timpul cu partenerul meu plus am planuri în desfășurare ce ma stresează și imi ocupa tot timpul.

Dacă te plictisești cred ca poți sa îți găsești o pasiune cum ar fi gătitul, sala, alergatul, sa înveți lucuri noi...

Nu știu ce-i aia plictiseală nu m-aș plictisi nici dacă n-aș avea prieteni că am multe proiecte personale și o grămadă de cărți de citit.

Cand ma plictisesc ies la plimbare, eventual cumparaturi, citesc, dansez sau intru pe TPU.

Eu nu prea am la mine în oraș prieteni.
Aveam, dar cum au venit s-au și dus. Așa că la ce rost și cu prietenii ăștia?
Iar singura persoană pe care o mai am ca și prietenă să zic la mine în oraș, nu prea ies nici cu ea. Ba funny e că mai mult mă înțeleg cu oamenii din alte orașe, doar prin telefon (vorbesc cu orele, când ne auzim/sunăm) decât cu prietena mea vie, cu care ies doar ocazional și uneori am impresia că ea e precum ziua și eu precum noaptea. Așa că la ce folos să ies? Plus că atunci când ai prieteni și ieși cu ei, depinzi de ei și de programul, care sincer, mai niciodată nu-l faci tu, oricum.
Eu zic că cel mai fain îi să fii alone sau evident cu oameni cu care rezonezi să vorbești cu orele/zilele/lunile/anii dar e greu să găsești oameni pe calibrul și gândirea ta.
Deci tot singurătatea rămâne soluția. Și plimbările prin natură, tu alone, cu muzica ta, e divin. Mă rog, e nașpa oarecum, dacă suferi de anxietate socială, dar și acesta a fost un motiv în plus pentru care nu am mai vrut prieteni, pentru că dacă aș alege prieteni doar ca să îi țin eu ca un colac de salvare (că am axietate socială) și ei îmi oferă sprijin pe drum, atunci nu-i vreau. Nu mulțumesc! Nu vreau să fiu atât de ipocrită. Mai ales dacă ei chiar sunt și opuși de mine. La ce folos?
Însă sunt convinsă că și chiar ș-așa la prieteni și la idealul că într-o bună zi, am prietenii ăia demni, dar că și eu o să fiu o persoană demnă pentru ei, la asta nu renunț niciodată, chiar și de ar fi să mor alone și așa ceva să nu apară niciodată. Uneori e bine să nu-ți pierzi visele, niciodată.

Ca să revin la întrebare, că simt că am deviat mult, nu știu ce să spun că am ca și alte tabieturi.
Poate să dorm? A lot?
Chiar dorm super mult.
Mănânc la fel de mult (deși acum nu prea mai pot cum mâncam o dată, adică mult mai mult).
Să mă uit la documentare care mai de care mai creepy, ba chiar cred în ultima vreme, socializarea mea e pe Youtube, la modul "Haideți, mai aveți de gând să comiteți fărădelegi?", "Oare ce vă mai poate mintea, că eu abia aștept să vă aud povestea teribil de creepy pe net."
Mă uit la filme, cam tot pe tiparul documentarelor.
Mai nou de când lucru în învățământ, doresc să asimilez cât mai multe documentare și mă mai uit și la din astea cu informații mai concrete (gen istorie/geografie) dar recunosc că nu mă atrag cine știe ce, tot cele cu crime, demoni și chiar povești care pare că dau cu virgulă par cele mai fascinante povești/documentare, clar și cele cu genetica și cercetarea mi se par iar fascinante.
Se presupune că în timpul liber mai studiez iar engleza și chiar voiam să mă reapuc și de coreeană, dar nu am mai avut motivație prea mare de când lucrez.
Mai trebuie să te ocupi și de casă deși recunosc că nici curățenia prin casă nu o mai fac ca altă dată, de când lucru.
Merg mult pe la cumpărături, tot așa. Ba chiar cred că de când lucrez, cumpărăturile îmi plac cel mai mult și mă ajută și să mai evadez din casă, atunci când chiar vreau să evadez din casă. Deci pot spune că mersul la cumpărături a devenit noul meu tabiet. Adică îmi place efectiv să stau în fața raioanelor din hipermarket și să privesc și analizez produsele.
Mai îmi place să scriu poezii și deci să ascult și muzică în timpul procesului de scriere, care să mă sensibilizeze și în funcție de starea de moment să-mi inducă anumite emoții pe care le pot transpune în poezie.
Am încercat și cu romanele, dar decând tot scriu pe TPU și am mai și lucrat, nu am prea mai avut timp așa să evadez în lumile alea fantastice. Acum te așezi în pat, adormi și te trezești a doua zi că trebuie să mergi la work. Trist.
Ar mai fi șofatul, în ultimul timp mă prinsese și șofatul ăsta. Dar m-am cam plictisit și de el.
În prezent o încă minibucată din timp mi-o ocupă papagalii mei, cu care mă joc, vorbesc, îi chițăi, le dau de mâncare, le spăl casa.
Mai nou pierd vremea destul și pe TPU și chiar vorbesc uneori/destul de des și cu noii mei prieteni de pe TPU.
Deci sunt destule pe care le poți face în viața asta. Doar timp să ai. Și simt că în secolul 21, toți suferim de fapt de timp. Toți am vrea să avem mai mult timp. Dar din păcate timpul a devenit dușmanul nostru, ori noi vrem prea multe.

Aștept sa incep munca o dată iar stau si exist degeaba. Nu îmi place sa ies in oraș și sa am orice fel de contact cu oamenii.