Cred ca putem fi de acord, (nu zic toti, ci majoritatatea) ca religia ofera un anumit grad de confort psihic, de echilibru emotional, intensitatea acestora depinzand de individ bineinteles. Aici ma refer la credinciosi si la efectele sa zicem benefice ale religiei.
In cazul ateilor, ce anume le(sau va) ofera acel echilibru emotional, acel confort psihic, cand vorbim de unele chestiuni ce se refera la viata, la sensul ei, la finalitatea ei etc?
Ordonare:
După relevanţă
Religia ofera un echilibru emotional si un confort psihic, prin iluzia ca adevarata viata nu este aceasta, traita pe Pamant, ci cea din Ceruri.
Ateul stie ca nu exista acea viata de dincolo si atunci isi traieste intens aceasta viata. Confortul psihic va depinde de la individ la individ, in functie de ceea ce ii inconjoara...de real si de palpabil.
Astea-s generalizari...
Răspunde
Ce motiv vrei pentru a trai mai mare decat moartea, sa stii ca niciodata numai vei exista si ai o singura viata disponibila, plus ca sansa de a exista pe pamant este mica daca ne gandim ca din 200 de milioane de spermatoizi tu ai castigat desi esti un campion inca de mic,apoi universul,natura,experientele traite,primul sarut,iubirea,parinti, frati, crezi ca daca te minti te simti mai ok? de ce sa crezi in ceva care nu vei putea vreodata detecta sub nici o forma doar ca majoritatea cred asta, plus stiinta explica rational evolutia universului, nu stim totul dar stim destule
Eu am invatat in liceu ca cei credinciosi sunt mai des vizitati de diavol decat ceilalti (acum e amuzant ca inteleg de ce au inventat povestea asta), si nu aveam liniste, mai ales ca am vazut un film in care ii zicea diavolul cuiva ca statea sub pat si asculta cum se ruga acel cineva cand a fost mic, imi era frica tot timpul, nu ma temeam de ce as putea sa patesc, ci de ce as putea sa vad, mai credeam si ca mortii mai bantuie pe aici si imi era foarte frica, de cand m-am trezit stiu ca astea-s povesti, asa ca echilibrul emotional mi-l da cunoasterea, cu cat invat mai mult, cu atat ma tem mai putin, "Nothing in life is to be feared, it is only to be understood. Now is the time to understand more, so that we may fear less." Maria Skłodowska-Curie, dupa confortul psihic nu ma prea omor, dar imi place sa cred ca plantele imi simt starile si nu ma simt singura, animalele, printre care si oamenii, nu imi plac atat de mult cat sa le las sa imi invadeze spatiul.
In cazul meu e stiinta. Ea imi poate da un "confort" psihic pe care religia nici nu poate visa vreodata sa-l dea unui om. Nu a existat, nu exista, si nu va exista niciodata in intreaga existenta a omenirii un lucru mai valoros decat stiinta.
Depinde. Eu n-am nevoie de aceasta siguranta, nici de confort psihic.
Cineva spunea odata:"Pentru a-ti indeplini visele, trebuie sa iesi din zona ta de confort".
Singurele beneficii ale religiei sunt siguranta si uneori stabilitatea, dar acestea nu fac decat sa arate faptul ca acea persoana e slaba, complacuta in propria stare de comoditate fizica si psihica.
Forma corectă de închinare la Dumnezeu îi ajută pe oameni să-şi satisfacă necesităţile spirituale, fără de care nu te poţi simţi pe deplin fericit. (Matei 5:3 - Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci al lor este regatul cerurilor!)
Depinde din ce punct de vedere o privesti. Daca te gandesti la iad, la frica de pacat si la pedeapsa, unde vezi posibilitatea unui comfort psihic? Eu nu o vad.
De murit oricum mori, iar daca exista ceva dupa vom vedea cu totii atunci oricum si oricum ne-am numi. Dupa parerea mea nu este nici o diferenta intre atei si credinciosi.
Ma refeream la acel aspect al sigurantei pe care il ofera religia. Adica e cineva acolo, totul are un sens, nu suntem singuri in ditamai universul si cineva are grija de noi...indepartarea incertitudinilor.
Ce-i drept din ce ai enumerat tu nu putem vorbi de un echilibru psihic-emotional, in nu la acestea ma refeream.
Răspunde
Eu, ca si toti ceilalti banuiesc, am fost crescuta in spirit religios. Adica nu m-a obligat nimeni sa merg pe la biserica, dar am vazut in familie un anumit respect pentru divinitate, pentru sarbatori etc. Nu pot sa zic ca stiam si constientizam de ce fac asta, a venit la pachet. Era sarbatoare, eu ma bucuram de traditie cu tot restul poporului. Nu am simtit o stare de bine, siguranta datorita religiei, asa cum zici, ci datorita familiei care a aratat o stabilitate sau mai degraba constanta in obiceiuri si comportament. Daca mi-a dat o stare de bine? Normal.
Acum este un alt soi de sentiment pentru ca realizez ca oricum nu am ce sa schimb. Poate exista viata dupa moarte sau nu. In ambele cazuri nu am cum sa intervin asupra a ceea ce se va intampla, nu am puterea asta, indiferent de credintele mele actuale. Asa ca m-am relaxat foarte tare, pentru ca pot sa traiesc si fara stresul de afla acum, aici. Va veni si vremea aia. Eu cand zic de unii atei, nu am nici un fel de plangere in privinta credintei sau non-credintei lor, este treaba lor. Dar ne "injuram" pe-aici ca niste decreierati in loc sa invatam ceva util. Se creeaza niste reactii in lant care de fapt intarzie o evolutie naturala.
Fericiti cei saraci cu duhul, nu? Sau ignorance is a bless, right? Am observat si eu asta de-a lungul vremii. Crestinii nu-si pun intrebari existentiale sau nu la fel. Pentru ei e foarte simplu - cand se imbolnavesc sau le-a murit pisicul privesc spre cer. Au siguranta ca vor invia dupa ce mor, ca cineva le iarta pacatele etc. Ateii cred in puterile propii, in stiinta, intr-un cod strict de valori morale care nu se schimba cum bate vantul. Nu caut confort personal, caut provocari, adevaruri, aventuri extreme. Caut sa traiesc cat mai mult in fiecare zi.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
