E pacat mare sa nu spui rugaciunea cand te pui la masa?
Ce se intampla?
stie cineva ceva sau a auzit cineva ce spund dumz sau sfinti apostoli in sfata liturgie despre acest pacat?
voi cam cati credeti ca din toti credinciosi mai spune rugaciunea la masa? sau cati ati dau seama cand se pun la masa ca na spun rugaciunea?

Trebuie sa multumesti lui Dumnezeu pentru ca ai ce sa mananci, pentru ca altii nu au.

Mie mi s-a intamplat sa ma invite cineva la masa si sa ma injure si sa ma batjocoreasca in gandul sau, uitandu-se cu placere la disconfortul psihic pe care mi-l crea inconstient, subliminal deci. Dupa un timp mi-am dat seama ce ma chinuia in acele momente sufleteste, dar nu am inteles de ce facea asta. Acum ma intreb iar.
Dupa un timp invit eu pe cineva infometat la masa si ala incepe sa injure de sfinti si dumnezei?! Ma luase cu ameteala inainte sa-l aud cum bolboroseste ca un drac impielitat.
O sa descopar eu ce e misterul acesta cu masa din compasiune si mintea unor perfizi.
Ce zicea primul am descoperit, imi batjocorea credinta ca o sa ies din necaz si prolifera blesteme despre, mi-e rau. Mai bine, uit. E mort oricum, definitiv.Pentru curiozitatea voastra, imi spunea altadata si batjocora o disimula"uite un citat din... zice ca campurile iubirii sunt mai pline de sange decat ale urii"

Ah, am uitat. De obicei te rogi la masa oferita din compasiune, din intelegere fata de animalul din tine. De obicei sublinieaza ca celor in cauza le e greu si fac un efort in speranta ca li-se va intoarce.Pentru asta s-a inventat rugaciunea si tinutul de maini uneori.
Nu la masa de vanatoare, nu la masa din iubire aia neconditionata, fara a cere, doar a da si a suporta mofturi. Pana la urma oamenii au uitat ce vroiau sa zica cu gestul, timpurile s-au schimbat si obiceiul se foloseste cand simti ca vrei sau cand ti-se cere.
Din pacate obiceiul a facut si rau, modul in care li-se cerea celor de la masa sa-i raneasca, enerveze, sublinia bogatia si compasiunea dispretuitoare, cererea de a te supune si a da ceva cand chiar ei te tineau sarac.etc. erau mese cand dupa rugaciune incepea cineva strecurat cu ura, critici, oftici, impartiri nedrepte, facut sa plece cel sensibil de la masa. Au fost situatii, dar nu am chef de povesti.

Unii au inteles ca e momentul sa arate cine e seful acolo, in rugaciune se vorbea de domnu", asta gazda sa zic asa se considera seful si sublinia printr-un capac ca trebuie sa-i dai ascultare. Asa zicea cica domnu, daca iti da sa mananci poate sa faca ce vrea din tine si sa te violeze drept recunostinta, altfel esti curva nerecunoscatoare, vagabont ca sarpele la san.

Nu este un mare păcat! Poate uiţi că ţi-e prea tare foame. Păcatul mai mare este cu fapta nu cu gândul.

R.I.P. gramatica limbii romane.

Bună!
E păcat că crezi.
Pe curând!

Deuteronomul 8:10
Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.

De ce ti-ar binecuvanta Dumnezeu tie mancarea daca nu le da la saraci de mancare?

Nu-i adevarat, eu nu prea ma rog, si sta scris: "tu cand te rogi du-te in odaita ta, si inchide usa", imagineaza-ti ca ai fi intr-un parca... si ai incepe sa servesti un sandwitch, si sa te rogi, lumea te-ar lua de nebun.

E vorba de nerecunostinta fata de Hranitorul lumii. Si de lipsirea de binecuvantarea Domnului. Caci fiecare rugaciune este o binecuvantare. Asa se binecuvinteaza si cel ce mananca, dar si cele puse inainte spre mancare. Mananca trupul cele de pe masa, iar sufletul - cele din rugaciune.

Isus a spus:Rugati-va neincetat!
iar in alt loc este scris:fi-ti sfinti in toate zilele vietii voastre!

Nu,nu este un pacat, doar daca vrei tu..si poate dupa ce ai terminat masa te inchini si spui in gandul tauoamne, da norocul sa fie o masa la fel de buna ca asta.