Am o problema dificila pe care nu am cu cine s-o discut si sper ca ati putea sa ma ajutati.
De fapt... ceea ce sper este sa vad daca exista si alte puncte de vedere cel putin. M-ati ajuta foarte mult cu asta!

Cu cateva zile in urma am aflat ca la cineva de la serviciul sotiei mele ii place de ea. Stiu, la prima vedere pare ceva
tipic, dar nu este - va rog daca aveti putin timp sa cititi in continuare.

Sunt casatorit de aproximativ 8 ani de zile cu sotia mea: o femeie foarte isteata, frumoasa, descurcareata si mai ales
care ma iubeste si m-a iubit extrem de mult.
Ea priveste viata intr-un mod foarte optimist tot timpul, este plina de energie, plina de viata, stie sa discute cu oamenii
si sa isi faca prieteni si are
si o familie iubitoare care tot timpul prin ceea ce fac, incearca sa ne ajute, si sa ne arate ca tin la
sotia mea si implicit la mine foarte mult. Sunt niste parinti deosebiti, si mi-as fi dorit cu adevarat sa am si eu parinti la fel.

Ea mi-a zis de problema asta cu persoana de la serviciul ei pentru ca isi dorea sa scape de persoana aia si a trecut printr-o perioada
dificila in care nu mi-a zis, a tinut in ea si pana la urma a zis ca poate discutand impreuna vom gasi o rezolvare.

Eu pe de alta parte nu sunt multe din ceea ce este sotia mea. Sunt destul de retras(e ceva ce a iesit la suprafata, pana
acum existand mai mult latent in mine, dar s-a accentuat in ultimul timp de cand am avut un esec cu un proiect
la care am lucrat foarte mult), nu stiu sa-mi fac prieteni si in ultimul timp toti oamenii cu care am
intrat in contact si am sperat sa-mi fie prieteni, din cauza ca ma subestimez foarte mult, i-am alungat fara sa vreau.
In acelasi timp, am probleme si de sanatate care au aparut in ultima perioada.

Sotia mi-a zis ca ea isi doreste sa fie cu mine pana la sfarsitul vietii si ca nu conteaza ce probleme am,
o sa le rezolvam pas cu pas si o sa fie bine. Mi-a zis ca ea a facut un legamant la biserica si in fata parintilor, si l-ar supara pe
Dumnezeu daca ar face asa ceva.
Eu sincer mi-am cam pierdut de ceva vreme speranta ca o sa fie bine, sunt prea multe probleme pe care le vad ca o avalansa pe care nu stiu
cum sa mai fac ca sa o incetinesc macar. Nu mai simt ca o sa pot fi un om in care sa poata sa aibe o baza, ca o sa pot sa-i luminez
viata in vreun fel(si mai tot timpul dezamagesc si pe ceilalti si pe ea, chiar daca ea ma incurajeaza de fiecare data sa merg mai departe),
simt ca tot timpul depind de ea. In tot ce am realizat pana acum eu am fost munca "bruta", nu am reusit sa fiu o baza in familie si cand
au fost probleme cu serviciul m-am panicat, nu am gasit solutii de iesire si pana la urma sotia mea a fost destul de isteata sa gaseasca
calea corecta.

In final, simt ca nu e corect ce i se intampla fiind alaturi de mine, ea merita mult mai mult de la viata, si daca acum ca Dumnezeu
i-a dat in cale pe cineva care sper ca ar putea s-o pretuiasca la adevarata valoare si sa-i fie un adevarat sprijin in
tot ceea ce face, ma gandesc sa fac in asa fel incat sa fie cu acea persoana. Cu toate ca e cea mai grea alegere pe care am facut-o
vreo data si imi plang in pumni numai cand ma gandesc la asta pentru ca pentru mine viata nu va mai fi nimic fara ea.
Dar pe de alta parte alternativa este sa fie cu un om care nu are puterea sa ii fie alaturi in viata, care are probleme cu sanatatea si
sincer nu as suporta sa o chinui si sa aiba grija de mine in anii ce vor urma.

Sunt inca tanar si sincer nu stiu ce se va alege din viata mea, dar tot ce imi doresc este o viata mai buna pentru sotia mea.

Va rog frumos, din suflet, sunt intr-o situatie in care chiar nu am cu cine sa ma sfatuiesc despre asta. M-ati ajuta enorm daca mi-ati
putea da o parere sincera.

Va multumesc!

Omule, ai nevoie de ajutor medical!--- treci printr-un episod depresiv care trebuie diagnosticat si tratat de catre un medic psihiatru.Este evident ca sentimentele tale de autoinvinovatire, de inutilitate( simptome ale tulburarii depresive) isi au momentul declansator in acel esec cu proiectul.
Depresia este o "situatie" foarte frecventa( cam 1 din 4 persoane putand prezenta pe parcursul vietii o tulburare depresiva)--- chiar si mie mi s-a intamplat atunci cand mi-am pierdut fetita.Te asigur, din proprie experienta, ca depresia se vindeca fara urmari conditia fiind diagnosticarea si tratarea ei din timp.
Asadar, cauta un psihiatru care se bucura de buna reputatie si cere-i ajutorul!
S-auzim de bine!

Ce diferenţă de ani este între voi? Aneţi copii? În afar de asta, nu mai avea gânduri negre, dacă vroia sa se combine cu respectivul, o făcea de mult fără să simţi! Multă sănătate!

Viata te pune la multe incercari, daca o iubesti lupta alaturi de ea probleme vor fi mereu, putine femei gandesc ca sotia ta, nu sunt insurat, dar prin ceva asemanator am trecut si ea m-a lasat cand aveam mai mare nevoie de ea.Nu pune bani in fata sentimentelor, fii bucuros ca a avut puterea sa iti spuna ca altcineva incearca sa va strice casnicia, gandeste un pic mai pozitiv, si lupta alaturi de sotia ta, totusi sunt 8 ani. daca tea ales pe tine tea ales pentru ca te iubeste.
Poate in sinea ta iti spui ca nu te intereseaza bani ca iti e mai bine alaturi de ea si ca bani ai sa ii faci alaturi de ea.fii o fire mai deschisa vorbeste cu sotia ta, a dat gres cu proiectul ala vine altu, nu s-a sfarsit lumea acum."un picior in fund e un pas in fata"Mult noroc si multa sanatate.

Sotia ta, asa cum ai descris-o nu imi pare genul care sa se ofere la primul venit pe tava.Asa cum e ea centrul universului tau asa esti si tu pentru ea.Scoateti ideile astea din cap pentru ca nu iti fac nici un bine, ea sta cu tine pentru ca te iubeste si iti vrea binele nu din mila sau pentru parintii ei.Tu ar trebui sa te gandesti cum sa faci sa o ti cat mai mult timp langa tine sa te schimbi pentru ea, sa ii arati ca esti o persoana la fel ca la inceput si sa faci sa se reindragosteasca de tine.Probabil nu esti constient ca oricine ar dori asa o fiinta alaturi.Incearca sa lasi problemele de la serviciu acasa si sa scapi de complexul de inferioritate pe care il ai gandidu-te ca a stat langa tine din dragoste nu din cauza problemelor tale.Ai grija ce faci ca s-ar putea sa regreti intreaga viata si nu vei mai gasi asa o sotie ca nu o cumperi din vitrina

Toate aceste intrebari discuta-le cu ea..numai impreuna gasiti raspunsuri

Voi doi sunteți ortodocși?

E o surpriza placuta pentru mine sa vad ca exista pe lumea asta cineva care apreciaza calitatile partenerei de viata.Mai rar asa ceva!
La prima vedere, pare o problema simpla, unde sunt doi oameni care se iubesc reciproc, si totul ar trebui sa fie frumos si viata voastra sa fie roz, si asta pentru ca pare sa existe iubire neconditionata intre voi.Prin gestul pe care tu vrei sa-l faci, asa pare, dar nu este asa.Cred ca ar fi un gest egoist din partea ta.De ce? Pentru ca ii vei rapi fericirea pe care o are traind langa un barbat care o iubeste si pe care il iubeste.
Poate esti complexat, dar nu trebuie sa fi.Nu ai motiv.Viata in doi nu este o competitie.Trebuie doar sa va sprijiniti unul pe celalat, sa va completati reciproc.Nu te mai simti umbrit de ea.
Cred ca tu ai un anumit tipar,despre cum ar trebui sa fie un sot perfect.Dar nu realizezi ca tu chiar esti sotul perfect pentru ea.
Tu stii cati barbati au taria de caracter de a recunoaste calitatile sotiilor lor? Foarte putini.
Recunoscand calitatile sotiei tale, tu chiar esti un barbat puternic, crede-ma.
Nu cred ca iti va fi usor sa lupti in continuare, dar nu renunta.
Iti repet, nu-i lua fericirea de a trai langa tine.
Ai fost totul pentru ea, fi in continuare!

Tot ceea ce ai scris aici este normal. Poate suna aberant dar asa este, este normal! Se numeste "depresie" generic si are o multime de cauze si manifestari. Singura intrebare la care te invit sa raspunzi este : daca sotia ta, fiind persoana pe care ai descris-o, este atat de atasata de tine si te iubeste nu crezi ca vede in tine mult mai mult decat vezi tu? Stiu prin ce treci, la mine a fost declansata situatia de schimbarea a trei joburi intr-un interval de doi ani si m-a ajutat foarte mult discutia cu un psiholog, in cazul meu, fericit, sora mea.Cred ca daca ai apela la un cabinet de psihologie ai vedea si tu ca nu e nimic grav si nu este nimic pierdut, trebuie sa-ti recastigi increderea in tine! Tine cont de faptul ca sotia ta ar fi plecat daca nu ar fi stiut ca esti un om deosebit, ea sigur iti poate descrie un cu totul alt "tine" decat cel pe care-l percepi tu! Mergi la un psiholog, asta nu inseamna ca esti nebun, in nici un caz, si salveaza-ti casnicia si viata.Peste 6 luni vei privi in urma si vei zambi spunandu-ti "cat de mult am gresit!"

Cautati-va un duhovnic bun si spovediti-va cat mai des. Dumnezeu va fa scoate din mocirla! Mai multe aici: http://paginadefolos.blogspot.ro/......losim.html

Va multumesc din suflet pentru raspunsurile deosebite pe care mi le-ati dat. M-au ajutat foarte mult.

Am avut emotii sa citesc raspunsurile voastre initial ca nu mai aveam incredere deloc intr-o viata buna alaturi de sotia mea.

VA MULTUMESC!

Credeti ca daca sotia mea l-ar aborda direct pe colegul ei de serviciu ar fi ok?

Nu stie sigur daca acel coleg chiar ii place de ea, dar intuieste asta.

Cu toate astea, daca l-ar lua la discutie nu stie ce efecte ar putea avea asta. Ea vrea sa vina linistita la serviciu, sa nu fie tot timpul cu gandul la ce gandeste/vrea colegul ei. Si nu poate afla asta decat daca il intreaba. Dar oare este ok sa faca asta?

Ea lucreaza intr-un open-space, si asta ar fi o alta problema pentru ca toti colegii ei sunt pe acolo. Este vreun mod in care poate sa il ia la discutie? Ma gandeam ca poate sa-l astepte dimineata in afara cladirii cand vine la serviciu, dar nu stiu, pare putin ciudat la prima vedere cel putin.

Va multumesc frumos pentru orice sfat ne puteti da!