Daca dupa 20 de ani de casatorie ajungi la concluzia ca nu te mai potrivesti cu partenerul, ce ai face?
Sunt pe cale sa ma despart de persoana cu care am trait multi ani si mai avem si copii impreuna, dar candva trebuie sa aleg un drum. Am ajuns la capatul puterilor si trebuie sa iau o hotarare care o sa-mi schimbe drumul destinului in viata.
Ca sa fiu mai concret, nu mai avem interese comune, si cred eu ca din cauza asta s-a racit relatia noastra. Stiu ca nu este nici unul dintre noi principalul vinovat, suntem amandoi, dar asta ar fi solutia sane despartim?
Stiti cum este? Este rau cu, dar mai rau fara.
Ce parere aveti?

Dupa 20 de ani de casatorie am divortat! Nu este usor nici pentru tine, nici pentru copii.Eu nu aveam atunci nici macar banii necesari sa platesc un avocat. Dar am luat viata in maini si am luat decizia asta.Nici azi nu regret, dar poate ca cineva acolo sus m-a favorizat.Copilul este mare si am discutat cu el orice.Totul depinde de tine, de ceea ce simti tu, de puterea de a lua-o de la capat.Nu iti spun sa faci ca mine, dar sa faci ce iti dicteaza inima si mintea.Si mai e ceva :sa nu lasi pe nimeni sa sufere in urma deciziilor luate!

Eu cred ca o discutie foarte serioasa trebuie sa aiba loc intre voi, nu stiu de ce dar eu cred ca intre voi nu mai e de mult o punte de legatura.Probabil tu ai niste motive, sotia ta alte motive astfel incat nimic nu mai merge si probabil de mai mult timp. Uita-te la tine cum te exprimi: persoana cu care am trait. Deci nu a fost persoana pe care ai iubit-o, sufletul pereche, etc etc. Ati ''copilarit impreuna'' fara sa va iubiti cu adevarat, asta e impresia mea. Trebuie sa discuti si cu un psiholog, poate va trebuie o terepie de familie.De ce ai ajuns la capatul puterilor? Fizic sau psihic? Ambele? Problema e mai complicata si ai nevoie de specialist. Sau discutati, fa o lista cu bune si alta cu rele si decide.Desi se spune ca ce-i intai pe urma nu-i, au existat si alte cupluri fericite la al doilea sau al treilea mariaj.

Daca pana acum la noi era moda cu 2 mariaje de-a lungul vietii, se pare ca trendul este spre 3, dupa cum imi spunea o colega din Germania recent, intr-un mail!

O singuratate in 2 e groaznica, asa ca si copiii, mari deja trebuie sa inteleaga si sa nu condamne, nu au acest drept! Toti au dreptul la echilibru afectiv si fericire, implinire!

Mergi unde te indeamna sufletul, cu optimism si curaj!

Success!

Veti suferi atat voi, cat si copii vostri, insa data fiind situatia, mergeti fiecare mai departe, sunt "n" familii care au convietuit 20 de ani care aleg despartirea, din cauza ca intre acestea a intervenit monotonia, obisnuita, de care s-au cam saturat. Oricum decizia va apartine si numai voi veti sti ce veti face pe viitor.Bafta!

Cred ca trebuie sa luati aceasta decizie amandoi.Veti suferi atat voi, cat si copii vostri, pentru ca nu cred ca e placut sa stai cu parintii divortati. Dar daca treaba nu mai merge nu aveti ce sa faceti. Cea mai buna solutie ar fi divortul.Insa inainte de a lua orice hotarare discutati intre 4 ochi, iar apoi si cu copii. Spuneti-le ce simtiti, insa explicati-le pe intelesul unor copii. Daca treaba chiar nu merge, nu e bine sa va amagiti si sa va ziceti ca totul va fi bine.De pe urma voastra vor avea de suferit si copii vostri, ca doar vor vedea ca ceva nu e in regula cu parintii lor.

Parerea mea e sa va gnditi bine la ce decizie luati, ca sa nu va dati seama mai tarziu ca a-ti actionat fara cap, sau ca i-ati facut pe cei din jur sa sufere.Nu uitati ca in joc e si fericirea copiilor vostri, asa ca nu va jucati cu ea.

Succes

fundita plz?

" nu mai avem interese comune" asta nu e un motiv de despartire. Daca tii cu adevarat la persoana de langa tine si sentimentele sunt reciproc atunci poti sa faci multe compromisuri.
Eu cred ca intre voi a intervenit monotonia.
Chiar tu ai spus "Este rau cu, dar mai rau fara."Gandeste-te bine.

Poti privi o relatie maditand la cat de diferita e fata de ceea ce ai visat ca va fi casatoria ta, care sunt gesturile romantice care ti-ar fi facut placere si la care partenerul nu s-a gandit, la temperatura instrainarii sau
te analizezi pe tine ca partener.Ai fost genul de sotie pe care ai dori-o pentru fiul tau? L-ai sustinut, respectat, apreciat au fost dorintele lui importante pentru tine asa cum ai dori sa fie importante pentru sotia fiului tau?
Daca incerc sa raspund eu sincer la aceste intrebari, personal realizez ca am multe lipsuri si multa nevoie de ingaduinta din partea sotului.
Orice relatie pentru a inflori e nevoie sa investesti in ea, sa cultivi interese comune, sa cauti lucrurile care ii plac partenerului. Am citit ca psihologii spun ca atractia aceea mult dorita, care cuprinde fara efort oamenii, numita indragostire, dureaza in general maxim 2 ani, mai mult cand exista obsacole, impotrivire.Asa ca daca schimbi partenerul, peste o vreme se instaleaza iar monotonia si daca ramaii cu aceasta definitie a dragostei, poti shimba parteneri ca vedetele din filme, cu duiumul. M-a impresionat marturia unei femei care spunea ca a divortat dupa multi ani de casatorie, din cauza monotoiei, a incetarii sentimentelor; s-a indragostit de altcineva cu care s-a casatorit dar dupa cativa ani s-a instalat din nou monotonia, si-i parea rau ca si-a pierdut repectul copiilor si al unor prieteni si ca uneori parca ii e dor de cel cu care a trait atat de multi ani.
Odata cand ma rugam, Dumnezeu mi-a dat un gand ca eu am asa de mari asteptari de la sotul meu de parca eu as fi perfecta si eu as sti sigur de undeva ca eu sunt o sotie mai buna decat ce sot e el si ca asta e mandrie( mi-a placut ca tu nu ai scris ca sotul ar fi vinovatul principal). De atunci ma straduiesc sa nu-l mai judec, sa ma analizez pe mine, sa ma intreb : oare Dumnezeu e multumit de ce fel de sotie sunt eu?
Mi-a placut ce spunea un tip, ca dragoste inseamna sa ramai langa cuvantul pe care ti l-ai dat. Lupta pentru casatoria ta, cauta sa fii o sotie mai buna si vezi ce iese!

Decat sa va despartiti mai bine incercati sa rezolvati problema. puteti merge la un specialist in asa ceva. un terapeut pentru astfel de probleme... dupa 20 ani e imposibil sa nu existe iubire doar ca trebuie putin stimulata.incercati sa iesiti prin parc sau sa faceti impreuna ceva distractiv. un lucru care va aduce aminte de tinerete. un loc al vostru:X nu merita sa aruncati 20 ani de casnicie mai ales ca pentru copii vostri o sa fie un calvar acest lucru.Eu una cred ca daca parintii mei s'ar desparti m'as omori.nu stiu ce as face dar nu as suporta asta

Sa iti schimbi drumul destinului dupa 20 de ani este imposibil, daca aveai ceva mai bun gaseai pana acum, indiferent de situatie."Interesele comune"sunt diferite pe tot parcursul vietii, si se descopera, se reinventeaza."
Asa cum spune Dragalashul, si la bine si la rau.Sa intelegem ca tu esti langa persoana de langa tine numai la bine si la rau uiti ca a stat langa tine? Ca te-a iubit, ca s-a dedicat, ca, totusi sunt 20 de ani in care au existat si bucurii, nu numai rele.Casatoria, sau relatia in doi nu este un joc, partenereul(partenera), de fapt sotia,(sotul), copiii, nu sunt niste jucarii cu care te joci numai cand vrei, si cand te-ai plictisit inchizi lada si pui lacat. Jucariile astea ti-au dat bucurii, si daca au nevoie sa fie reparate le arunci la gunoi?! Un nou destin dupa 20 de ani? suna utopic.Iti poti face un nou destin fara sa ai copiii cu tine, si femeia care le este mama? Fiecare varsta are frumusetea ei, daca nu stii sa o gasesti nu e vina nimanui, este numai a ta ca nu accepti si nu stii sa iti faci viata frumoasa alaturi de cei dragi.Pacat de jucariile tale, care ti-au dat viata cand a fost greu, care ti-au fost alaturi neconditionat, fara sa se gandeasca un moment ca nu au interese comune cu tine, care nu te-au lasat niciodata, si mai mult ca sigur nu te vor lasa, chiar daca tu o vei face.

Va fi o lovitura pentru copii vostri, dar vor intelege daca le veti explica.Decat relatia sa mearga prost si sa va faca pe amandoi sa suferiti, dar si pe copii mai bine luat impreuna decizia de a divorta, daca este nevoie de asta. Va fi dureros la inceput, dar poate asa ar fi cel mai bine. Totusi mai ganditiva, mai vorbiti si gaisti solutia impreuna caci relatia a inceput cu amandoi si daca se av termina va trebui tot cu amandoi. Mi-e greu sa dau un astfel de sfat avand in vedere ac nu am copil si nici macar nu sunt casatorita, dar stiu ca la orice varsta poti fi fericit si sunt convins ca daca nu va ve-ti neglija copii va vor intelege si vor respecta decizia voastra.

Of draga mea, ma doare asa mult sa vad cum se despart oamenii dupa atatia ani dar Dumnezeu zice sa nu te desparti,"de unde stii femeie ca prin comportamentul tau nu iti vei schimba barbatul?"iubeste-l, aminteste-ti lucruri frumoase de cand va iubeati, uitati-va impreuna prin poze...

Pai ai 2 variante:
1. Te desparti de persoana respectiva. Nu merita sa stai cu o persoana doar ca te-ai obisnuit sa treiesti cu ea 20 de ani
Si 2 sa continui sa iti irosesti viata alaturi de persoana respectiva

Daca nu sufera nimeni, in urma despartirii, puteti sa o faceti. dar nu sperati la ceva mai bun dupa aia, ca nu veti gasi.doar temporar.si, cu tata-n gura si regele la caldura.doar atat.de preferat; alaturi la bine si la rau, pana cand moartea va va desparti. daca au fost doar vorbe goale si a-ti ales cu fundul nu cu capul...asta e.

Sa nu faci greseala asta, eu am facut-o si toata viata cred ca o sa ma chinuie gindul cas am gresit.Sa nu uiti ca genul asta de greseli[sau decizii] nu se mai pot schimba NICIODATA si nu se merita, sper sa nu-ti dai seama de asta cind va fiprea tirziu.Viata e ffff scurta.

Nu trebuie sa stai intr o casnicie doar pentru ca ai copii. daca nu mai merge cel mai bine e sa mergeti pe alt drum separat.