Ce părere aveți de felul în care S-a purtat Hristos în fața morții? Cum comparați moartea lui cu felul în care Socrate a murit?

Respect si recunoștință maxima.

Ce legatura are moartea Domnului cu un cacacios? tu ai idee de comparatia facuta? Nu se pare ca nu...

Spune si Biblia cum s-a purtat Hristos in fata mortii; spune si Acatistul Lui, mai poetic, dar tot bazat pe Biblie: "Ca un miel la injunghiere te-ai adus, Iisuse, si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce-o tunde". Dar Hristos nu ramane in moarte! Spune mai departe Acatistului Lui: "Si ca un Dumnezeu ai inviat si cu slava la ceruri te-ai inaltat si ne-ai ridicat pe noi, care strigam Tie: Aliluia!"
Sigur, Socrate are parte de moarte demna, inconjurat de discipoli. Hristos a fost parasit de ucenicii Lui; mai curajoase au fost mironositele, care l-au urmat si la rastignirea Lui. Moartea Lui este nedemna, caci scris era ca blestemat este cel spanzurat pe lemn. Dar Dumnezeul nostru este al antinomiilor. Blestemul nostru l-a luat asupra Lui, moartea noastra pentru pacatele noastre a experiat-o El intr-un mod ingrozitor si neprefacut, sangeros si umilitor, rastignit intre doi talhari si umplut de ocari si de scuipari. Chiar si biciuit fusese inainte si dusmanii Lui au jucat leapsa pe El. "Hristoase, proroceste cine te-a lovit!". Hristos, in moartea Lui, a fost Om deplin, iar moartea sa a fost nedisimulata. Socrate moare cu noblete si fara teama accepta cupa cu cucuta. Hristos striga la Tatal Sau, disperat, insetat, sangerand, refuzand paharul cu amestec de smirna, care i-ar fi putut micsora durerea.
Totusi, Socrate n-a inviat, dar Hristos cu moartea pre moarte a calcat, adica a inviat! Fara invierea lui Hristos, zadarnica este credinta noastra!

Hristos s-a comportat onorabil în fața morții, în fața oamenilor pentru care a venit să-i salveze de diavol și de ei înșiși. "Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!" Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. Luca 23:34.

Hristos învață să căutăm răspunsul la El, la Dumnezeul care ne-a creat și care, evident, știe de ce și pentru ce, NU în noi înșine chiar dacă este ceva bun și acolo(Romani 14:22-23). Încălcând acest lucru suntem buni de plată.
Socrate învăța să cauți răspunsul în propria persoană dar acest lucru nu este acceptabil nici la nivel social, în sensul că răspunsurile sunt deja dictate de către autorități, deci cine le încalcă este bun de plată așa că el a plătit.

Dar Isus de ce a plătit? Că El a ascultat de poruncile pe care tot El le-a oferit oamenilor. Da, doar că El nu s-a supus doar lui Dumnezeu ci și oamenilor iar oamenii L-au omorât pentru că le-a plăcut mai mult păcatul. Dar pentru că Hristos ne-a iubit foarte mult a ales să plătească El plata păcatului în locul nostru pentru ca noi să avem posibilitatea de a alege să ne asemănăm cu El crezând în El și în valorile Sale și astfel să primim ceea ce a primit și El: viața veșnică, Împărăția Cerurilor(Galateni 4:7).

Iisus Hristos l-a avut langa El doar pe apostolul Ioan, cel pe care il indragea, ceilalti apostoli stand ascunsi. Socrate, in schimb, a fost inconjurat de ucenici, dar lipsea cel pe care il indragea, Platon.