Nu mai suport. De când mama s-a recăsătorit, viața mea s-a schimbat mult. Încep prin a spune că nu am fost de acord cu căsătoria mamei și asta m-a costat enorm. Relația mea cu tatăl meu vitreg e foarte proastă. Oricât am încercat în tot acești ani de când ne-am mutat la el s-o îmbunătățesc, am ajuns la concluzia că noi nu o să ne înțelegem niciodată. Trebuie să fiu sinceră, recunosc că am avut multe de învățat pe parcursul acestor ani, au fost și momente frumoase, însă prea puține în comparație cu cele urâte, triste. Atitudinea sa asupra mea m-a demoralizat, m-a făcut să-mi pierd încrederea în sine, m-a determinat să devin timidă, introvertită... Însă cel mai tare mă doare faptul că mama nu mă susține cu nimic. Nu a avut niciun cuvânt de spus nici măcar când îmi vedea sângele curgându-mi pe nas din cauza lui... Nu poate lua nicio decizie care să mă privească fără să discute cu el înainte. O controlează întru totul. Mă doare foarte tare să constat cum din femeia blândă, caldă, cu care puteam să discut orice, a devenit rece, recalcitrantă, distantă și mai tot timpul nervoasă. Sincer, o înțeleg, chiar îi înțeleg temperamentul. Însă nu pot înțelege cum instinctul matern nu o determină să mă înțeleagă, să mă susțină, să mă ajute, să-mi ia apărarea în fața tatălui viteg știind că de multe ori am dreptate. Voi împlini curând 18 ani, însă nu e ca și cum s-ar schimba ceva. Sunt nevoită să mai locuiesc în acest mediu încă câțiva ani (tatăl biologic nu e nici el o opțiune).
Cât mă străduiesc să ignor și să las să nu mă afecteze, uneori mi se umple paharul. Nu știu dacă scriu aici ca să cer neapărat sfaturi, ci pentru că am simțit nevoia să mă descarc.

Ai zis bine că nu ceri sfaturi şi că ai vrut numai să te descarci. Chiar că nu prea există sfat într-o situaţie ca asta, în special pentru că trebuie să mai stai câţiva ani acolo, aşa cum ne-ai spus. Altfel, primul lucru pe care ţi l-ar fi sugerat oricine ar fi fost să te muţi undeva. Dar dacă nu se poate, nu se poate. Răbdare şi iar răbdare. Dacă mama ta nu mai e ceea ce a fost, încearcă să te obişnuieşti cu ideea. Şi nu încerca să o critici, nici măcar în gând. Toţi trecem prin perioade mai grele din când în când. Aşa e viaţa, cu suişuri şi coborâşuri. Într-o zi va răsări soarele şi pe strada ta. Fii sigură de asta.
Pe sadrian nu-l lua în seamă. Aşa e el, dă răspunsuri în doi peri, deşi ştiind ce vârstă are te-ai putea aştepta la mai mult de la el.

Da, sfatul major.
Să înțelegi un lucru.
Că nu este soțul tău, ci al mamei tale.

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Teoretic și practic ai încă 17 ani. În România protecția copilului este până în 18 ani dacă nu greșesc. ( corectațimă dacă greșesc) Vorbește cu cei de la protecția copilului. ( au o aplicație nouă scoasă recent) vorbește cu cineva de acolo pentru o consiliere secretă. ( părinți tăi nu trebuie să știe) poți primi sfaturi bune și sprijin emoțional. Sunt sigură că ți se va oferi o consiliere care te va ajuta. În primul rând chiar dacă e tatăl tău vitreg nu are voie să te abuzeze.

De ce nu încerci sa te muți? Dacă tot ai 18 ani poți sa lucrezi chiar dacă ai scoala sau facultate, sunt 192828282 de anunțuri pe grupurile de chirii din țara unde fetele își caută colege de apartament și prețurile sunt dea dreptul mici, deci nu ai avea nevoie nici de o suma exorbitanta, plus ca ai reuși sa te descarci puțin și ai reuși sa te pui pe picioare, oarecum sa treci peste aceste traume. Ca un copil sa devină un adult cu picioarele pe pământ are nevoie de un spațiu de creștere calm și intelegator iar tu din păcate nu beneficiezi de acest lucru! Fapt pentru care opțiunea de a te muta intr-o chirie cu alte câteva fete nu numai ca te-ar ajuta enorm de mult in dezvoltarea ta armonioasa dar te-ar ajuta și in crearea de noi relații cu oamenii... socializare, ieșiri, detașament total de la problemele de acasă! Îți sugerez sa faci acest pas, sa nu-ți fie frica sunt alții in situații mult mai nasoale ca și tine! Îți urez mult curaj, multă sănătate și nu in ultimul rând sa fii puternica, totul va fi bine draga mea. Chiar dacă acum simți ca nu ai o cale de ieșire... sa știi ca ai nevoie doar de un impuls! Te pup?

Foarte trist!
Mi ai amintit sa i mulțumesc mamei mele!
Eu am crescut doar cu mama, tatăl meu a părăsit-o când a aflat ca e gravida!
Avea 15 ani atunci și ma bucur ca nu a facut avort!
Bunicul meu, adică tatal mamei nu vorbește nici acum cu mama!
Tot ce îți pot spune este ca poate o sa mergi la cămin la facultate sau chiar și la liceu!
De a lungul timpului mama a avut diverși iubiți, dar întotdeauna eu am fost cel mai important pentru ea!
Încearcă sa vorbesti cu mama ta și sa i spui ce simți!
Sunt sigur ca mama ta te iubește!