De ce o parte dintre părinți, deși sunt conștienți că ale lor odrasle fac greșeli și nu se comporta disciplinar, sunt prea toleranți cu ei, ba chiar dominați de proprii copii?
Cum vedeți această situație: copiii să-și domine părinții?
O inteligență emoțională ridicata le lipsește acestor părinți?

Lasă că vine inteligența artificială și le rezolvă pe toate.

Fiindca sunt incompetenti ca parinti, multi din ei fara prea mult creier si fara pic de autoritate, ca altfel nu ai accepta ca un copil sa se impuna sau sa te domine.

Nu-i vorba de nici o inteligenta emotionala aici, mai degraba de lipsa inteligentei, oameni simpli care nu gandesc prea mult nici pentru ei, ca altfel li s-ar face frica de prostiile pe care le accepta sa le faca copii lor, si-ar lua in serios rolul de parinte, sa-si educe, supravegheze si controleze copilul, asa cum fac parintii inteligenti care au copii normali si sanatosi.

De prosti! Asta e raspunsul.
Niste pampalici de parinti. La mine n-ar fi existat asa ceva, rezolvam f rapid problema.

Unii părinți sunt mai iresponsabili și îi lasă pe copii în voia sorții. Am văzut și pe aici câțiva cu astfel de idei, dar din fericire nu cred că sunt părinți. Nu cred că e vorba neapărat de inteligență emoțională, ci mai mult de mentaliatate, caracter.

Pentru că nu au un model parental stabil și preferă să aplice pe cel văzut la părinți.
Multi sunt stricți și cred că au rezolvat problema,pe când,din contra,o agravează.
Deși nu e ușor să fii părinte, trebuie să știi și cum sa abordezi problema,"eu te am făcut,eu te omor" nu mai funcționează de mult timp.
In timp ce alții le acorda liberate pentru a nu avea o copilărie precum a părinților lor,ceea ce iar este greșit pentru că vor ajunge sa fie dominați de copii, copiii suferind in prima instanta pentru că vor crede că toți oamenii ar trebui sa le fie la picioare. Vorbe precum "O sa ofer mai mult decât am avut eu,doar sa o duca mai bine decât mine" sunt o cale foarte buna spre pierzanie.
Cum o vad? Cred că se vede foarte bine in ziua de azi,in scoli mai ales. Bullyng, superioritate, aroganță, discriminări.
Cât despre EQ-ul părinților,as putea adăuga că nu,nu le lipsește,doar că a lor copilarie traumatizanta i-a dus în acest punct.Iar faptul că vrei ca plodului sa ii fie foarte bine, nu te face un părinte mai bun, ci din contra.
Așa că, eu unul consider că nu ține de EQ ci mai degrabă de SQ, datorita faptului că părinții pun preț mai mult pe societate, decât pe proprii copii, parerea mea.

Sunt ei mult prea toleranți și le permit copiilor, sau sunt scăpati de sub control și așteaptă probabil ca aceștia sa se maturizeze

Slujba de parinte e cea mai grea din lume. E ca mersul pe sfoara: daca ii reprosezi si il certi mereu copilul o sa devins anxious, cu stima de sine scazuta, fara motivatie dar daca nu il certi o sa creada ca poate face orice fara consecinte si ca regulile nu se aplica in cazul lui. Fiecare copil e diferit deci parintele trebuie sa il cunoasca foarte bine ca sa stie cum sa ii dezvolte potentialul. Dar asta e complicat cand muti parinti abia isi vad capul de treburi sa poata pune o paine pe masa, unii sunt de singuri dava au sotul/sotia plecata la munca in strainatate (asta daca nu pleaca amandoi si copiii sunt crescuti de bunici), au facut copilul din greseala si ca sa "fie in rand cu lumea" ori "sa aiba cine sa ma ingrijeasca la batranete". Pana nu ai proprii copii nu cred ca poti sa judeci. Nici cand ii ai nu prea poti fiindca nu ai cum sa stii ce se petrece in acea familie.

Adevarul este ca nu oricine e facut sa fie parinte, poti sa cresti un copil si sa nu fii considerat parintele acestuia, pentru ca nu l-ai invatat/ajutat cu nimic in viata.
Nu e vina copiilor, e vina parintilor, ii educa astfel, sau, mai bine spus, nu ii educa deloc. Inainte sa se reproduca, nu se gandesc la toate aceste aspecte, il fac sa aiba jucarie si sa le duca numele mai departe.
Zilele trecute am vazut cand un video unde o mama lasa copilul mult prea mic sa ii dea o bautura unui elefant si acesta scapa paharul in gura acestuia. Care a fost reactia mamei? A ras. Asta spune multe. si nu despre copil

Mai cat timp nu se agreseaza sexual e ok.Este fix problema lor ce fac in si cu grupul lor de prieteni. Unui copil, cu cat ii permiti mai putine cu atat va face mai multe.Asta pe barba lor vor face, si mie cand eram adolescenta imi dadea cate un baiat o palma peste fund dar si cand ii prindeam eu cate un picior in c.a.e... era jale.Si intre parinte si copil trebuie sa existe o relatie de prietenie dar in niciun caz ca copilul sa isi domine parintele, copil sa ia deciziile asupra lui insa daca parintele decide ceva, copilul va asculta si punct Aceasta relatie se construieste inca din copilarie si cea mai fecventa greseala pe care o fac parintii este ca atunci cand copilul plage sa mearga si sa ii faca toate poftele, dintr-un lucru mic copilul invata ca parintele este un om slab, usor de manipulat si de aici lucrurile degenereaza foarte usor.Da, puteti sa intrebati copilul oricat de mic ar fi " ai nevoie sa te iau in brate" sau ", simti nevoia de afectiune?" Dar nu de ex daca nu ii dati o ciocolata sa planga si voi sa ii dati ciocolata.