Dumnezeu se ingrijea de sufletul si mantuirea mea dar mie putin imi pasa.Asa as traduce eu
In primul rand, ceva nu e in regula cu acest Augustin. Se stie bine ca de la inceputul lumii pana acum nu a atins nimeni fericirea; si nici nu o va atinge vreodata. Deci, cum e el fericit? Toata lumea trece si prin necazuri. Ba am auzit ca unul, chiar in zilele noastre, este declarat "prea fericit". Nu ne putem juca cu termenii astia.
Poate pentru ca l-a regasit pe dumnezeu :-? Mare fericire. Prea fericiti sunt doar preotii --> http://static2.voxpublica.ro/......73x460.jpg
http://i.imgur.com/zPqmO.jpg
Raspunsurile se cauta la radacina. Observ ca "mama sa era o practicantă exemplară a creștinismului. Educația elementară a lui Augustin, primită în orașul natal, era creștină". Apoi s-a departat de dumnezeu, dar sugestia si autosugestia isi fac treaba intotdeauna.
Tot referitor la Augustin si la cautarea/regasirea lui dumnezeu am zis zilele trecute "Sugestie devenita autosugestie datatoare de neliniste "sufleteasca" pana la intoarcerea la "adevarul sugerat".
Ex. Iti spun "exista dumnezeu, el ne-a creat si trebuie sa-l iubim si sa-i respectam vointa/poruncile". Daca nu faci asta te mustra constiinta pana esti cum se cere. De aceea departarea de dumnezeu inseamna neliniste pentru cei care cred in el." Ma rog, in cazul asta nelinistea e sinonimul lui ratacire. Simplu.
DanionM întreabă: