Cred ca am ADHD. Sa „incep cu inceputul", deci acum ca ma uit in urma la copilaria mea imi pare ca mereu am avut, dar am ignorat problema. Chiar de atunci imi era greu sa fac anumite lucruri, de exemplu cititul. Citeam 2-3 pagini, uneori chiar cu voce tare, si dupa realizam ca n-am retinut nici un cuvant. Ori nu ma puteam concentra la nimic fiindca aveam prea multe idei, ori ma concentram numai la un singur lucru prea mult. Si uneori nu puteam sa fiu atenta la oameni cand vorbeau, intanleam pe cineva nou si incercam sa fiu atenta la el, imi zicea numele si il uitam imediat. Inca patesc lucrurile astea. Si mi-e greu sa stau locului, mereu imi misc piciorul sau bat cu degetele de masa involuntar. Sunt foarte usor de distras, de exemplu trebuie sa ajung undeva dar am timp, imi spun ca o sa mai stau 5 minute si intarzii 20. Incep o gramada de lucruri si nu pot niciodata sa le termin ca nu pot sa raman focusata pe ce fac. Si mereu simt nevoia sa ma misc non stop, toata ziua as alerga. Ma enervez foarte usor si zic lucruri fara sa ma gandesc.
Trebuie sa fiu diagnosticata ca sa fiu sigura, planuiesc sa merg la un neuropsihiatru. Problema e ca mi-e frica sa ii zic mamei mele despre asta (nu sunt majora), pentru ca ea judeca foarte mult. De exemplu ea daca aude la stiri ca un om s-a sinucis zice ca vai, ce superficial, numai la el se gandeste; in loc sa se gandeasca ca despresia si suicidul sunt chestii grave. Si nu stiu daca o sa ma creada, ma gandesc ca o sa zica ca inventez, ca vreau doar sa scap de responsabilitati, cand de fapt eu as vrea doar sa am bani de medicamentatie fiindca simptomele astea imi afcteaza viata de zi cu zi.
Si intrebarea mea e cum pot sa vorbesc cu ea fara sa faca crize sau sa rada de mine? Adica sa o fac sa ma asculte pana la capat?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook