Buna tuturor! Cum mereu la nevoie apelez la sfaturile voastre. Am ajuns in urmatoarea situatie.
Eu si sotul meu, nu ne mai intelegem, eu sunt o tipa foarte calculata si rationala, ma gandesc strict la binele nostru, fac tot ce imi sta in putere. Muncesc si 18 ore pe zi... Iar el, spune ca ma iubeste, ma pistoneaza sa facem un copil, in schimb, toate deciziile si tot ce face el se rezuma la parintii lui. Asteapta confirmarea lor pentru orice, se teme sa faca anumite lucruri din cauza lor, am fost sacrificata de zeci de ori pentru fericirea lor. cuvantul meu nu are nici o greutate in fata lui in comparatie cu parintii lui, respectiv socrii mei. Dumnealor nu doresc sa ne ajute cu nimic ( si nici nu am avut pretentia aceasta ), ne umilesc de cate ori au ocazia. Pe moment sotul imi da dreptate si imi spune ca va indrepta lucrurile, apoi tot la ei se intoarce. Cu toate ca e constient cat de mult rau i au facut...
Nu inteleg. eu sunt obosita sa mai duc munca de lamurire, sunt satula... Ma gandesc din ce in ce mai serios sa divortez insa gandul de divort ma traumatizeaza. Constientizez ca suntem nefericiti, sau cel putin eu. insa ceva ma opreste sa divortez.
cum sa procedez, ce sa fac? E o solutie buna divortul?

Trebuie sa inveti: cum sa-ti educi barbatelul.

Nu cred ca e o solutie buna divortul. Poate ar accepta sa discutati cu un conslier de cupluri, de exemplu Petrica Mihenț din Oradea e foarte bun, face si consilieri on line.

Dat fiind topicul tau din 17 august cat si acesta, cred ca unica ta solutie este: divortul!

Ințeleg (din alte postări) că stai cu părinții lui, sub același acoperiș. Incepe de acolo, asta dacă mai e cazul...

Nu este soluție bună divorțul.

Ție ți-ar fi foarte util să mergi la un psiholog să te scape de "adicția" ta față de o persoană toxică.
Așa îți va fi mult mai ușor să iei singura decizie corectă. Divorțul.

Incearca sa-i induci si lui sentimentul ca veti divorta, si vezi daca sub amenintarea asta se va indrepta. Daca nu, atunci... Divortul e cea mai buna solutie, cat timp nu exista copii.

Daca arati bine,divorteaza si iama pe mine eu is baiat muncitor,stringator,nu ascult de parinti deloc,ba ei asculta de mine
Deci nu mai pierde vremea,divorteaza,gaseste pe altul care sa fie mai compatibil cu tine,asta cel ai e un de asta lasa-ma sa te las,asa o sa fie toata viata, o sa stea pe linga parinti, o sa asculte de aia indiferent cai bine sau rau.

Spui ca tu mergi la munca, si sotul tau ce face, este casnic, cumva este barbatu femeie naspa de tot.Deci divortu nu-i solutie buna,este soltia salvatoare,daca no faci acu,altadata nu stiu de o sa mai poti.

Ok si pana la urma ai copil esti gravida sau nu mai esti? Vad unia zic ca in august erai deja gravida,aici spui ca te pistoneaza sotul sa faci copil.
Ce se intampla,minti de ingheata apele sau uiti de la mina pin la gura
Ups se pare ca unia se mai uita si ce mai postezi tu, deci ce scrii pe aici, se pare ramane, asa ca deja imaginea ta arata ce fel de femeie esti.

Am, vazut nu iai raspuns omului, de aia am intrebat si eu, cum ramane cu faptul ca in august erai gravida si acum nu mai esti?

Să-ți amintesc ce scriai în august?

" în 17 August | Andruta99 a întrebat:
[...] sunt insarcinata, insa duc o viata de cosmar cu sotul meu, ma bate, nu-mi ofera siguranta, bani nu aduce in case, toti merg la parintii lui, noi stam intr-o camera la mine acasa (pentru ca avem doar 2), apartamentul lui propriu l-a cedat socrilor mei, sa locuiasca ei acolo, este manevrat in totalitate de ei.
Eu vreau sa bag divort. Am probe, poze cum am fost batuta in repetate randuri (buza sparta, vanatai, etc), mesaje, martori, amenintari de la el si parintii lui, jigniri etc"

Deci ești căsătorită cu un bărbat violent, abuziv, care nu dă doi bani pe tine și-ți face viața de coșmar.

Și te mai întrebi dacă divorțul este "o soluție bună".
Nu este o soluție "bună". Este SINGURA soluție.

Și dacă divorțezi crezi ca nu mai exista alți bărbați pe planeta? Pentru ce atât frica? Viata ta doar asta înseamnă, sa fii măritată, sa ai un soț? Dacă nu îl mai iubești și nu ești fericita pentru ce mai accepti situația? Cu ce te ajuta concret? Pe de alta parte dacă îl iubești și vrei sa mai fii cu el, accepta i părinții și felul lui de a fii, lasă tu de la tine, dar dacă e adevărat ca e violent și te bate înseamnă că și tu ai niște probleme de natura psihologica fiindcă trăiești în situația asta și poate ar trebui sa mergi la un psiholog ca să poți sa găsești soluția corecta fata de tine.

El ar trebui să plece de la tine.

Bună Andra! Îmi pare rău să aud de situația în care te afli. Cred că conștientizezi și tu în mai mare sau mai mică măsură faptul că te afli într-o relație toxică și că cel mai sănătos lucru pentru tine ar fi să pleci. Acum, să vedem de ce soțul tău se comportă în acest fel, menționez întâi faptul că nu sunt psihoterapeut și chiar te încurajez să apelezi la unul ca să îți explice mult mai profund lucrurile pe care urmează să ți le spun. Deci, soțul tău pare să aibă o mare lipsă de încredere în sine, îți dă dreptate iar apoi se răzgândește. De unde provine această lipsă nu știm, e posibil ca dânsul să vi avut părinți autoritari care au luat toată viața decizii în locul său iar acum lui să îi vină greu să ia decizii pentru că nu știe cum și să caute aprobarea părinților, lucru care este foarte trist, cu siguranță nu este în totalitate vina lui, ci a mediului și oamenilor care l-au crescut, e de înțeles de ce îți e greu să renunți la el și să divorțezi, el nu acționează așa în mod voit, o face în mod inconștient. Psihoterapia l-ar putea ajuta să conștientizeze tiparul de comportament pe care l-a dezvoltat și cauza și să îl ajute să facă eforturi în direcția de a corecta acest comportament pentru a vă salva relația. Iată deci, ce te sfătuiesc eu, găsește un moment liniștit în care să purtați o discuție în care să îi spui cum te simți și de ce și să îl încurajezi să accepte să meargă la psihoterapie. Dacă refuză sau dacă acceptă și peste ceva timp tot nu se văd ameliorări ale comportamentului (sunt necesare minim 20 de ședințe de psihoterapie) atunci e cazul să divorțezi, e soluția cea mai sănătoasă pentru tine. Nu e de datoria ta să îl schimbi pe celălalt, ci e responsabilitatea lui să se îndrepte de unul singur, în caz contrar va reveni la același comportament și nimic nu se va fi schimbat. Multă baftă și să auzim de bine!

Mai intai.tu esti mai mult maritata cu serviciul, de ce sa munceti 18 ore/ zi? Dupa 10 ore deja faci greseli de oboseala, iar cand ajungi acasa esti praf. Nici nu iti mai trebui vreun barbat. Esti sclav pe plantatie sau cum? O sa ajungi la spital. Da niste detalii...eu nu as accepta nici pentru mine, nici vreo prietena sa lucreze 18 ore/zi...se marita cu cimitirul in 5 ani.