De unde provine certitudinea ateistă (generic vorbind) că după moarte nu mai există nimic? (dacă sunt atei cu perspective diferite asupra morţii, faceţi-vi-le cunoscute)
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Un ateu adevarat nu zice niciodata cu certitudine ca nu exista nimic dupa moarte. Se presupune ca ateul nu isi incurajeaza zona mistica din gandire. Cata vreme mormanul de materie odata miscatoare si cu constiinta proprie se descompune si reintra in circuitul natural nedand nici un alt semn care sa-l lege de vechea lui realitate... sunt sanse puternice sa se fi terminat drumul pentru acea constiinta, care nu mai exista. Dar nu avem nimic care sa ne spuna cu certitudine in detaliu ce se intampla dupa moarte.
Pentru ca : ce vezi tu, ce simti tu, ce mirosi tu, ce gandesti tu, ce iubesti tu, ce urasti tu, ce mai faci tu; este doar rezultatul unor procese biologice, care inceteaza sa mai existe dupa moarte. Si nu este valabil doar in cazul tau, e valabil pentru orice fiinta vie.
Nu stiu dar esenta spirituala exista.S-a facut si un studiu care demonstreaza asta.
Răspunde
Am auzit mai demult, ca savantii au demonstrat totusi ca omul are suflet, si el este o materie fizica, adica cel putin are o careva masa. In timp ce murea un om a fost cantarit si s-a observat ca exact dupa moarte el devenea mai usor cu cuteva zeci de grame, nu stiu exact. Documenteeaza-te inainte sa zici ca aceasta este o minciuna.
Eu am multa experienta pe acest site si am avut sute de discutii cu atei..Culmea..Cand le ziceam ceva real si ii puneam sa caute si ei sa vada ca nu aberez.ei nu cautau, nu nimic, nici un arguiment spuneau asa: "Este o minciuna"..Va cunosc foarte bine.
Spune-mi si mie care este acel studiu care spune ca esenta spirituala exista.
Excelent. Acum poate ne explici unde ai citit, cumva in Libertaea, sau Can-Can?
Sunt mai multe tipuri de ateism? (adică...în câte moduri poţi nega existenţa oricărei divinităţi?)
Stai aşa, că mă lămureşte,, ateubanat''.
Sunt 12 tipuri. Dar, tu nu le cunoști, pentru că n-ai timp decat pentru a te scăpa în nădragi, pentru a cerși atenție pe site 
Bă, fă-ți rost de o viață adevărată!
Pentru cultura ta generală, te anunț că (deocamdată) sunt adeptul agnosticismului, iar postările tale mă amuză teribil.
P.P. Mai postează, că-mi bucuri ziua!
Dacă insinuezi cumva că,, agnosticismul'' este un tip de ateism, verifică încă o dată.
Ateismul în sine este pur şi simplu negarea existenţei oricărui sort de divinitate. În cazul în care concepţia ta despre lume şi viaţă prevede aspecte suplimentare, este deja o ideologie distinctă care doar cuprinde ateismul (şi nu reprezintă un tip de ateism).
Nu insinuez ceva. Cum ți-am spus mai sus... lasă-mă să exist! Văd că citești cum poți, și înțelegi ce-ți place. Hai las-o așa, că am treabă, "credinciosule"!
Stai sa vb cu cei 1 miliard de ateii din toata lumea sa vedem ce decizie luam la intrebarea ta
Ateismul nu implica idei sau pozitii suplimentare. Ateismul nu este o credinta, ci absenta unei credinte. Chiar daca aceasta absenta a credintei in existenta lui Dumnezeu este compatibila cu o multitudine de pozitii filozofice, ea nu le presupune si pe acestea. Ateii au in comun in mod necesar doar absenta credintei in Dumnezeu.
Definitia de mai sus descrie ceea ce a fost numit ateism slab. Acesta e contrastat cu ateismul tare, care afirma ca Dumnezeu nu exista. Se poate observa ca ateismul tare implica ateismul slab. Ateismul slab are o aplicare mai larga decat ateismul tare. Aceasta dihotomie are relevanta din punctul de vedere al sarcinii dovezii: ateismul tare are sarcina de a dovedi adevarul afirmatiei sale ca Dumnezeu nu exista, pe cand ateismul slab nu implica sarcina de a dovedi ceva, fiind absenta unei afirmatii. Ateul slab considera ca dovezile si argumentele in sprijinul ideii ca 'Dumnezeu exista' sunt insuficiente si neconvingatoare.
O alta diviziune a ateismului este in ateism implicit si ateism explicit. In cadrul ateismului implicit absenta credintei in Dumnezeu sau credinta ca Dumnezeu nu exista nu sunt exprimate in mod constient. Este cazul tuturor oamenilor carora un anumit concept de Dumnezeu nu le este cunoscut. In mod implicit, lipsindu-le constiinta unui asemenea concept, le lipseste si credinta in existenta dumnezeului descris in acel concept. Cineva care nu e familiarizat cu zeul hindus Shiva, nu va putea prezenta simultan credinta ca Shiva exista. In mod clar acestei persoane ii lipseste credinta ca Shiva exista, si deci este ateu in ceea ce-l priveste pe zeul Shiva, insa nu in mod constient, ci implicit.
Ateismul implicit este exemplificat si de copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu. Deoarece ideea de Dumnezeu (crestin sau altul) nu este inascuta si este dobandita prin invatare si o prezentare culturala a acesteia, copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu vor avea in mod implicit absenta credinta ca Dumnezeu exista. Oricat le-ar displacea teologilor acest lucru.
Ateismul explicit presupune familiarizarea cu conceptul de Dumnezeu. In cadrul acestei constientizari a ideii de Dumnezeu este absenta credinta in el, sau este negata existenta lui.
Ateismul critic este o forma de ateism explicit, in care propozitia 'Dumnezeu exista' este respinsa in mod logic si rational de argumente conceptuale sau evidentiale.
Noncognitivismul afirma ca propozitia 'Dumnezeu exista' nu are sens, si deci nu are sens sa intrebam daca e adevarata sau falsa.
Mulţumesc pentru răspunsul tău elaborat.
Primul paragraf ar fi fost suficient pentru a-mi răspunde la întrebare (explicându-mi că de fapt nu-mi poţi răspunde la întrebare, pentru că eu nu am pus-o corect).
Informaţiile suplimentare sunt cât se poate de binevenite.
Ateismul implicit şi explicit sunt nişte subdiviziuni explicative, analitice, totuşi. Nu adaugă nimic la conceptul de ateism, ci sunt doar o desfăşurare logică a acestuia. Nu reprezintă tipuri de ateism per se la care poţi adera.
Cât despre noncognitivism, având în vedere faptul că susţin că limbajul religios în genere nu are nicio însemnătate cognitivă, e în sine un nonsens.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
