|

Buna ziua,



Am o problema care ma macina de foarte mult timp si mi-as dori foarte mult sa aflu si parerile voastre.



Povestea a inceput acum 7 ani cand am cunoscut o fata (pe vremea aia) si din cauza slabiciunilor mele nu am avut curajul sa ma despart de ea cu toate ca asta imi doream atunci.



La 8 luni de cand ne cunoscusem, ea a ramas insarcina si a nascut un baietel perfect sanatos.



Am luat decizia sa ne casatorim si sa ne mutam in Londra pentru a-i oferi celui mic mult mai multe oportunitati in viata. Dupa 7 ani, ne-am despartit dupa foarte multe coborasuri si urcusuri (ne-am despartit in martie 2019). Avem un program de vizita, imi vad copilul foarte des dar problema mea este ca nu o pot separa in sensul sentimental de cel mic.



In capul meu vin la pachet, inca nu ma pot vedea tata fara a fi si sot, nu vreau sa fiu prietenul ei (cel putin acum) dar creierul meu tot imi creeaza sperante ca am mai putea avea o relatie frumoasa ca sot si sotie. Incerc sa ma detasez de ea emotional dar de fiecare daca cand ma duc sa il vad pe cel mic inevitabil imi vin in cap ganduri nerealiste cum ca noi am mai putea fi impreuna.



Intrebarea mea este cum reusesc sa ma detasez de ea emotional in conditiile in care atunci cand o vad imi cresc sperantele ca am mai putea fi impreuna?



M-am gandit sa nu ma mai duc macar o perioada sa il mai vad pe cel mic doar sa nu o mai vad si sa imi dau timp sa ma "vindec", dar este cea mai proasta varianta pentru copilul nostru pe care nu vreau sa il fac sa sufere in nici un fel dar in acelasi timp vreau si eu sa fiu fericit si sa ma vindec dupa aceasta separare/despartire. As vrea sa precizez si faptul ca tatal meu a murit cand eu aveam varsta de 7 ani si am crescut intr-o familie cu inca 12 frati si surori si doar cu mama. Nu vreau sub nici o forma ca, copilul meu sa creasca fara tata cum am fost eu.



Multumesc ca ai acordat timp pentru a citi problema cu care ma confrunt

10 Raportează Evaluează
10 răspunsuri:
| a răspuns:

De ce te=ai despățit de ea? te înșela? Cel mai bine ar fi dacă v=ați impăca și ați putea ierta ce a fost. Ea ar mai vrea? Tot oameni imperfecți sunt și următoarle posibile variante, cu cât mai repede înveți să ierți e mai bine și pentru copii și pentru propria liniște sufletească.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru ania):

Acum zic pe cazul ca ea ar fi fost de vina, deci pai de ce sa ierte el? Ca sa repete ea iar cu prima ocazie? Ca, caracteru ramane tot ala. Greselile fundamentale nu se iarta, adica cele critice, inselat, tradat, mintit, astea se vor repeta inevitabil la prima ocazie, se abtine ca nu are ocazia doar, in caz de ceva.
Cele minora gen ca...am zis ca vin la 1 acasa si n-am venit, sau ca nu ti-am zis nu stiu ce, alea se iarta ca se pot evita.

Dar de fapt nu neaparat ea era de vina, s-au despartit ca nu s-au potrivit, "dupa multe suisuri si coborasuri", deci ce sa mai cauti cu un om cu care nu te-ai inteles mult timp? Daca era, se redresau de atunci, s-au despartit tocmai ca nu se mai putea.
Nici nu mai conteaza care e de vina, ca ea, ca el.
Alta partenera cu care sa se potriveasca, e simplu. Asa cum si ea isi va gasi spre deosebire de el care ar sta asa cu gandul la cineva care nu mai are si nu va mai avea nimic pentru el.

Eu il inteleg f bine, dar na, ce sa zic? Nu pot sa-l incurajez la rau, dar stiu ca el simte altceva decat zic eu, si nu prea poate controla.
Asa cum am zis, daca gaseste pe alta su care se simte bine, poate se duce treaba cu fosta femeie.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Mie mi se pare că pui problema greşit. De ce vrei neapărat să te detaşezi? De ce cauţi să îţi înăbuşi speranţa? Nici ea nu e făcută din piatră. Dacă nu acum, pe parcurs e foarte posibil ca şi inima ei să se inmoaie şi să tânjească după clipele frumoase din trecut. Să realizeze şi ea că pentru binele copilului este mult mai bine ca el să crească având un tată cu el în permanenţă. Iar între un tată vitreg şi tatăl natural e diferenţă ca de la cer la pământ. Vezi cum te porţi. Cu mult tact.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Să concepi e ușor. Să dai viață înseamnă să fii model de tată. Copilul are nevoie de un tată model lângă el, nu doar în vizită din când în când.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Uneori e nevoie de o pauza pentru a aprecia fericirea. Numai cand nu mai ai lucuruile care te faceau fericit, constientizezi ca ``a, da, atunci eram fericit` si acum nu.
Fa-ti o introspectie si gandeste-te daca o mai iubesti sau nu, pentru ca se pare ca o iubesti. Dacae asa, intrebarea poti sa o adresezi simplu si rapid. Probabil va refuza din orgoliu sau pentru ca ``lasa ca-i arat eu lui``, dar daca isisiti, si-i arati ca chiar iti doresti... Dar trebuie sa te hotarastia daca iti doresti sau nu, nu o mai amagi.
Daca ajungi la concluzia ca nu e asa, atunci cea mai rapida metoda de a scapa de aceste reziduri de sentimente e sa-ti gasesti o alta. O veche iubire se uita cu o noua iubire. Vezi daca poti iubi pe alta. DACA poti...

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

O sa treaca in timp, trebuie sa treci prin asta, nu ai ce face, ca nici sa nu vezi copilul nu merge. Lasa sperantele false, constientizeaza ca-s false si nu le mai da curs, fa-ti viata ta, cauta o femeie si fi fericit, nu tine doliu acum dupa una, ce naiba, fi serios.
Lasa ca merge si tata fara sa fi sot, stai tu linistit, nu mai avea modele fixate aiurea in cap, sunt sute de milioane de oameni in cazul asta si nu au nici o treaba.
Si pana la urma si parintele trebuie sa aiba o viata, nu doar copilul, hai sa fim seriosi, nici chiar asa, asa gandesc si occidentalii, isi mai vad si de viata lor pana la urma. Doar noi romanii casunam uneori obsesiv doar pe copii.
Iti refaci viata, vizitezi si copilul si aia e. El pana la urma creste, isi vede de ale lui si in unele cazuri nici nu te mai suna, tu trebuie a avea viata ta.

Nu are legatura cu, cum ai trait tu, aia a trecut, gata, acum ai alta viata si trebuie sa ai alta.

La ce te referi cu "Nu o pot separa in sensul sentimental de cel mic"?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Mosotti):

Ma refer la faptul ca, chiar daca iubirea pentru ei separat este diferita, inca ii consider familia mea. Trebuie sa ma lupt cu mine sa ajung sa o vad pe ea strict doar mama copilului nostru si atat

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Manu2688):

Ai dreptate, da, trebuie sa te lupti cu tine pana ce va trece treaba in timp, trebuie sa o vezi ca mama copilului si atat, sa-ti vezi copilul si sa fi tare, asta este, fruntea sus ca nu tine la infinit tensiunea asta.

Totul este ca intre timp sa gasesti o alta femeie pe care sa o indragesti, ca de multe ori asta e cel mai bun leac, multi zic asa. Daca nu, oricum trece dar mai greu. Ca si tu trebuie asa cum am zis pana la urma sa ai viata ta, asa cum si mama copilului tau va face precis.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nu crezi ca e timpul sa cresti si sa iti asumi responsabilitatea? Cand vad cat de imaturi sunt unii "barbati"...Cand te vei trezi ca vei dori sa fii cu ea, ea va fi fericita cu cineva care o pretuieste. Din pacate asa merge viata asta si totul dispare. Dar nu vei intelege acum si vei cauta defecte in raspunsul meu, sa te aperi, ca doamne fereste cineva iti insulta masculinitatea. Tipologia ta de om nu va fi niciodata multumita, dar, puisor, ti-o faci cu mana ta.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru MPersephone):

Multumesc mult pentru timpul acordat de a-mi raspunde. Cateodata "2 palme" te ridica mai mult decat o imbarbatare sau mai mult decat un "te inteleg".
Apreciez raspunsul tau

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează