Buna TPU! Vreau sa marturisesc relatia mea dintre tata si fiu aici, am aproape 15 ani si am parintii divortati de ani de zile iar eu si sora mea suntem in custodia tatalui.Parintii mei au avut o relatie TOXICA,tata mereu o ameninta sau nu o lasa pe mama sa vb cu parintii ei,ba chiar avea control pe telefonul ei, chiar o si batea in fata mea, de aceea am si frica de el.Cand aveam 10 ani ma injura si ma certa pentru ca era beat si nervos, practic eram vinovat pentru toate ca el era beat si nervo, ba mai mult ma punea sa-i dau mesaje mamei urate despre tot ce zicea tata.Sa mentionez mama a fost si ea inchisa din spusele bunicilor practic am mostenit asta.
Revenind,cand am crescut mai mare tata a inceput sa ma injoseasca si sa-mi zica ca nu sunt bun de nimic,ca stau mereu in camera mea si nu fac ceva.Dar el ce a facut pentru mine? Anul trecut nici nu aveam propia mea camera la fel si sora mea,acum pot avea camera si in timp de iarna doar ca nu am caldura.
Nici nu pot sa-i vorbesc inapoi deoarece ma cearta si as dori mult sa-i vorbesc tot ce simt eu,dar nu pot,mi-e frica daca o ia razna.
Sora mea a primit mai multa atentie si joaca de la ai mei,ea nu are frica de el pentru ca a fost crescuta diferit fata de mine...
Plus ca am o legatura mai buna cu mama,ma intelege, daca am nevoie de ceva ma ajuta la fel si familia mamei, ma simt mai ok si mai calm decat stresat la tata.
Ce sfaturi m-ati sfatui in legatura cu cazul meu?

Dificila situație din mai multe puncte de vedere și mi se pare ciudat un lucru:Cum a decis instanta sa va dea in custodia lui,având în vedere că el e cel rău în poveste și mama ta e ok?

Ce îți pot spune eu,e că e trist,e trist pentru că și eu am trecut printr-o experiență asemănătoare.
M-a marcat? Cu siguranța.

Într-adevăr,e greu să te simți al nimănui,sa fii neînțeles,dat în laturi,jignit,înjosit
Însă situația, pe cât de dureroasa e,pe atât ar trebui sa te ajute sa te maturizezi.
Pare greu,foarte greu sa te maturizezi și să crești, dar tine minte, cum o floare poate ieși prin beton și tu poți face fata provocărilor.
Eu nu am fost conștient, dar am avut o putere inimaginabilă de a merge înainte, cu toate că am avut o viață ...sa zicem de coșmar.Asta am văzut-o nu imediat,ci după ceva timp.
Experiența pe moment a fost dureroasă,a fost demnă de un film horror,dar lecțiile de viață pe care le-am primit,m-au ajutat sa văd lumea altfel.
Am câteva traume pe care doresc sa mi le vindec in timp la terapeut,dar zic că nu sunt atât de grave precum sunt in alte cazuri.

Eu unul te îndemn să fii puternic! Nimic nu e permanent,nici suferința,nici bucuria,nici viața și nici părinții.
Toți suntem trecători pe acest pământ însă moștenirea psiho-emoțională pe care o primim de la părinți,ne ajuta sa devenim adulții de mâine.
Nici o familie nu e fericita pe deplin,dar când vezi că trăiești mai ceva ca într-un teatru de război, parcă te simți distrus și pierdut in spațiu.

Sunt multe de spus,însă o să mă rezum la esențialul pe care tu trebuie sa-l știi.

Știu că te chinuiesc gândurile negre și parcă ți-ai dori sa îl iradiezi pe tatăl tău de pe fata pământului sau macar sa ii zici ceva,dar crede-ma,nu merită sub nicio forma sa îți pătezi reputația,sa îți deranjezi cel mai chinuitor judecător:conștiința.
El oricum nu va lua în seamă ceea ce tu ii vei spune, pentru că te va considera un nimeni,din păcate asta e adevărul.
Dar nu contează ce crede el despre tine,ci contează ce crezi tu despre tine.
Știu că e greu să ai o stima de sine crescuta in asemenea condiții,dar cum ziceam și mai sus,o să reușești să depășești și acest obstacol.
Vezi tu,eu unul cred că viața e ca un joc,cu cât evoluezi mai mult,cu atât ești supus unor provocări din ce in ce mai grele.Tu depășește acest obstacol prin speranța și credința!
Cum nimic nu e întâmplător,tu trebuie sa nu îți pierzi speranța,nu ești singur,cum ziceam și mai sus,și eu am fost în situația ta și am găsit puterea în mine de a merge mai departe și sunt sigur că și tu ai această putere.
Încă un lucru! Da,poate tatăl tău nu e cel mai bun exemplu,e in regula,multi oameni fug de responsabilități și sunt toxici,dar acum că ai un exemplu clar de așa nu în fața ta,tu,la rândul tau,când vei fi bărbat în toată firea,iubește-ti familia, fi un familist convins!
Nu-i urma exemplul!

Daca vei simți vreodată nevoia sa vorbim, sunt dispus sa te ajut sa treci mai ușor peste toată chestia asta.
Una peste alta, zâmbește și privește spre luminita de la capătului tunelului!
Va fi bine, ai încredere!

Sa pleci de acasa pe la prieteni tai(daca ai) vreo 3 zile si sa vezi ce o sa îi para rau lui. (nu ma asculta pe mine)