Scriu aici deoarece simt nevoia sa ma descarc si sa primesc un sfat, daca se poate... Povestea mea va fi mai lunga dar sper ca cei care vor sa ma ajute cu un sfat sa aiba rabdare sa imi citeasca povestea pana la capat. Deci...
Eu am 21 de ani, el 28, suntem impreuna de 4 ani. 4 ani din care 3 au fost mai mult chiniti (daca pot spune asa) spun asta pentru ca, daca, la inceput avea tot ceea ce imi doream la momentul respectiv de la un baiat (iesiri cu prietenii in cluburi, atentie din partea lui, intelegere etc), acum totul sta exact pe dos. Eu sunt in anul II de facultate la Iasi iar el a ramas la Focsani. Dupa un an de relatie, a inceput ca totul intre noi sa se raceasca, au inceput certurile, neintelegerile, nu era saptamana fara sa ne certam sau fara ca macar sa ne contrazicem... Erau zile cand plangeam la telefon iar el imi lasa impresia ca nu ii pasa, imi inchidea telefonul si toate astea. S-au rarit iesirile prin cluburi, a devenit gelos. Spre sfarsitul clasei a 12-a eram hotarat sa renunt la visul meu de a mai merge la facultate, pentru el, il iubeam prea mult si imi era frica sa nu il pierd deoarece imi tot spunea ca daca eu plec, eu va trebui sa il uit pentru ca nu ma poate sti departe. Parintii mei nu au fost de acord cu asta si intr-un fel m-au obligat sa urmez facultatea pe care mi-o doream atat de tare. I-am ascultat si in urma a multor certuri cu iubitul meu, l-am convins sa ma astepte 3 ani, asadar am ramas impreuna. Cum am spus mai mai sus, avem o viata monotona, fara iesiri, fara plimbari fara chestii din astea. Ne vedem in momentul de fata doar o data la 2 saptamani, sambata. De cate ori ii spun ca as vrea sa ies, sa ma distez (ca doar sunt la varsta la care simt nevoia sa fac asta) imi spune ca nu avem cu cine sa mergem intr-un club, iar eu cat sunt la facultate nu as avea voie (dupa parerea lui) sa ies singura ca "cine stie ce fac si cu cine umblu". I-am propus sa vina aici, sa ne mutam impreuna, pentru ca am de gand sa fac si masterul tot la zi. Nu e de acord cu ideea deoarece a zis "eu nu vreau sa traiesc toata viata pe drumuri" in sensul ca el e hotarat sa isi faca casa in Focsani si daca se muta cu mine nu o mai poate face. Bineinteles ca nu e de acod ca eu sa fac masterul si sa stau inca 2 ani plecata pe langa ce 3 din care au trecut 2 
. In seara asta i-am zis ca cel mai bine e sa punem punct pentru ca eu nu vreau sa imi ratez cariera si mai tarziu sa imi reprosez lucruri pe care nu le-am facut la timpul lor. Mi-a inchis telefonul si m-a lasat plangand...
Acum ca ati citit toata "istoria" mea as vrea sa va intreb, dupa parerea voasta, gresesc eu pentru ca simt ca o iau razna, de cand am inceput anul 2 o tinem intr-o cearta continua, seara de seara. Ce ar trebui sa fac, sa renunt? Imi e greu sa fac asta pentru ca totusi, sunt 4 ani la mijloc, ani in care am trait multe impreuna.
Ajutati-ma cu un sfat!
Multumesc celor care mi-au citit povestea!
. In seara asta i-am zis ca cel mai bine e sa punem punct pentru ca eu nu vreau sa imi ratez cariera si mai tarziu sa imi reprosez lucruri pe care nu le-am facut la timpul lor. Mi-a inchis telefonul si m-a lasat plangand...
Ca sa vezi, viata nu e ca in filme, cine s-ar fi asteptat!?
Amandoi aveti dreptate, datoria ta fata de tine este sa urmezi o facultate (sau mai multe) si sa-ti conturezi un viitor. Trebuie sa-ti asiguri cat mai multe sanse de reusita in viata.
In acelasi timp, prietenul tau simte ca deja te-a pierdut. E clar ca nu ii convine chestia asta si, cu exceptia motivelor evidente (distanta, faptul ca tu poti face ce iti trece prin cap fara ca el sa afle, tentatiile, optiunile) poate are si cateva motive personale. Cel mai probabil nu o face constient, mai mult simte lucrurile astea si se indeparteaza de tine fara sa realizeze asta. Daca era omul ideal accepta fara probleme situatia ta si te astepta ca "o fata cuminte" 5 ani. Dar nu exista oameni ideali!
Nu sunteti niciunul de condamnat. Tu esti perfect indreptatita sa faci ce faci iar el este indreptatit sa simta ce simte.
Nu am ce sfat sa-ti dau, in aceasta situatie conteaza doar ce fel de oameni sunteti voi doi si cat de puternica este legatura dintre voi. Ce pot sa iti sugerez este sa nu mai dramatizezi atat si sa o lasi mai usor cu pretentiile. Vrei sa-ti spun cum vede el lucrurile? Din punctul lui de vedere tu l-ai tradat, te-ai pus pe tine mai presus decat relatia voastra. Si, desi toata lumea iti va spune ca ai facut alegerea corecta, trebuie sa intelegi ca nici lui nu ii este usor. Ai putea sa fii mai intelegatoare. El, intr-un final, ti-a acceptat decizia. Poate ca, in semn de multumire, ai putea sa fii si tu mai intelegatoare si sa nu-i mai reprosezi ca nu te scoate in cluburi si alte chestii de genul asta. Poate ca ar trebui sa dai si tu dovada de intelegere la randul tau si sa nu il ameninti cu despartirea pentru toate rahaturile. Evident ca ti-a inchis telefonul in nas, pentru ca exagerezi. Pentru ca, din punctul lui de vedere, deja ai obtinut tot ce ti-ai dorit si tot tu ai pretentii la mai mult. Tu iti pui in continuare propria persoana mai presus de "voi", tot ce vrei TU trebuie sa se intample. Esti putin egoista (e normal, cu totii suntem, doar ca trebuie sa ai in vedere si compromisurile).
Nu iti spun aceste lucruri ca sa te cert sau sa dau vina pe tine, deja am spus ca nu sunteti de condamnat. Am spus doar ca, daca chiar il iubesti, incearca sa te multumesti cu ce ai si nu ii mai forta mana atat.
Daca nu tii la el de ajuns pur si simplu accepta despartirea si gata, nu are rost sa va chinuiti unul pe celalalt.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Parerea mea este sa aveti o discutie serioasa si sa stabiliti ce vreti sa faceti mai departe.
Daca as fi in locul tau nu as renunta la scoala, mi se pare ca el nu baga in seama ce vrei tu, doar ce vrea el.
Răspunde
In mare parte krakilla ti-a spus ce ti-as fi spus si eu. Intr-o conjunctura asemanatoare s-a termina si relatia mea... tot de 4 ani. Noi am decis de comun acord sa punem punct. Sunt atat de multe de discutat pe tema asta incat nu-mi ajunge bateria la laptop sa-ti spun cate am in cap. Pana la urma totul tine de voi doi, de personalitatea si caracterul vostru. Nici in pielea lui nu e bine dar intr-a ta. E foarte probabil ca pana termini facultatea sa iti mai schimbi planurile de viitor de 2-3 ori. Poate chiar vei vrea sa ramai in Iasi, cum mi-am dorit eu, dar nu am reusit. Am fost fortat de imprejurari sa ma mut inapoi acasa. Am pierdut-o si pe ea, si Iasul, dar oricum nu mai mergea nici relatia. Odata ce trece mult timp petrecut in certuri si reprosuri, e aproape imposibil sa mai restaurezi o relatie si sa te poti uita din nou la partenerul de viata cu aceeasi ochi plini de dragoste de la inceput. Asa suntem noi oamenii...
Frate, de ce mai pierzi vremea cu un luzăr?!? lasă-l femeie în beleaua lui, că-i dus cu capu'!
Pentru el tu nu mai prezinti interes decat pentru sex, chiar daca este numai la doua saptamani. Altceva nimic nu va mai leaga.
Gresesti enorm m a pun in locu lui eu as renunta de mult. el te iubeste si tea asteptat 2 ani daca nu simtea dragoste si iubire pentru tine nu astepta ar trebui sa pretuesti omu care te iubeste renunta la tot si fi cu el ca e mai important sa fiti feriiciti si impreuna si se poarta asa pentru ca e dezamagit si i lipsesti si i este frica ca il inseli renunta la tot si du-te la el
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
