Cum ati trecut de momentul sau perioada in care ati inceput sa simtiti ca ati fost trasi in teapa de religie? V-ati mai iubit parintii care v-au invatat religie?

Inteleg unde bati. Majoritatea "credinciosilor" simuleaza bunatatea din frica fata de dumnezeu. Eu m-am trezit din prostia asta de la 13 ani si am ramas acelasi om. Aleg sa fiu bun pentru ca asa sunt eu nu pentru vreo rasplatabsau ceva... Cat despre parinti, ei nu au nici o vina. Mi-au oferit educatia ce le-a fost ofrita si lor cand erau copii. Nu au nici o vina. Cred oricum ca de fapt nimeni nu crede in dumnezeu nici macar un om, nici macar unu singur. Doar ca nimeni nu are curajul sa isi recunoasca asta pentru ca mereu este o intreare care te framanta. "Dar daca exista" si astfel putini suntem care ne asumam acest "risc". Ideea este ca daca am avea o dovada incontestabila ca nu exista dumnezeu toti credinciosii si preotii ar deveni adevarati criminali, pedofili, violatori etc.